Dumneavoastra scrieti ca „tocmai am citit o stire trista care reprezinta o palma data de romani, nu de maghiari, stranepoatei lui Avram Iancu si implicit memoriei Tribunului”. Adica pentru dumneavoastra daca e stranepoata lui Avram Iancu, asta inseamna ca orice i se intampla, indiferent de cauze, are legatura cu memoria strabunicului ei. Dati-mi voie sa nu fiu de aceeasi parere. Stiti desigur ca Avram a avut un frate mai mare, Ion, care a devenit preot. Dupa moartea tatalui, fratii s-au certat pe mostenirea ramasa, deci nici macar fratele lui nu i-a dat cinstirea si respectul pe care presupun ca trebuia sa i le dea pentru ca Avram la aceea ora devenise deja eroul natiei. (Poate ca in acesta cearta a avut si Avram partea lui de vina! Totusi e sigur ca Ion a fost principalul vinovat pentru acele neintelegeri, pentru ca Avram nu era o firea strangatoare si nici lacoma.) Deci daca apare pe undeva un urmas al fratelui Ion care este aruncat in strada pentru ca, sa presupunem, isi chletuieste toata pensia cu pariurile, trebuie ca noi toti sa ne indignam ca prin asta este lezata memoria lui Avram Iancu. Eu zic ca pe undeva s-a strecurat in rationamentul dvs. o generalizare nepermisa, asa cum nu ne sfatuieste sa facem stiinta logicii. De asta eu as fi foarte multumit daca am dovedi cu totii dragoste si respect pentru Avram Iancu, asa cum o merita pentru faptele sale, lasand la o parte eventualii urmasi ca sa se descurce fiecare cum poate.