„Caz dramatic în Japonia. Un bătrân de 75 de ani a murit după ce a fost refuzat de 25 de instituţii medicale în decursul a două ore, informează AFP.
Bărbatul, care trăia singur în oraşul Kuki, a solicitat o ambulanţă din cauza unor probleme respiratorii.
Medicii de pe ambulanţă au fost apoi refuzaţi de 25 de clinici şi spitale. Reprezentanţii instituţiilor au invocat lipsa de doctori sau de paturi disponibile.
Ambulanţa a plecat să îşi încerce şansa în prefectura vecină. Bătrânul a fost declarat mort la scurt timp după sosirea la destinaţie.
Vizibil emoţionat, unul dintre medicii de pe ambulanţă a declarat că nu s-a confruntat niciodată cu o astfel de situaţie în toată cariera sa.”
***************************************************************
Nota redacției: Iată că nu se întâmplă numai pe malul Dâmboviței asemenea „cazuri”. Diferența este că la noi se fac filme pe asemenea subiecte, ca și când nu trece zi de la bunul Dumnezeu în care să nu se întâmple așa ceva… Este un talent eminamente românesc, de a ne exagera defectele și păcatele! Un talent pe care „ceilalți” ni-l cultivă cu multă insistență! Căci ce-și face omul cu mâna lui nici dracul nu mai desface!
multumesc am rîs cu lacrimi: francezii au o vorba: „de n’ar fi tragic, ar fi comic!
Am ras cu lacrimi la acest banc, cu toate ca il stiam. Am ras datorita contextului. Dar totusi acest banc poate deveni o realitate sumbra. Implicarea in politica altor tari in mod direct, realizata de o comunitate externa acelei tari poate crea datorita greselilor de conducere inerente si datorita existentei masei negative data de cetatenii identificati ca dusmani, sa se ajunga la o obsesie. Oamenii sunt invatati sa identifice un dusman. Mai muti dusmani, cum ar fi prostia, lenea,hotia, avaria care le sunt caracteristice ii obosesc. Si atunci cauta un dusman. Si daca se nimereste sa cada in plasa Itig si Strul, atunci este nasol pentru acestia. Deci sfatul meu. Stati deoparte sau gasiti prieteni care sa va ajute daca credeti ca detineti reteta de succes a viitorului,dar nu stati in fata, pentru ca riscul ca bancul sa se confirme este foarte mare.
Nimic de zis, interesant… Dar iată ce s-a petrecut după … plecarea … mea de la Kremlin, exact acum 60 de ani, deci la 5 martie 1953, când a acţionat criminalul Beria! Mi-au zis bătrânii:
Moscova, februarie 1980, ora 3 noaptea, minus 40 de grade, coadă la carne, vreo trei sute de oameni.
Pe la 5, apare măcelarul, care le zice:
– N-o să vină multă. Am primit indicaţii de la Centrală să nu dau la evrei.
Fără să protesteze, vreo patruzeci de oameni se desprind din coadă şi pleacă prin viscol.
Pe la 7.30, măcelarul iese şi zice:
– M-au sunat de la Comitetul municipal. O să fie puţină rău.
Cică să nu dau la ăi care nu-s membri de partid.
… Peste o sută de oameni se retrag tăcuţi.
La 11, măcelarul iese iar:
– Am primit un telefon de la Kremlin. Vine doar un pic de carne.
N-o să vând decât la foştii ilegalişti.
Pleacă simplii membri de partid, rămân doar vreo duzină de indivizi, îngheţaţi bocnă.
Atunci, măcelarul le spune:
– Dumneavoastră o să înţelegeţi: nu e carne deloc.
Puteţi să plecaţi.
Ceea ce şi fac, abia mişcându-se.
Nişte bătrâni ilegalişti n-o să protesteze!
Totuşi, unul îi spune altuia, clănţănind:
– Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că evreii sunt avantajaţi!