Sunt câteva chestii misterioase, altele inexplicabile care fac istoria atât de interesantă. Cu timpul, unele mistere se rezolvă, apar explicaţii noi etc., dar apar alte fenomene asemănătoare, noi.
Spre exemplu, Goethe nu a remarcat revoluţia franceză!
Churchil, Roosevelt, Stalin nu au recunoscut holocaustul! Şi ce amatori erau să aibă cu ce să construiască o propagandă eficace împotriva nazismului.
Erasmus era prieten cu savantul Olahus, vărul lui Matei Corvin. Şi aşa de mult îl preţuia pe acesta, încât, simbolic, la toate mesele lui se afla un tacâm pregătit pentru el, eventual musafir!
În muzica contemporană, masiva prezenţă a instrumentiştilor valoroşi evrei este un fapt notoriu, la fel ca absenţa aceloraşi printre/dintre compozitori. Cam la fel se întâmplă în România cu ţiganii noştri; ei interpretează muzica populară românească, muzica lor nu se prea aude.
Hermes a inventat vorbirea articulată şi a dat nume lucrurilor.
*
Nota redacției – De la Aurel Coja, „prea fratele meu”, au rămas mai multe texte, de dimensiuni diferite. Frate-meu era un mare cititor și reținea mereu ce era mai interesant. Comentariile sale erau întotdeauna originale, neașteptate. Voi publica tot ce a mai rămas de pe urma lui. Din datoria de recunoștință ce o am pentru Aurel Coja!
Roosevelt și Stalin (despre Churchill nu prea știu ce minciuni o mai fi spus și ăsta) erau foarte amatori de propagandă împotriva nazismului, dar au construit-o prin minciuni.
Prima referire la „holocaust” s-a făcut în propaganda americană din presă, în anii 1930, pe când lagărele de muncă din Germania nici nu existau. Se spunea acolo că naziștii împingeau evreii în mari gropi cu lemne aprinse (am văzut un facsimil dintr-un ziar american, pe site-ul lui Vincent Reynouard). Bineînțeles, era o invenție.
La „eliberarea” lagărului Auschwitz, în ianuarie 1945 (de fapt intrarea trupelor sovietice în lagăr, pentru că el fusese abandonat de germanii în retragere), propaganda rusească spunea că s-au găsit o mulțime de cadavre ale evreilor asasinați de nemți. În realitate, oamenii muriseră de boli și de alte suferințe din cauza bombardamentelor aliaților, care au făcut imposibilă întreținerea lagărului.
Compozitori evrei remarcabili există: Mahler, Mendelssohn, probabil și alții. E de remarcat însă că, în timp ce muzica unui Beethoven exprimă energie, bucurie, optimism, muzica cestorlalți exprimă o tristețe nesfârșită. O fi întâmplător?
Frumos gest !