Când Băsescu a ajuns primar general al Capitalei, în 2000, de la doi angajați în echipa sa electorală am aflat ce tehnici de fraudare a folosit, mai ales în turul al doilea, cel decisiv. Scheme ingenioase unele, altele simple, bazate, banditește, pe bani peșin, cu care a cumpărat diverse persoane angajate în procesul de înregistrare și numărare a voturilor. Ca schemă ingenioasă mi-a fost prezentată următoarea: a alcătuit un grup numeros de tineri, care s-au declarat studenți – ceea ce unii chiar erau, și aceștia s-au prezentat la partidele politice, mai ales la cele neparlamentare, cerându-le să le dea o acreditare de observatori neutri la secțiile de vot. Pasămite, sunt studenți săraci și ar mai putea să câștige astfel un ban cinstit. Cei mai mulți nu au fost refuzați. Apoi, prin tragere la sorți, majoritatea acestor „reprezentanți” ai unor partide ne-angajate în lupta pentru Primăria Capitalei, au ajuns în secțiile de vot, de regulă chiar mai mulți în aceeași secție, ceea ce a facilitat producerea unor nereguli fără ca reprezentanții adversarului să-și dea seama…

La data aceea m-a întristat gândul că s-au găsit atâția tineri dispuși să se vîndă pentru niște bani murdari. Pe unul dintre acești sudenți s-a întâmplat să-l cunosc și să abordez cu el subiectul: nu, nu era deloc jenat de ceea ce făcuse, era mai degrabă amuzat că participase la o „schemă” atât de isteață. E meseriaș, a spus despre Băsescu, cu admirație totală.

În 2009 Băsescu a cumpărat cu bani cheș, dați pe sub mână, și cu felurite favoruri o mulțime de persoane. Circa un miliard de euro au fost puși la bătaie de Băsescu & banda sa pentru a cumpăra suflete! Suflete de magistrați, de polițiști, de politicieni, de ziariși, de funcționari ai statului… Pentru a le murdări și mutila pentru totdeauna. „Beneficiari”, din nou,  o mulțime de tineri. Din nou am cunoscut câțiva astfel de tineri care, pentru asemenea plăți, și-au trădat nu numai ideile, dar și camarazii…

Traseul politic al lui Băsescu înscrie la inventarul dezastrelor și această pervertire a sute, a mii de tineri, care au primit de la Băsescu botezul sperjurului, imboldul și răsplata ticăloasă a minciunii, a trădării, a abdicării de la ceea ce, dintotdeauna, caracterizează vârsta elanurilor nobile, generoase, dezinteresate. De unde atâtea elanuri?! Ce-s alea?!, își va fi șoptit în barbă individul fără nici urmă de obraz!… Individul care de copil a devenit pârâciosul clasei, al școlii, al generației! Adică infam informator al Securității!

La acea vârstă nu ajungi informator prin constrângere, ci numai din vocație, din dorința irepresibilă de a face rău, din pornirea înnăscută de a nu-ți păsa de alții!… Cum să-i pară rău acum că-i face și pe alții să-i calce pe urme, să se lepede de demnitate, de sufletul de om și alte mofturi?!… Ce-s alea? Iată, el a ajuns ditamai președintele fără să aibă așa ceva. Nici măcar habar nu are… Cu atât mai puțin nevoie!

…Mai presus de dezastrul economic și politic cu care se va încheia dictatura golanului agresiv și laș, cel mai scump ne va costa dezastrul moral pricinuit de Băsescu societății românești. Lasă-n urma lui urît mirositoare o mulțime de tineri pe care i-a cumpărat, i-a năimit, i-a mancurtizat, i-a pervertit, i-a corupt, i-a nenorocit, făcând din ei niște ne-isprăviți, niște ne-oameni! Nu pe bani puțini, ci pe sume atrăgătoare, atractive, la care le-a fost greu să reziste bieților copii! Ceea ce pentru unii devine o scuză, dacă nu cumva un titlu de fală! Au pus ei umărul la ticăloșiile ticălosului președinte, dar nu pentru o mână de arginți!…

Tineri pe care Băsescu și cei din haită i-au mutilat sufletește pentru todeauna, i-au dedulcit la o existență nedemnă, la un trai în minciună și nemernicie!… Băsescu i-a învățat că rentează și e și distractiv să-ți trăiești viața ca o lichea, ca o jigodie, javră, canalie, derbedeu și cum i-a mai spus lumea!

Modelul prezidențial i-a încurajat pe tinerii ciraci să fie mândri și semeți că au făcut alegerea cea mai deșteaptă! Le-am plâns de milă văzându-i pe micul ecran cât de mari se dădeau! Cât de tare răsuna în vocea lor golul sufletului pierdut…

Toată vara am urmărit emisiunile unor posturi TV care s-au înhăitat la o misiune ce părea imposibilă: să-l salveze pe președintele infractor de la demiterea prin referendum. Probabil cel mai activ și mai penibil a fost postul B1TV… La emisiunile dedicate bătrânei șulfe au debutat o mulțime de tineri comentatori, care mai de care mai ziarist și mai publicist, ba chiar și sociologi câțiva. I-am ascultat fascinat fără voia mea de spectacolul nud al depravării fără perdea, fără complexe, fără sfială. Se vedea pe ei că nu cred o iotă din ce spun, dar spuneau mai departe, să nu rămână nimic nespus din ce se angajaseră să spună, din ce fuseseră dresați să spună, cum că negrul e alb, că cercul este pătrat și că nimic nu poate fi mai demn pentru comportamentul civic decât absența de la vot…