În răspuns la Cristescu P. Radu.Haplogrupul I2 nu-i tracic, deși este foarte vechi în Europa. Probabil locuiești pe undeva prin Moldova. R1a, R1b și G2 sunt haplogrupurile specifice popoarelor indo-europene, iar restul sunt adăugate prin asimilare culturală și lingvistică.

Romanii au ucis cu siguranță o ”droaie” de bărbați, femei și copii în invaziile lor, dar mai ales bărbații, iar o parte a celor rămași în viață au bejenit spre teritoriile tribale neocupate de romani care erau mai apropiate. Unii s-au dus spre răsărit ajutând la formarea confederației carpice din secolul doi, alții spre nord în Maramureș, Galiția, Bucovina la Coistobõci (Κοιστοβῶκοι , Coisstobōcēnsis) și alții spre vest alături de Biephi, Racatriai și alții. De obicei găsești triburi geto-dacice întinse pe îmbii versanți ai munților privind baștina lor, dar și multe colonii la o depărtare considerabilă. Biēfii (Βίηφοι) aveau un rege Reicipier și o capitală Ramidava (Drajna?) în Muntenia, dar se întindeau și la curbura interioară în sud-estul Ardealului, deși, tehnic vorbind, Ardealulul se termina la râul Bârsa în popor. Caucalanda se întindea și în părți din Covasna și Harghita, dar și peste munți în județele moldovenești.
În nord-estul Ardealului peste Bistrița-Năsăud se întindea confederația Coisstobocilor, dar se continua și peste munți în Bucovina și Galiția. N.Iorga spune că un trib al acestora, Carsi, se revoltă pe vremea lui Antonius Pius.

Puțini dintre cei emigrați s-au mai întors la ”vatra” lor, iar cei rămași s-au răsculat de mai multe ori până în 271, dar fără succes. Colonizarea romanofonilor și asimilarea dacilor a continuat neîntrerupt până când au dispărut prin asimilare atât din imperiu, cât și din ”afoară”. Foarte puțini Daci din exterior au mai fost lăsați să se așeze în provincie. Prin 171-172 le este permisă așezarea unor transfugi Coistobõci în jud.Năsăud în număr de 12.000, unde întemeiază sau ocupă trei așezări, printre care Triphulum. Și asta după ce prin uneltiri romane s-au asigurat că triburile germanice le ocupă baștina.

Dacii din provincie nu s-au separat de alte neamuri ca evreii, nici n-au urmărit programatic să-și păstreze cultura, limba și religia. Tot ce a rămas de la strămoșii ăștia sunt o mână de cuvinte, numeroase ”forma mentis” din timpul bilingvismului, tipare culturale specifice tălmăcite în ”rumână” și câteva obiceiuri.

Foarte probabil acest text este la fel de vechi pe cât este limba română, că tot aminteai de ”mume” dacice dezmierdând pruncii:
„Asta’i barbă barbură
Asta’i gură bucură.
Ăsta’i nas puturos,
Că-i mucos și imos.
Astea’s buci, cu buze dulci
Ăștea-‘s ochi licurici,
Asta-‘i frunte beleuză;
Ăsta-‘i cap flocotos.”

E o prostie să mai negi originea limbii române, iar indivizii care o fac sunt de rea credință sau inculți, nu știu să spună două vorbe legănate. Ce-a mai rămas de făcut acum este să adunăm cuvintele probabil dacice: cier, ceptură, *ciripeș, Arom. sarpitu ”aprig”, capră sarpită (sprintenă), godună/godovánă, dútină (dial.fărșerot nu iasi di zbor dot ”nu iese din cuvânt deloc”, alb. **dot), creană, zutină, felegos/felgos, zâraie, bogna, bálcă¹, șarcă, prindoare, dorb, etc. Câteva cuvinte sunt cu bizare, dar probabil slavice. Vezi și pajure (Munt. graniță)!

* (https://www.sighet247.ro/s/toponime-mai-mult-sau-mai-putin-derutante/)
** (https://en.wiktionary.org/wiki/dot#Etymology)

Chiar trebuie să-ți explice cineva de ce numeau germanii popoarele romanice *walhaz? Caută, citește și nu mai înghiții prostii protocroniste, că ești prea bătrân ca să nu ai discernământ.