Alexandru Nicolschi. Ei au adus comunismul in Romania
nicolschi0 150x150 Alexandru Nicolschi. Ei au adus comunismul in Romania Incep un serial despre “personalitatile” care au implementat regimul bolsevico-comunist in Romania. Voi prezenta, in urma unei documentari aprofundate, numele, pseudonimele si faptele celor care incepand cu 1944 au distrus, ingenunchiat si umilit un popor bland si iubitor de Dumnezeu. Poporul Roman! Pentru toate crimele, pentru toata batjocura, pentru generatiile pervertite si indepartate diabolic de credinta si iubirea aproapelui, pentru sangele care a curs valuri din trupul schingiuit al natiei romane, comunizate cu senilele tancurilor, baionete si paturile kalashnikoavelor, pentru lanturile si sarma ghimpata in care au legat sufletul poporului nostru, NU A FOST PEDEPSIT NIMENI ! Este si acesta unul dintre motivele pentru care NU ar trebui sa acceptam responsabilizarea mincinoasa si perfida a poporului roman de evenimente care au avut loc in istoria secolului XX.
Dar aceasta este o alta mizerabila incercare de umilire a unui popor prea bun si ospitalier, prea tacut si pasnic, de multe ori in istoria sa. Cu riscul de a fi catalogat drept extremist, ultra-nationalist chiar antisemit, am sa vii prezint pe calaii neamului romanesc, pornind de la realitatea ca in 1944 PCR nu avea mai mult de 1000 de membri, dintre care abia 15% erau romani si ca poporul roman a fost profund anti-comunist. Pervertirea a venit dupa…
ALEXANDRU NICOLSCHI – evreul tortionar din fruntea Securitatii
nicolschi1 150x150 Alexandru Nicolschi. Ei au adus comunismul in Romania Evreul Boris Grunberg, alias Alexandru Nicolschi s-a nascut la 2 iunie 1915, in Chisinau (Rusia pe atunci). Copilaria i-a fost marcata de frustrari. Mama, Rozalia, si tatal, morarul evreu Alexandru Grunberg, nu au putut sa ofere conditii prea bune micului Boris. Fara sa straluceasca la vreun obiect de studiu si avind mari dificultati cu invatarea limbii romane, Boris a absolvit totusi opt clase de scoala in orasul natal, dupa care, datorita piedicilor materiale, a fost nevoit sa se angajeze in 1930 calfa intr­un atelier de gravura in metal.
Peste un an, a intrat ucenic la un giuvaergiu, unde a lucrat pina in 1937, cind a fost recrutat. si­-a satisfacut serviciul militar la Iasi, in cadrul Regimentului 2 Transmisiuni, fiind lasat la vatra la inceputul anului 1940 cu gradul de caporal, absolvent al scolii militare de telefonie.
Ocuparea Basarabiei in urma ultimatumului din 27 iunie 1940 si instaurarea puterii sovietice in Romania de peste Prut nu l­-au afectat deloc pe tinarul Grunberg, care activase inca din 1932 in rindurile extremei stingi, ocupind chiar functii in ierarhia locala a UTC si mai apoi in aceea a partidului comunist din Basarabia.
A si fost arestat in martie 1933, fiind eliberat insa dupa 5 zile. La instalarea sovieticilor in Basarabia, buna sa pregatire in domeniul telefoniei, cit apartenenta la comunisti au dus la aprecieri din partea noilor autoritati, Boris fiind angajat la centrala telefonica din Chisinau, ca tehnician.
A lucrat aici pina in decembrie 1940, cind, ca semn al increderii pe care o aveau in el bolsevicii, a fost racolat la sugestia secretarului de cadre de la primaria orasului, I.A. Efimov, de o directie din NKVD care se ocupa exclusiv cu activitati de spionaj si a fost trimis intr­-un centru de instruire a spionilor, infiintat la Cernauti.
Instruirea agentului Boris Grunberg, alias Nicolschi, a constat in 60 de lectii a cite trei ore fiecare, la sfirsitul acestora el fiind oarecum familiarizat cu realitatile din Romania, invatind sa se poarte pe strada, in restaurante, trenuri, hoteluri etc. in luna mai 1941 am plecat cu o misiune in Romania. Cind a fost prins, ca sa­-si poate ascunde trecutul si misiunea, si-a schimbat numele in Nicolschi Alexandru Sergheevici, originar din Tiraspol. Sub acest nume a fost cercetat de organele Biroului II Contrainformatii de la Bucuresti si cu acest nume a ramas. La numai doua ore dupa intrarea frauduloasa pe teritoriul romanesc, a fost gasit de doi graniceri dormind intr-­o capita de fan.
Chestionarele il descriu astfel: “Talia 1.70m, parul castaniu, sprincenele castanii, fruntea lata, ochi caprui, nas potrivit, barbia ovala, fata smeada, fara semne particulare”. A fost condamnat prin sentinta cu nr. 481/7 iulie 1941 la munca silnica pe viata, pentru spionaj.
Este transferat la sfirsitul lunii septembrie 1941 in inchisoarea din Aiud, unde isi ispaseau pedeapsa rusii depistati ca agenti secreti infiltrati pe teritoriul nostru. Curind, fostul spion a ajuns chiar un protejat al conducerii, fapt datorita caruia ulterior, sub comunisti, comandantul Penitenciarului Aiud si familia acestuia au fost protejatii lui Nicolschi, desi acesta figura pe listele negre ale Securitatii. in 28.08.1944 a fost eliberat. Paraseste Aiudul indreptindu­se direct catre Bucuresti.
Precizare: in interviul pe care realizatorii serialului “Memorialul durerii” au reusit sa i­l ia in 1991, Alexandru Nicolschi, ajuns la 76 de ani, aratindu­se siciit de acuzele care i se aduceau pentru exterminarea in inchisori a miilor de romani, a dat din mina a lehamite si a rapuns: “Lasati ca stiu foarte bine cum a fost acolo. Am stat si eu la inchisoare!”. Nu a precizat ca pentru spionaj in favoarea URSS­-ului.
nicolschi2 135x150 Alexandru Nicolschi. Ei au adus comunismul in Romania Evreul Alexandru Nicolschi a avut o ascensiune fulminanta in aparatul represiv comunist. A fost incadrat ca ajutor de responsabil politic al Formatiunilor de Lupta Patriotica, organizatie paramilitara a PCR. intr­o “adeziune” semnata la aceasta data, pentru a putea fi incadrat in Directia Generala a Politiei, afirma:
“Vreau sa lupt in cadrul PCR, pentru dezrobirea clasei muncitoare, pentru dreptatea sociala, sa construim o societate noua, unde sa nu existe exploatarea omului de catre om”. Succesele sale in organizarea grupurilor de provocatori comunisti inarmati, i­-au adus promovarea, evreul Nicolschi fiind numit in functia de sef al Corpului de Detectivi din Directia Generala a Politiei. Acest organism era direct subordonat fruntasilor comunisti si consilierilor sovietici, agenti NKVD.
La 1 septembrie 1946 a fost numit in functia de Inspector General la Directia Politiei. Tot atunci, evreul Nicolschi se muta intr­-o casa aratoasa de pe strada Al. Donici, la numarul 39 si se casatoreste cu evreica Iozefina Marcovici, militanta comunista angajata in Directia Generala a Politiei: el avea 32 de ani si ea 40 !
Evreul Alexandru Nicolschi isi afirma deseori in sedintele de partid “dorinta de a participa la lupta dreapta a proletariatului, pentru dezrobirea din jugul capitalist si construirea socialismului”, in timp ce ordona sau aviza zeci de mii de arestari si deportari, sau racola si pregatea viitoarele cadre de nadejde ale Securitatii. intre timp evreul Nicolschi devine Inspector General al Politiei de Siguranta in 1947 si mai apoi, in 1948 ­ este numit subdirector in Directia Generala a Securitatii Poporului.
Intr­-o caracterizare a Biroului Organizatiei de Baza nr. 9 din cadrul MAI, unde era inscris, se spune: “Alexandru Nicolschi are munca de conducere in Directia Generala a Securitatii Poporului din 1945 si pina in prezent. Munca profesionala si-­a insusit-­o bine. Este vigilent fata de dusmanii Partidului si ai clasei muncitoare.
Este ridicat politiceste si are cunostinte. Este uneori nervos si distant (!). Din cauza muncii profesionale de care este absorbit, nu participa regulat la sedintele de partid. in general este un tovaras de incredere si cu multa putere de munca. in munca sa a adus multe servicii cauzei partidului”.
Indepartarea evreicii Anei Pauker si a gruparii ei de la conducere cu acordul Moscovei l­-a gasit pregatit. Nu a ezitat sa ordone arestarea si anchetarea chiar si a unuia dintre fostii sai protectori, Vasile Luca, precum si a ex­-ministrului de interne Teohari Georgescu. in ceea ce priveste “munca” sa depusa in actiunile de reprimare duse la capat de Securitate, ea a fost deseori recompensata: evreul Nicolschi primea, la scurta vreme dupa infiintarea Securitatii Poporului inalta si nou creata distinctie “Steaua Republicii”. Asta, desi nu renuntase la cetatenia sovietica, dupa “redobindirea” celei romane !
De la crearea Securitatii poporului si pina in 1953, evreul Nicolschi a fost subdirector al acesteia. In 1953, in urma “succeselor” dobindite a fost promovat, devenind secretar general al MAI. intre timp, a absolvit si o facultate (Institutul de Studii Economice din Bucuresti, promotia 1959):).
In 1961 evreul Nicolschi a fost trecut in rezerva cu gradul de general-locotenent cu drept de a purta uniforma. Avea 46 de ani ! indepartarea sa din Securitate se datora afirmarii national-comunismului. Pana in 1989 s-a aflat sub supravegherea fostilor sai colegi, pentru a nu putea lua legatura cu agentura KGB din Romania. I se fixase o pensie substantiala (4200 lei) si traia intr-un apartament luxos din str. Olga Bancic nr.7, care ii fusese repartizat inca din vremea in care era subdirector al Securitatii Poporului.
In toamna anului 1991, Procuratura Generala, in urma sesizarii Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, instrumenteaza un dosar penal, dupa o prealabila documentare care dezvaluie abuzurile in functie si crimele evreuluiAlexandru Nicolschi.
Intre timp, in doua interviuri acordate presei, evreul Nicolschi isi clamase nevinovatia, sustinind ca el a luptat doar impotriva legionarilor si a fascistilor (!). Cu toate acestea, Directia I de cercetari penale a Procuraturii Generale a emis in 15 aprilie 1992 o citatie pe numele sau, pentru audieri. in aceeasi zi, citatia era inminata personal evreului Nicolschi de procurorul serban Niculescu.
Pe 16 aprilie, in zori, cu o zi inaintea termenului de prezentare la Procuratura, evreul Alexandru Nicolschi a murit in somn, in urma unui infarct, dupa constatarea medicului legist. Vineri, 17 aprilie, Procuratura a procedat la recunoasterea cadavrului.
Acesta era intins pe o masa din sufragerie. Iozefina, sotia defunctului, in virsta de 85 de ani tipa, cerand ca acel strain mort in casa ei sa fie scos afara. Criminalul evreu Boris Grunberg alias Alexandru Nicolschi a fost incinerat a doua zi la crematoriul “Cenusa”.
Printre altele, evreul Alexandru Nicolschi a omorat cu mana lui dizidenti politici sau a semnat actele de deportare a unor copiii de sase luni, fara proces, lista atrocitatilor fiind atat de lunga incat am dubii serioase ca ar putea fi reprodusa ca document istoric.