Carageale şi ai noştri ca brazii

Calin Kasper

Carageale şi ai noştri ca brazii

O postare a copreşedintei partidului AfD din Germania, Alice Weidel pe canalul X a inflamat rânza „patrioţilor” români, care au sărit cu mic cu mare să-i ceară doamnei Weidel să ne prezinte nouă românilor, scuze pentru jignirea adusă neamului românesc.

Ca să facem o analiză pertinentă a cazului, trebuie să plecăm de la textul original german, care spune că „Immer mehr Migranten aus Rumänien plündern unser Sozialsystem.” ceea ce se traduce prin „Tot mai mulți migranți din România ne jefuiesc sistemul social.”

Dacă stăm strâmb şi judecăm drept, nu putem să afirmăm că doamna Weidel i-a jignit pe toţi românii care trăiesc şi muncesc în Germania şi cu atât mai puţin, pe toţi românii în integralitatea lor. Ea s-a referit exclusiv la faptul că „tot mai mulţi”, ceea ce poate să însemne că ieri au fost zece şi azi sunt douăzeci. Hai să nu facem din ţânţar armăsar.

Ieri, 11.11.2026 la digi24, Cosmin Prelipceanu a intenţionat să-l încurce pe George Simion cu referire la acest subiect, încercând să-l pună cu spatele la perete. Mă aşteptam ca Simion să fie pregătit cu un răspuns care să-l aducă pe Prelipceanu în defensivă, aducând în discuţie diferenţa dintre „tot mai mulţi” şi „toţi românii din Germania”. Simion ar fi ieşit din clinci mult mai convingător, deşi poziţia lui a fost cea corectă. Doar că n-a argumentat-o suficient. Dar concluzia este clară. Nu putem pretinde de la doamna Weidel nici un fel de scuze. Mai ales că a spus un adevăr.

La urma urmei nu este corect ca să vii în Germania cu o droaie de copii după tine şi să profiţi de un sistem social, unde tu n-ai contribuit niciodată nici măcar cu un euro. Sistemul a fost gândit pentru cei care, pierzându-şi locul de muncă, primesc o vreme bani de şomaj şi apoi, ajutor social. Cunosc şi eu cazuri de români care n-au lucrat nicio zi în Germania şi au deja zeci de ani de stat pe spezele nemţilor, trăind din ajutor social.

Reacţia exagerată a media, care răstălmăceşte cum vrea ea o afirmaţie adevărată, ne aduce aminte de schiţa lui Carageale „Din carnetul unui vechi sufleur”. O trupă de teatru franceză (din care fac parte actorii Debeer, Roux și domnișoara Gandon) joacă o scenă de revistă pe o scenă din București, bazată pe calambururi. La un moment dat, Gandon rostește replica „Puisqu’il y a là un port, un grand port de Roumanie” („Fiindcă este acolo un port, un mare port al României”) și aduce un porc pe scenă, jucându-se cu cuvintele care în limba franceză sună asemăntor: port (port maritim) și porc (porc).

Spectatorii români interpretează gluma drept o insultă națională gravă. În sală izbucnește un scandal uriaș, cu huiduieli, fluierături și strigăte împotriva străinilor. Deși actorul Debeer încearcă să calmeze spiritele și își cere scuze pentru jocul de cuvinte nevinovat, un telegrafist din public se repede lângă scenă și cere răzbunare într-un mod comic, strigând: „Eu vreau imediat satisfacție personală pentru cochon (porcul) de la Roumanie!”.

Deşi meseria de telegrafist a dispărut de un secol, constatăm cu surprindere că avem încă mulţi telegrafişti printre noi.