|
GREUTATEA STIGMATULUI Este greu ca Trump să lovească India cu un tariff vamal de 100%, indiferent ce a declarat India la BRICS. Deoarece India are client de bază Israelul si face ca amenintările tarifare să devină inutile. India a fost peste 300 de ani o companie a intreprinzătorilor descoperitori Pe 12 septembrie, blocul BRICS, ai cărui membri includ acum Egiptul, Iranul și Emiratele Arabe Unite, a adoptat în capitala indiană Declarația de la New Delhi de 45 de pagini și 140 de paragrafe. Ambasadorul palestinian în India, Abdullah Abu Shawesh, l-a felicitat ulterior pe prim-ministrul indian Narendra Modi pentru găzduirea summitului și a salutat referințele la Palestina. Ministerul palestinian de Externe din Ramallah a salutat și el acest lucru, dar a subliniat că aceste cuvinte trebuie urmate de pași practici și concreți. Șapte luni mai devreme, Modi a stat în Knessetul israelian și, oferind condoleanțe pentru invazia din Operațiunea Al-Aqsa din 7 octombrie 2023, le-a spus parlamentarilor israelieni: „India este alături de Israel, ferm, cu deplină convingere, în acest moment și dincolo de acesta.” A doua zi, alături de prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu la Ierusalim, a ridicat legăturile la rang de „Parteneriat Strategic Special” și a vorbit despre „dezvoltare comună, producție comună și transfer de tehnologie” în domeniul apărării. Cele două poziții coexistă în politica externă a New Delhi. India și-a aprofundat relația strategică cu Israelul, păstrând în același timp distanța, în limbaj diplomatic, față de comportamentul Israelului în Gaza. Înregistrările comerciale și de producție arată cât de mult a devenit relația militară. India cumpără arme israeliene, construiește sisteme proiectate de Israel pe plan intern și livrează bunuri de apărare către cumpărătorii israelieni. Amnesty International și o Comisie de anchetă a ONU au descris campania Israelului în Gaza drept genocid. India a recunoscut Palestina în 1988 și a stabilit relații diplomatice depline cu Israelul în 1992. De atunci, armele au determinat relația. India este, de asemenea, cel mai mare client al Israelului pentru arme majore, primind 29% din exporturile sale în acea perioadă. Meir Ben Shabbat, fostul consilier pentru securitate națională al Israelului, a declarat pentru Jerusalem News Syndicate (JNS) în această vară că comenzile indiene ajută la finanțarea cercetării și dezvoltării de care se bazează armata israeliană. SIPRI estimează creșterea exporturilor totale de arme ale Israelului între cele două perioade de cinci ani la 56%, o măsură separată de cota Indiei. Totuși, lista oficială a guvernului cu 27 de rezultate ale vizitei lui Modi menționează inteligența artificială (IA), cooperarea cibernetică și o cotă de până la 50.000 de lucrători indieni, dar niciun contract pentru arme. Se așteaptă ca acești lucrători să ajute la umplerea golurilor rămase după ce Israelul a redus permisele pentru muncitorii palestinieni în urma Operațiunii Al-Aqsa Flood. Rapoarte despre tranzacții cu arme au apărut în presa de specialitate, în timp ce lista publică a guvernului le-a omis. India ar fi folosit muniții israeliene Harop pentru deplasare și rachete Rampage împotriva Pakistanului în mai 2025, în timpul Operațiunii Sindoor, după ce bărbați înarmați au ucis 26 de persoane, majoritatea turiști, la Pahalgam, în Kashmirul controlat de India. Locul lor în arsenalul Indiei explică de ce New Delhi a arătat puțin interes pentru un embargou de genul celui impus de unele guverne europene. Un reprezentant al companiei declară că fabrica a exportat piese pentru peste 20 de drone pentru „supraveghere și recunoaștere”, dar nu a numit cumpărătorul. The Wire a relatat în 2024 că societatea a vândut peste 20 de drone Hermes 900 către Israel. În mai 2024, nava de marfă Borkum, care plecase din Chennai, a renunțat la o oprire planificată la Cartagena, în Spania, după protestele legate de afirmațiile că transporta explozibili pentru Israel. Documente văzute ulterior de Al Jazeera indicau că se îndrepta spre Ashdod cu motoare de rachetă și rachete la bord; Managerul german al navei a negat că ar fi încărcat vreo marfă pentru Israel. În luna mai a acestui an, o analiză Al Jazeera a datelor de import israeliene a clasat India pe locul doi, după SUA, ca sursă de bunuri militare care au intrat în Israel în timpul războiului, cu aproximativ 26%. Pe 30 iulie, Amnesty International a publicat „Made in India”. Aceasta a examinat 2.596 de transporturi de arme, muniții, piese și componente din India către Israel între 7 octombrie 2023 și 30 noiembrie 2025, inclusiv 564.970 de piese de muniție explozivă, cum ar fi focoase de drone și tuburi de obuze de artilerie, și 390.516 componente de arme de calibru mic. Unele categorii de transporturi pot avea atât utilizări civile, cât și militare; Amnesty spune că a exclus transporturile pe care le-a considerat a avea scopuri pur civile sau defensive. Trei dintre cei nouă exportatori numiți de Amnesty sunt deținuți de statul indian: Munitions India, Advanced Weapons and Equipment India și India Optel. K.C. Singh, fost ambasador al Indiei în Iran și Emiratele Arabe Unite, a fost mai direct. Într-un interviu acordat publicației The Cradle de la Centrul Internațional India din New Delhi, el a declarat că alinierea tot mai mare a Indiei cu SUA și Israelul a devenit greu de trecut cu vederea. India a aprobat două texte anul acesta care vorbesc despre același război din părți opuse ale politicii sale. La New Delhi, a condamnat foametea ca metodă de război. La Ierusalim, a promis o cooperare mai strânsă în apărare cu statul acuzat că o folosește. Tăcerea Indiei cu privire la comerțul cu arme se potrivește, de asemenea, cu pretenția sa de a vorbi în numele Sudului Global. După ce a prezidat un summit BRICS alături de Iran, Egipt și Emiratele Arabe Unite, New Delhi încă curtează capitalele arabe ale căror exporturi de energie susțin India și ale căror economii angajează milioane de lucrători. Pe 26 septembrie, ministrul Afacerilor Externe, S. Jaishankar, a declarat Adunării Generale a ONU (UNGA) că pacea durabilă necesită o soluție cu două state și că India contribuie la ajutorarea palestinienilor. Dar nu a spus nimic despre comerțul cu arme. Sprijinul Indiei pentru Palestina a fost din nou evident la New Delhi și New York în această lună. Înregistrările sale vamale și maritime arată cartușe, proiectile de artilerie, piese de drone și componente de arme trimise din porturile indiene către producătorii israelieni de arme în timpul războiului. Atlanta 30/09/2026 |
|---|
CDDistribuie!
2 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
BRICS PENTRU INCEPĂTORI
De CD
Era imperiului global a luat sfârșit, suntem intr-o period de tranzitie în ciuda încercărilor unei mari puteri de a se prezenta incă ca unica sursă de autoritate în afacerile internaționale. Lumea modernă este pur și simplu prea complexă acum pentru ca, chiar și cele mai puternice state ale sale, să determine singure, izolat, dezvoltarea globală.
Puterea în afacerile internaționale depinde nu numai de capacitatea de a formula reguli, ci și de convingerea unui grup suficient de mare de state să le implementeze. Astfel, cu cât mai multe țări sunt pregătite să respecte un set de reguli, chiar și atunci când aceste reguli provin de la o putere dominantă, cu atât mai mare este influența lor asupra sistemului internațional.
Aceasta este esența a ceea ce numim guvernanță internațională, capacitatea de a formula reguli, de a le implementa între partenerii proprii și, în cele din urmă, de a încuraja sau obliga pe alții să le accepte. Cu toate acestea, nimeni nu ar trebui să pretindă că astfel de reguli sunt neutre, având în vedere că ele beneficiază inevitabil pe cei care le concep.
În timpul presupusei epoci de aur a organizațiilor internaționale sub Ordinea Mondială Liberală, răspunsul părea relativ simplu. Alianțele occidentale existau pentru a păstra aranjamente favorabile membrilor lor, iar in loc de convingere era teama de amenintarea militară, dar astăzi aceeași întrebare trebuie pusă și organizațiilor emergente din lumea non-occidentală.
Contraofensiva Statelor Unite și a Europei împotriva erodării poziției lor internaționale poate părea adesea haotică, însă în spatele ei se află ceva mai durabil decât disciplina formală de bloc: o viziune comună asupra lumii și valori politice comune. Cei care caută o ordine internațională mai justă trebuie, prin urmare, să înțeleagă atât punctele forte, cât și punctele slabe ale instituțiilor pe care le-au creat.
În mod tradițional, doi factori transformă interesele comune în cooperare susținută, și anume geografia și valorile comune.
Geografia este fundamentală pentru politica externă, deoarece modelează cultura politică și ajută prin proximitate statele să dezvolte idei comune despre ceea ce constituie o ordine internațională justă. Cel mai evident exemplu este Comunitatea Occidentală însăși, având în vedere normele sale politice comune dezvoltate inițial într-un spațiu geografic și istoric relativ limitat – Europa occidentală, cu extinderi ulterioare.
Acest lucru a produs, de asemenea, puternica tradiție a alianțelor din Europa, ceva în mare parte absent din istoria asiatică și înțeles destul de diferit în Rusia.
Puterile asiatice au fost separate istoric de distanțe enorme de Europa, astfel încât alianțele formale aveau mai puțin sens atunci când statele nu puteau veni în ajutor reciproc în mod realist la timp. Între timp, Rusia a dezvoltat o cultură strategică bazată în principal pe supraviețuirea prin propriile resurse, ceea ce înseamnă că alianțele au avut, prin urmare, tendința de a fi considerate o alegere care implică obligații morale serioase, mai degrabă decât o necesitate inevitabilă.
Europa s-a dezvoltat diferit, pe măsură ce secole de interacțiune într-un spațiu comun si cu o religie oarecum unitară bazată pe Pentateuch[cinci suluri], au produs în cele din urmă o civilizație politică coerentă. Statele europene au devenit conectate nu doar prin interese, ci și prin idei, iar cei care susțin că „Occidentul” este la fel de mult o idee pe cât este o categorie geografică au, prin urmare, argumente solide – Pentateuchul.
Dar geografia contează în principal pentru că poate ajuta la crearea acestei comunități civilizaționale și, odată ce această comunitate există, proximitatea geografică devine mult mai puțin importantă.
Nimeni nu susține serios, de exemplu, că eficacitatea parteneriatului de informații Five Eyes provine din faptul că Australia, Marea Britanie, Canada, Noua Zeelandă și SUA ocupă un spațiu geografic convenabil. Evident, nu dispozitia geografica o face, dar ele cooperează eficient pentru că împărtășesc o limbă, o cultură politică și o experiență istorică comună.
Același lucru este valabil și pentru G7, a cărui influență are puțin de-a face cu faptul că membrii săi sunt răspândiți în America de Nord, Europa și Asia, cultura politica si experienta economico-financiară ii apropie eficient.
Este tentant să explicăm importanța crescândă a BRICS subliniind acoperirea sa geografică, deoarece membrii săi se întind acum pe continente și cuprind o parte enormă a umanității, dar geografia nu este adevărata sursă a semnificației sale.
BRICS este un eveniment important, în primul rând, pentru că a devenit prima Alternativă serioasă non-occidentală în dezbaterea despre cine stabilește regulile afacerilor internaționale și cum ar trebui să funcționeze aceste reguli.
Aproape fiecare instituție majoră a guvernării globale moderne, începând cu Națiunile Unite, a apărut dintr-o ordine politică și intelectuală modelată în mare parte de puterile occidentale.
BRICS este diferită, iar singura sa datorie intelectuală semnificativă față de Occident este acronimul său, inventat de un economist occidental în 2001, dar ceea ce a ieșit ulterior din această etichetă a fost ceva cu totul diferit.
Pentru prima dată în secole, un proiect politic internațional major s-a dezvoltat în mare parte în afara conducerii intelectuale și instituționale a Occidentului.
Conduita morală a grupului se fondează pe valorile antice cunoscute si apreciate peste tot in lume a culturii asiatice.
În al doilea rând, BRICS a fost construit în jurul a trei dintre cele mai importante puteri ale lumii non-occidentale, Rusia, India și China alăturându-se si Brazilia, cea mai mare țară din America de Sud.
Obiectivele individuale ale acestor state sunt mai puțin importante decât faptul cooperării lor, ci simpla aducere a Rusiei, Chinei și Indiei într-o singură cameră pentru a discuta obiective internaționale comune fără participarea Occidentului a reprezentat ceva cu adevărat nou.
Istoria oferă surprinzător de puține exemple de mari puteri care au cooperat instituțional în alte scopuri decât înfrângerea unui inamic militar comun.
În al treilea rând, BRICS a apărut exact în momentul în care Ordinea Mondială Liberală condusă de SUA a început să se confrunte cu criza actuală. Țările din întreaga lume au căutat din ce în ce mai mult surse alternative de autoritate și idei care să le servească intereselor lor comune, în timp ce guvernele occidentale au devenit mai puțin dispuse sau mai puțin capabile să-și prezinte conducerea ca fiind universal binevoitoare.
BRICS a avut succes pentru că a reflectat această schimbare, așa că, în termeni politici, a fost o idee al cărei timp venise, dar niciunul dintre aceste succese nu a depins în primul rând de existența unor membri pe fiecare continent.
BRICS a fost fondată în schimb pe o propunere mai importantă, aceea că distorsiunile unei ordini internaționale create și dominate de statele occidentale ar putea fi corectate pașnic prin cooperarea între marile puteri non-occidentale.
Transformarea acestei propuneri într-o strategie coerentă si sustinută constant este acum adevărata sarcină cu care se confruntă intelectualii și factorii de decizie din țările BRICS.
Prin urmare, viitorul BRICS va depinde mult mai puțin de umplerea lacunelor geografice de pe harta lumii decât de consolidarea fundamentelor sale intelectuale. Are nevoie de o idee de ordine internațională pe care membrii săi să o poată accepta, apăra și pe care umanitatea să o poată recunoaște ca o alternativă credibilă.
Atlanta 28/09/2026
Aceasta nu este o problema reala actuala, ci una falsa