INTALNIREA XI –TRUMP SI TEMERILE OCCIDENTALE

Ion Coja2026-09-26T17:08:23+03:0026 septembrie 2026|Textele altora|

	CD 1.983 aprobate denitsoc@gmail.com 108.231.169.110 INTALNIREA XI –TRUMP SI TEMERILE OCCIDENTALE De CD Relația bilaterală dintre SUA și China stabilește tot mai mult reguli pentru ele insele si separate pentru restul lumii care nu are altă opțiune decât să le respecte, cel putin asa sunt percepute in occident agrementele ditre cei doi. În fiecare septembrie al anului, lideri din întreaga lume se reunesc la New York pentru sesiunea anuală a Adunării Generale a ONU. Cortegii, evenimente, conferințe de presă și discursuri pun stăpânire pe oraș – blocând străzile și captând atenția – pentru ca apoi totul să dispară, aproape ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată. O agitatie la nivel de individ, de grup de anturaj, o frecare de coate ce poate electriza static intreg orasul NY si o atmosferă de maximă comunicare rapidă, nevinovată si fără răspunderi a vestilor si barfelor de la toate nivelele. Dupa UNGA – United Nations General Assembly- nu apar schimbări radicale de orientări si alinieri, ci doar o sumă de confirmari a barfelor si bancurilor vehiculate. Această descriere este cât se poate de potrivită, deoarece, în ciuda valului anual de initială atenție, impactul politic al Națiunilor Unite este, în cel mai bun caz, neglijabil, relevanta ONU a dispărut – și aceasta este o evaluare indulgentă. Singurul lucru pe care majoritatea oamenilor și-l amintesc despre sesiunea de anul trecut a Adunării Generale a ONU este imaginea președintelui Donald Trump blocat pe o scară rulantă. Iar când mandatul Secretarului General António Guterres se va încheia la sfârșitul acestui an, aproape nimeni nu va ști cum arată acesta, darămite ce probleme i-au definit mandatul. Anul acesta, la sfarsit de mandat Guterres a incercat să fie mai incisiv si să pomenească si problemele acute ale organizatiei, dar totula rămas in faza declarativă, fără solutionări sau proiecte de corectare. Președintele chinez Xi s-a îndreptat direct spre Washington pentru a se întâlni cu președintele Trump. Este a doua dintr-o serie de patru întâlniri planificate, serie începută cu vizita de stat a lui Trump în China, în mai 2026. Trump a fost prezent in persoană la aeroport să-l primească pe Xi si sotia lui, cu covor rosu, paradă militară de gală si au adus si tunurile să tragă cele 21 de salve traditionale. Probabil tunurile de la cimitirul militar din Arlington cu tevile incă calde si obosite după salvele trase pentru ofiterii americani căzuti victime in “accidente de circulatie” in Ukraina. Ofiterii francezi au accidente alpiniste in Pirinei, iar englezii in functie de hoby-urile lor periculoase. Este probabil ca întâlnirile lor să aibă consecințe practice mai importante decât toate discursurile de la UNGRA -Adunarea Generală a ONU la un loc. Aceste întâlniri dintre Trump și Xi creează o structură informală de putere bilaterală, care concentrează tot mai mult deciziile globale cu impact major între Washington și Beijing. Această structură nu se bazează pe reguli și nu este multilaterală, nici nu servește neapărat interesele altor părți. În schimb, este una eminamente personală, bazată pe tactici imediate și, din păcate pentru SUA, asimetrică. Pentru Trump, spectacolul este cel care contează cel mai mult. Pentru Xi, contează impactul. Acest dezechilibru modelează o lume emergentă de tip „G2” – o ordine informală în care Statele Unite tratează tot mai mult direct problemele ce definesc puterea globală, lăsând restul lumii în postura de a reacționa, iar China are in vedere tocmai si Sudul Global cu interesele lui, care in mare parte se impletesc sinergic cu ale Chinei. Beijingul exploatează deja, cu precizie strategică, dorința lui Trump de a se afla în centrul atenției – precum și orice oportunitate pe care acesta o oferă. Spectacolul butaforic trebuie să ia fata individului occidental obisnuit cu panis et circenses. Portavioanele americane, odinioară simbolul vizibil al capacității de descurajare a SUA, au fost retrase din regiunea Mării Chinei către emisfera vestică și zona Golfului. Pentru Xi, aceasta reprezintă o victorie geopolitică. Tăcerea începe să semene cu acceptarea. Simultan, Beijingul acționează în culise pentru a exploata problemele din punctele strategice de tranzit global pe care Statele unite si le-a creat in detrimentul lor. În Strâmtoarea Ormuz și în zona Bab-el-Mandeb din Marea Roșie, se creează structuri care ar putea îngreuna și scumpi tranzitul pentru toți actorii, cu excepția Chinei. Influența Beijingului se extinde asupra Iranului, Pakistanului, multor state din Golf și a mișcării Houthi din Yemen. De la atacul american asupra Iranului, Beijingul sprijină, de asemenea, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) cu informații de recunoaștere și date furnizate prin satelit. Acest lucru facilitează slăbirea Statelor Unite atunci când Iranul lovește sisteme radar rare și costisitoare, sisteme de apărare antirachetă de importanță strategică sau baze americane. De la începutul conflictului, active militare americane de mare valoare din Golf au fost avariate sau distruse. Trump se comportă ca și cum nu ar observa acest lucru. El nu îi cere socoteală lui Xi în această privință si nici nu are cum, SUA au inceput operatiunea militară care are consecințe geopolitice majore. Între timp, după discursul devenit celebru al premierului canadian Mark Carney la Davos, Europa – și nu numai ea – a început să se perceapă drept o nouă „putere de talie medie”, angajându-se în discuții idealiste despre noi alianțe, despre „puterea de a modela” și despre ordinea internațională a viitorului, fără a aminti insă de multipolaritate. Deși sunt dezbateri ambițioase și serioase, până în prezent ele nu au oferit practic nicio alternativă la configurația emergentă de tip G2 (SUA-China). O nouă realitate nu se negociază la Berlin, Paris sau Ottawa, ci în Biroul Oval și la Zhongnanhai, sub presiunea tot mai puternică si mai vizibilă a multipolaritătii. Următorul capitol al acestei lumi dominate deocamdată de relația G2 se desfășoară deja. Statele Unite sunt invitate la masa comună a multipolaritătii cu toată sinceritatea, căci multipolaritatea este pentru orice tară care aderă si respectă cele cinci principii enuntate in 1957 la Bandung. Statele Unite și China încep să ajungă la o înțelegere în domeniul inteligenței artificiale. Situația amintește de discuțiile inițiale privind armele de distrugere în masă: o încercare de a stabili reguli pentru o tehnologie capabilă să modifice echilibrul strategic. Încă o dată, doar doi actori se află la masa negocierilor. Toți ceilalți vor primi regulile „de-a gata”. Sau cel putin asa percepe SUA. Mass-media Americană are viziunea si temerile ei si vor să afle răspunsul la problemele ce au adunat pe cei doi capi de state. “Dincolo de întrebarea evidentă privind locul în care se situează interesele europene – sau, într-un sens mai larg, ale puterilor de talie medie – într-o lume dominată de un sistem de tip G2, apare o chestiune și mai urgentă: ce se întâmplă dacă un președinte american nu intră într-o competiție strategică cu China, ci, dimpotrivă, o evită?” “Ce se întâmplă dacă nu abordează conflictele cu China, ci le ignoră? “ Intrebarea este retorică pentru că SUA au inceput aceste conflicte si nu le poate ignora acum. “Ce se întâmplă dacă Trump permite instaurarea unui sistem G2 care nu reprezintă un echilibru de putere, …ci o schimbare a centrului de greutate la nivel mondial către o ordine multipolară?” Da, asta este o intrebare pertinentă si trebuie văzuta in perspective ei istorică. În timp ce spectacolul de la sediul ONU din New York pretinde că modelează afacerile globale, discuțiile dintre Trump și Xi reconfigurează ordinea internațională si nu în favoarea Occidentului. Atlanta 25/09/2026

CD
1.983 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110

INTALNIREA XI –TRUMP SI TEMERILE OCCIDENTALE
De CD

Relația bilaterală dintre SUA și China stabilește tot mai mult reguli pentru ele insele si separate pentru restul lumii care nu are altă opțiune decât să le respecte, cel putin asa sunt percepute in occident agrementele ditre cei doi.

În fiecare septembrie al anului, lideri din întreaga lume se reunesc la New York pentru sesiunea anuală a Adunării Generale a ONU. Cortegii, evenimente, conferințe de presă și discursuri pun stăpânire pe oraș – blocând străzile și captând atenția – pentru ca apoi totul să dispară, aproape ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată.

O agitatie la nivel de individ, de grup de anturaj, o frecare de coate ce poate electriza static intreg orasul NY si o atmosferă de maximă comunicare rapidă, nevinovată si fără răspunderi a vestilor si barfelor de la toate nivelele.
Dupa UNGA – United Nations General Assembly- nu apar schimbări radicale de orientări si alinieri, ci doar o sumă de confirmari a barfelor si bancurilor vehiculate.

Această descriere este cât se poate de potrivită, deoarece, în ciuda valului anual de initială atenție, impactul politic al Națiunilor Unite este, în cel mai bun caz, neglijabil, relevanta ONU a dispărut – și aceasta este o evaluare indulgentă. Singurul lucru pe care majoritatea oamenilor și-l amintesc despre sesiunea de anul trecut a Adunării Generale a ONU este imaginea președintelui Donald Trump blocat pe o scară rulantă.

Iar când mandatul Secretarului General António Guterres se va încheia la sfârșitul acestui an, aproape nimeni nu va ști cum arată acesta, darămite ce probleme i-au definit mandatul. Anul acesta, la sfarsit de mandat Guterres a incercat să fie mai incisiv si să pomenească si problemele acute ale organizatiei, dar totula rămas in faza declarativă, fără solutionări sau proiecte de corectare.

Președintele chinez Xi s-a îndreptat direct spre Washington pentru a se întâlni cu președintele Trump. Este a doua dintr-o serie de patru întâlniri planificate, serie începută cu vizita de stat a lui Trump în China, în mai 2026.
Trump a fost prezent in persoană la aeroport să-l primească pe Xi si sotia lui, cu covor rosu, paradă militară de gală si au adus si tunurile să tragă cele 21 de salve traditionale. Probabil tunurile de la cimitirul militar din Arlington cu tevile incă calde si obosite după salvele trase pentru ofiterii americani căzuti victime in “accidente de circulatie” in Ukraina. Ofiterii francezi au accidente alpiniste in Pirinei, iar englezii in functie de hoby-urile lor periculoase.

Este probabil ca întâlnirile lor să aibă consecințe practice mai importante decât toate discursurile de la UNGRA -Adunarea Generală a ONU la un loc.
Aceste întâlniri dintre Trump și Xi creează o structură informală de putere bilaterală, care concentrează tot mai mult deciziile globale cu impact major între Washington și Beijing.

Această structură nu se bazează pe reguli și nu este multilaterală, nici nu servește neapărat interesele altor părți. În schimb, este una eminamente personală, bazată pe tactici imediate și, din păcate pentru SUA, asimetrică.
Pentru Trump, spectacolul este cel care contează cel mai mult. Pentru Xi, contează impactul.

Acest dezechilibru modelează o lume emergentă de tip „G2” – o ordine informală în care Statele Unite tratează tot mai mult direct problemele ce definesc puterea globală, lăsând restul lumii în postura de a reacționa, iar China are in vedere tocmai si Sudul Global cu interesele lui, care in mare parte se impletesc sinergic cu ale Chinei.

Beijingul exploatează deja, cu precizie strategică, dorința lui Trump de a se afla în centrul atenției – precum și orice oportunitate pe care acesta o oferă. Spectacolul butaforic trebuie să ia fata individului occidental obisnuit cu panis et circenses.

Portavioanele americane, odinioară simbolul vizibil al capacității de descurajare a SUA, au fost retrase din regiunea Mării Chinei către emisfera vestică și zona Golfului. Pentru Xi, aceasta reprezintă o victorie geopolitică. Tăcerea începe să semene cu acceptarea.

Simultan, Beijingul acționează în culise pentru a exploata problemele din punctele strategice de tranzit global pe care Statele unite si le-a creat in detrimentul lor. În Strâmtoarea Ormuz și în zona Bab-el-Mandeb din Marea Roșie, se creează structuri care ar putea îngreuna și scumpi tranzitul pentru toți actorii, cu excepția Chinei.

Influența Beijingului se extinde asupra Iranului, Pakistanului, multor state din Golf și a mișcării Houthi din Yemen. De la atacul american asupra Iranului, Beijingul sprijină, de asemenea, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) cu informații de recunoaștere și date furnizate prin satelit.

Acest lucru facilitează slăbirea Statelor Unite atunci când Iranul lovește sisteme radar rare și costisitoare, sisteme de apărare antirachetă de importanță strategică sau baze americane. De la începutul conflictului, active militare americane de mare valoare din Golf au fost avariate sau distruse. Trump se comportă ca și cum nu ar observa acest lucru. El nu îi cere socoteală lui Xi în această privință si nici nu are cum, SUA au inceput operatiunea militară care are consecințe geopolitice majore.

Între timp, după discursul devenit celebru al premierului canadian Mark Carney la Davos, Europa – și nu numai ea – a început să se perceapă drept o nouă „putere de talie medie”, angajându-se în discuții idealiste despre noi alianțe, despre „puterea de a modela” și despre ordinea internațională a viitorului, fără a aminti insă de multipolaritate.

Deși sunt dezbateri ambițioase și serioase, până în prezent ele nu au oferit practic nicio alternativă la configurația emergentă de tip G2 (SUA-China).
O nouă realitate nu se negociază la Berlin, Paris sau Ottawa, ci în Biroul Oval și la Zhongnanhai, sub presiunea tot mai puternică si mai vizibilă a multipolaritătii.

Următorul capitol al acestei lumi dominate deocamdată de relația G2 se desfășoară deja. Statele Unite sunt invitate la masa comună a multipolaritătii cu toată sinceritatea, căci multipolaritatea este pentru orice tară care aderă si respectă cele cinci principii enuntate in 1957 la Bandung.

Statele Unite și China încep să ajungă la o înțelegere în domeniul inteligenței artificiale. Situația amintește de discuțiile inițiale privind armele de distrugere în masă: o încercare de a stabili reguli pentru o tehnologie capabilă să modifice echilibrul strategic. Încă o dată, doar doi actori se află la masa negocierilor. Toți ceilalți vor primi regulile „de-a gata”. Sau cel putin asa percepe SUA.

Mass-media Americană are viziunea si temerile ei si vor să afle răspunsul la problemele ce au adunat pe cei doi capi de state.
“Dincolo de întrebarea evidentă privind locul în care se situează interesele europene – sau, într-un sens mai larg, ale puterilor de talie medie – într-o lume dominată de un sistem de tip G2, apare o chestiune și mai urgentă: ce se întâmplă dacă un președinte american nu intră într-o competiție strategică cu China, ci, dimpotrivă, o evită?”

“Ce se întâmplă dacă nu abordează conflictele cu China, ci le ignoră? “
Intrebarea este retorică pentru că SUA au inceput aceste conflicte si nu le poate ignora acum.
“Ce se întâmplă dacă Trump permite instaurarea unui sistem G2 care nu reprezintă un echilibru de putere, …ci o schimbare a centrului de greutate la nivel mondial către o ordine multipolară?”
Da, asta este o intrebare pertinentă si trebuie văzuta in perspective ei istorică.

În timp ce spectacolul de la sediul ONU din New York pretinde că modelează afacerile globale, discuțiile dintre Trump și Xi reconfigurează ordinea internațională si nu în favoarea Occidentului.

Atlanta 25/09/2026

5 Comments

CD 28 septembrie 2026 la 6:04 pm - Raspunde

DOLARUL NU VA DISPARE, DAR NU VA MAI AVEA PUTEREA UNEI ARME
De CD

Presa occidentală se astepta să audă lansarea unei noi banknote a BRICS-ului, dar nu s-a anuntat asa ceva. Această idee a fost lansată ani de zile de presa occidentală și, încă o dată, nu s-a întâmplat. Secretarul pentru relații economice al Indiei a precizat în mod explicit că nu există nicio propunere pentru o monedă fixă a BRICS în acest moment. Așadar, dacă vă așteptați ca o nouă monedă fixă cu aur să detroneze dolarul peste noapte, nu este vorba despre asta.

Ceea ce s-a întâmplat de fapt este mai practic și, în anumite privințe, mai periculos pentru dominația dolarului, tocmai pentru că este lent, plictisitor, tehnic și deja funcțional. Grupul operativ pentru plăți cu blocuri a fost instruit oficial să continue să construiască interoperabilitatea transfrontalieră între diferite sisteme naționale de plată, platforme financiare și mesagerie.

În esență, instalațiile care permit băncilor unei țări să comunice direct cu băncile altei țări, fără a trece prin canale controlate de occident, cum ar fi SWIFT. Declarația a stabilit în mod explicit obiectivul unor plăți rapide, ieftine, mai accesibile, eficiente, transparente și sigure, construite special pentru a sprijini decontarea comerțului și investițiile în monede locale, mai degrabă decât în dolar.

Și acest lucru nu mai este doar o dorintă, o teoretie. O parte din aceasta se întâmplă deja la scară largă. A se avea in considerare Rusia și China, comerțul lor bilateral a atins un record de 244,8 miliarde de dolari. Și astăzi, aproape 90% din acest comerț se decontează în ruble și yuani, nu în dolari. Această schimbare nu s-a produs din cauza unui plan general coordonat.

S-a întâmplat deoarece sancțiunile occidentale de după 2022 au forțat efectiv Rusia să iasă complet din sistemul dolarului, iar Moscova a construit pur și simplu infrastructura alternativă de care avea nevoie pentru a continua să tranzacționeze oricum. Acum, acea infrastructură există și este disponibilă și pentru restul blocului BRICS+.

Dolarul insă rămane moneda de rezervă a mai multor state, acoperind 57% din totalitatea rezervelor nationale. Asta se datoreste si imenselor depozite ale tărilor deezvoltate occidentale care folosec curent Dollarul si Euro[o extensie europeana a dolarului].

Aparitia Noii Bănci de Dezvoltare – NBD a BRICS+ a adus mari depozite făcute in dolari cat si in monede nationale. Depozitele se imultesc si cresc cantitativ de la an la an si rezervele nationale isi vor schimba treptat moneda către cea natională.

China și Brazilia au propria lor versiune a acestei povești. În 2023, cele două țări au convenit să elimine complet dolarul american ca intermediar în comerțul lor, decontând tranzacțiile direct în yuani și monede proprii. China este cel mai mare partener comercial al Braziliei, cu peste 100 de miliarde de dolari în comerț bilateral anual, iar președintele brazilian Lula a fost una dintre cele mai puternice voci din întregul bloc, numind sistemul dolarului un instrument învechit al dominației americane.

Numai această relație reprezintă un flux comercial masiv și continuu care pur și simplu nu mai atinge sistemul financiar american. Apoi, există stratul tehnologic, care este, sincer, partea pe care majoritatea oamenilor o subestimează. Sistemul Bricks pay a proiectat constant conexiuni între multiple rețele naționale de plăți. SPES din Rusia, CIP din China, UPI din India, creând o rețea de sisteme interoperabile care permite circulația banilor între aceste țări fără a fi nevoie vreodată de un intermediar occidental.

În plus, un sistem separat numit MBridge permite deja plăți instantanee ale băncilor centrale folosind monede digitale între China, Hong Kong, Thailanda și Emiratele Arabe Unite. Sistemul MBridge este planificat sa fie cat de curand la indemana tuturor tărilor din BRICS+.

Ministrul afacerilor externe al Indiei a mers chiar mai departe, afirmând că dolarul, ca monedă de rezervă, este de fapt o sursă de stabilitate economică globală și că tările BRICS pot avea reserve in orice monedă doresc, inclusiv dolarul daca au curaj..

India și China rămân concurenți direcți în domeniul producției și tehnologiei, cu un dezechilibru comercial tot mai mare între ele, care acum se situează la un deficit record de peste 112 miliarde, în defavoarea Indiei. Acest tip de rivalitate este exact fricțiunea inevitabilă adusă de libera concurentă care face ca BRICS să devină un bloc financiar chiar mai unificat în curând.

Dar iată lucrul de care Washingtonul ar trebui să fie de fapt îngrijorat. Nu ai nevoie de unitate pentru a eroda dominația dolarului. Ai nevoie doar de suficiente relații bilaterale individuale care să ocolească în liniște dolarul, una după alta, până când volumul agregat devine imposibil de ignorat. Comerțul dintre Rusia și China s-a rezolvat în mare parte în afara dolarului. Comerțul dintre China și Brazilia s-a restructurat în mod deliberat pentru a-l evita.

Egiptul tranzacționează în monede locale cu partenerii BRICS, ca parte a unui comerț total de peste 30 de miliarde de dolari. Iranul se orientează către monede digitale în special pentru că sancțiunile i-au tăiat complet accesul la sistemele bazate pe dolari.

Niciuna dintre aceste manevre nu este coordonată de o comandă centrală.
Sunt țări separate, fiecare cu propriile motive, toate ajungând la aceeași concluzie că a depinde de dolar înseamnă a depinde de bunăvoința Washingtonului. Și acesta este un risc pe care tot mai puține națiuni sunt dispuse să și-l asume. Și exact de aceea amenințarea tarifară a lui Trump este atât de revelatoare. Amenințarea cu un tarif de 100% pentru orice țară care se îndepărtează de dolar este, într-un mod ciudat, o recunoaștere a slăbiciunii deghizată în forță.

Dacă dominația dolarului ar fi cu adevărat de nezdruncinat, nu ar fi nevoie să se amenințe cu pedepsirea, cu supra tarifarea vamală. Faptul că Washingtonul simte nevoia să amenințe cu represalii economice doar pentru a menține națiunile să tranzacționeze în dolari spune totul despre cât de serios este luată această schimbare în spatele ușilor închise, chiar dacă nimeni din administrație nu va spune asta public.
Așadar, cum stau lucrurile? BRICS nu a detronat dolarul la New Delhi și oricine spune că dolarul este pe cale să se prăbușească exagerează povestea. Ceea ce s-a întâmplat este mai discret și, sincer, mai durabil.
Așa arată dolarizarea în lumea reală. Nu un eveniment dramatic singular, ci o relansare lentă și constantă a comerțului ocolind sistemul pe care America l-a folosit ca pârghie de coercitare/constrangere timp de decenii.
Și fiecare amenințare tarifară care vizează oprirea ocolirii dolarului pare să facă opusul a ceea ce intenționează Washingtonul, împingând aceste țări să termine construirea alternativei mai rapid, nu mai lent.
Dacă cele mai mari economii emergente ale lumii mută deja sute de miliarde de dolari în comerț în afara sistemului dolarului și construiesc tehnologia necesară pentru a face și mai mult din acest lucru, cât timp se mai pot baza Statele Unite pe dominația dolarului ca instrument de presiune înainte ca acest instrument să nu mai funcționeze?

Atlanta 26/09/2026
Iata cum China 'a vandut' Iranul: 27 septembrie 2026 la 11:34 am - Raspunde

Spune Chiar China: În politica externă, cei doi lideri de stat au convenit că regimul islamic din Iran trebuie să îşi respecte angajamentul de a nu dezvolta arme nucleare şi că nicio ţară sau entitate nu ar trebui să impună taxe de tranzit asupra căilor navigabile internaţionale.
Deoarece Donald Trump și Xi Jinping au ajuns la un „consens în opt puncte”. Ce conține, potrivit Beijingului:
https://www.libertatea.ro/stiri/donald-trump-si-xi-jinping-au-ajuns-la-un-consens-in-opt-puncte-ce-contine-emxzdzp
China a vandut Iranul, iar SUA a vandut Taiwanul ! 26 septembrie 2026 la 5:44 pm - Raspunde

restul e vrajeala ta de activist!
- Sorin 27 septembrie 2026 la 11:56 am - Raspunde
  
  SUA a pierdut razboiul cu Iran, despre ce vanzare vorbesti acolo? Cum poate SUA „cumpara” Iran, daca SUA nu mai exista in regiune? E o mare diferenta intre ce se intampla si ceea ce ai vrea tu sa se intample (repeti aiureala asta demult).
Sorin 26 septembrie 2026 la 5:38 pm - Raspunde

Ne-a dezvaluit Trump pe Truth ca a obtinut un grandios compromis de la Xi: chinezul ar fi fost de acord (cl putin conform lui Trump) ca e mai potrivit numele de „Super Intelligence”, decat „Artificial Intelligence”. Asa ca problemele lumii sunt rezolvate, incepand cu ale SUA. Asta e nivelul de la Casa Alba acum.