 CD1.983 aprobate denitsoc@gmail.com 108.231.169.110
ESTE NOUA BANCĂ DE DEZVOLTARE SALVATOAREA SUDULUI GLOBAL? Scepticismul unor experti economici privind eficienta sistemului monetar transnational, bazat pe monedele nationale arată că institutiile si organismele de monitorizare si control ale dolarului, cat si cele trei agentii de rating sunt prea puternice si de neinlocuit si asta face ca dolarul să nu poata fi ocolit. Este o apreciere grăbită si gresită cu intentie. Intradevăr institutiile financiare create să suporte dolarul si să directioneze orice necesitate financiară către dolar erau foarte bine organizate si eficiente să servească dolarul la un cost ridicat pentru clienti si să asigure veniturile băncilor private din Rezerva Federală si nu ale statului american. Banca de investitii a BRICS+ vine si ea cu o arhitectură complexă, dar nu complicată de institutii si instrumente care să faciliteze nevoile fianciare dar la o dobandă decentă, convenabilă tărilor in curs de dezvoltare. Platformele de plată in monedele financiare sunt mai ieftine, accesibile rapide si mai atractive. Există un optimism vizibil în contextul geopolitic și geoeconomic pe măsură ce sistemele financiare și economice internaționale se reconfigurează – lucru observat, în special, în desprinderea de sistemele de tranzacționare dominate de occident și în perspectiva dedolarizării. Iar pentru cei care urmăresc realizarea unor ambiții multipolare, există speranța unui viitor multilateralism al Sudului Global. Grupul „puterilor mijlocii” – respectiv Brazilia, India și Africa de Sud – a promovat această poziție în diverse momente istorice, atât în cadrul sistemului ONU și al instituțiilor de la Bretton Woods, cât și în alte sfere instituționale. Vizibilitatea blocului BRICS+ și interesul față de acesta au crescut semnificativ pe fondul escaladării conflictelor militare și a crizelor energetice la nivel mondial, precum și al decalajului major în finanțarea acțiunilor climatice cu care se confruntă țările din Sudul Global și al competiției pentru minerale critice. Abordarea acestor lacune în materie de finanțare, precum și a competiției pentru resurse și priorități, este esențială; este nevoie de un răspuns adecvat și incluziv, atât pentru a face față fenomenelor meteorologice extreme care expun țările vulnerabile unor dezastre cumulate, cât și pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare ale acestor state care, în paralel, se confruntă cu povara unei crize globale a datoriei tot mai grave și mai complexe. La cea de-a unsprezecea reuniune anuală a Noii Bănci de Dezvoltare (NDB), desfășurată la Moscova în mai 2026. Reprezentantul guvernului gazdă, Federația Rusă, a prezentat instituția drept „un pilon al sistemului financiar emergent al Sudului Global” și „una dintre organizațiile financiare internaționale cheie”. Președintele NDB, Dilma Rousseff, fosta presedintă a Brziliei a declarat, de asemenea, că noua viziune presupune ca „banca să fie mai mare, mai ecologică, mai digitalizată, mai inovatoare, mai agilă și mai orientată spre cooperare” și că finanțarea în monedă locală va rămâne o prioritate strategică. În timp ce Rousseff a pus accent pe extinderea operațiunilor și a numărului de membri pentru a consolida rolul instituțional al NDB ca „voce unitară și platformă pentru Sudul Global” – facilitând cooperarea Sud-Sud și identificarea unor soluții colective la provocările comune de dezvoltare –, profesorul Jeffrey Sachs, în discursul său adresat guvernatorilor NDB, a legat relevanța Băncii BRICS (denumirea neoficială a NDB) de succesul piețelor emergente și al economiilor în curs de dezvoltare (EMDE). Direcțiile de extindere propuse de acesta vizau parteneriate cu țări africane, finanțarea tehnologiilor verzi și digitale, urbanizarea sustenabilă, precum și sisteme alternative de plată și decontare. Spectrul de acțiune este vast, iar ambițiile, pe măsură. Acordarea de prioritate și extinderea creditării în monedă locală oferă, potențial, o contrapondere și un avantaj major în fața problemelor legate de procurarea dolarului și de îndatorare. La nivelul lunii decembrie 2022, portofoliul de proiecte al NDB, defalcat pe valute, era dominat de dolarul american (cu o valoare de aproximativ 20 de miliarde), urmat de renminbi (peste 5 miliarde) și, la distanță, de euro (aproximativ 3 miliarde). Va fi interesant de urmărit modul în care se va concretiza și ce amploare va avea impactul finanțării într-o gamă diversificată de valute. Deocamdată, anvergura și aria de acoperire a finanțărilor sunt reduse, limitându-se la câteva țări. Conform informațiilor oficiale (valabile pentru primul trimestru al anului 2026), NDB a aprobat finanțări în valoare de 42,9 miliarde de dolari pentru 140 de proiecte în sectoare precum energia curată, transporturile, apa și salubritatea, protecția mediului și infrastructura socială și digitală; această sumă reprezintă aproximativ o șesime din angajamentele asumate în 2025 de Grupul Băncii Mondiale și de principalele bănci multilaterale de dezvoltare, potrivit diverselor surse oficiale instituționale și mass-media. În aprilie 2025, volumul împrumuturilor contractate de NDB de pe piață și aflate în sold se ridica la 21,51 miliarde USD, provenind atât de pe piețele internaționale, cât și de pe cele naționale. Conform Actului Constitutiv, puterea de vot a fiecărui membru este egală cu numărul de acțiuni subscrise la capitalul social al NDB, anumite decizii fiind adoptate cu majoritate simplă, calificată sau specială, după cum prevede Acordul. Guvernatorii au dreptul de a exercita voturile țării membre pe care o reprezintă, iar directorii dispun de un număr de voturi egal cu cel care a contribuit la alegerea lor. O versiune din 2016 a cadrului privind aspectele de mediu și sociale este disponibilă pe site-ul oficial al NDB. Acesta vizează gestionarea riscurilor și a impactului social și de mediu în cadrul operațiunilor și proiectelor, precum și protejarea reputației NDB și a părților sale interesate. Realizarea evaluărilor de impact asupra mediului și aspectelor sociale, elaborarea planurilor de gestionare, informarea și implicarea părților interesate afectate de proiect, monitorizarea performanței de mediu și sociale pentru asigurarea conformității și raportarea către NDB, precum și instituirea sau menținerea unui mecanism echitabil de soluționare a plângerilor legate de aceste măsuri de salvgardare – toate acestea intră în responsabilitatea exclusivă a clientului. Echilibrarea angajamentelor față de multilateralism și principiile ONU, a promisiunilor făcute „Sudului Global” și a intereselor și voinței politice ale țărilor BRICS și ale membrilor NDB în ceea ce privește parcursul și oferta Băncii BRICS, merită cu siguranță să fie analizată din perspective diferite, atât de către optimiști, cât și de către sceptici. Atlanta 21/09/2026 |
|---|
Distribuie!
2 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
UNGA 2026
De CD
Atmosfera din New York este diferită în acest septembrie Timp de o săptămână, în fiecare lună septembrie, New York-ul devine capitala lumii. La sediul Națiunilor Unite, guvernele caută oportunități de întâlnire care ar putea conta mai mult decât discursurile în sine.
Anul acesta, mizele au fost deosebit de mari: un război cu Iranul, continuarea războiului din Ucraina, instabilitatea din Orientul Mijlociu, tensiunile cu China și îndoielile tot mai mari privind capacitatea instituțiilor internaționale de a mai gestiona o lume modelată tot mai mult de „hard power” (puterea coercitivă).
Dincolo de spectacolul obișnuit marca Trump, însă, a avut loc o demonstrație serioasă a modului în care această administrație înțelege puterea americană: crearea unui avantaj strategic, definirea limitelor și, ulterior, negocierea. Este diplomația pragmatică a lui Trump: mai puține ritualuri diplomatice, acces direct la factorii de decizie și concentrarea pe încheierea conflictelor și pe construirea a ceea ce urmează după ele.
O diplomație concepută mai puțin ca un proces și mai mult ca o încercare de a obține un rezultat concret rapid. Presiunea creează un avantaj strategic; acest avantaj schimbă calculele; negocierea verifică dacă acele calcule pot duce la un acord.
Apoi a fost cazul Sudanului. Generalul Abdel Fattah al-Burhan nu a ajuns la New York; Washingtonul i-a refuzat viza. Diplomația necesită uși deschise. Puterea implică și decizia privind care dintre ele să fie deschise.
Când Kaitlan Collins de la CNN — post căruia tocmai îi fusese interzis accesul la Casa Albă — l-a întrebat despre războiul cu Iranul, Trump părea aproape amuzat să o vadă așteptându-l la sediul Națiunilor Unite. „Nu ar trebui să fii aici ca să relatezi despre mine”, i-a spus el. Collins a avut o explicație simplă: „Națiunile Unite ne-au permis accesul, domnule”. Washingtonul poate închide uși. New York-ul, se pare, are altele.
Aproape 130 de șefi de stat au venit la New York. Aceasta înseamnă prezență internațională. Întrebarea cu adevărat importantă este spre cine și-au îndreptat privirea guvernele atunci când a trebuit să ia decizii.
Iranul dorea un canal credibil de comunicare pe care insă ONU nu-l mai putea crea.
Liderii arabi doreau coordonare.
Zelenski avea nevoie de implicarea americană.
Macron a venit să discute despre Ucraina și securitatea transatlantică.
Xi a venit lejer la Washington, la Casa Albă. Aceasta este incă realitatea continuă a puterii americane.
Însă New York-ul a oferit o dovadă clară: puterea americană rămâne cu adevărat influentă doar atunci când ceilalți mai cred că Washingtonul poate, în egală măsură, să exercite presiuni și să deschidă calea către un acord. Trump înțelege valoarea pârghiilor de influență si le abuzeaza alternativ de cateva ori pe zi.
Întrebarea este acum dacă poate transforma acest avantaj în rezultate durabile.
În cele din urmă, aceasta este promisiunea leadershipului american: forța de a-și apăra interesele, încrederea de a-i aduce pe ceilalți la masa negocierilor și viziunea hegemonică de a transforma puterea în Pax Americana.
Dar pe langă arătarea spatelui la iesirea din sală, ca in cazul lui Netanyahu au mai avut loc si alte manifestări, aplauze si incurajări vocale.
Premierul olandez Rob Jetten îl sfidează pe Trump la Adunarea Generală a ONU; avertismentul său tranșant privind CPI – Curtea Penală bInternatională stârnește aplauze puternice. Premierul olandez Rob Jetten se adresează Adunării Generale a ONU, avertizând că ordinea juridică internațională se află sub o presiune tot mai mare.
El pledează pentru o cooperare globală consolidată, o reprezentare sporită pentru Africa, Asia și America Latină, precum și pentru protejarea Curții Penale Internaționale (CPI). De asemenea, Jetten îndeamnă la o acțiune comună mai concretă în domeniul inteligenței artificiale și al schimbărilor climatice.
Serbia trage asupra NATO pentru bombardarea Serbiei fără mandatul Consiliului de Securitate al ONU la Adunarea Generală a ONU. Abia acum!
Președintele sârb Aleksandar Vucic a lansat o acuzație generală la adresa standardelor duble occidentale la cea de-a 81-a Adunare Generală a ONU, spunând statelor membre că aceleași țări care invocă acum Carta ONU pentru a apăra integritatea teritorială a Ucrainei au bombardat Serbia fără niciun mandat al Consiliului de Securitate al ONU în 1999, au distrus fundamentele dreptului internațional prin recunoașterea unilaterală a Kosovo și acum se prezintă ipocrit ca gardieni ai ordinii bazate pe reguli pe care ele însele au demontat-o.
Vucic a mulțumit celor 107 țări care nu au recunoscut independența declarată unilateral a Kosovo, acuzându-le pe cele care au făcut-o că au încercat să acapare 14% din teritoriul sârb fără nicio bază în documentele juridice internaționale și a trasat o paralelă directă între aplicarea selectivă a principiilor autodeterminării și integrității teritoriale, așa cum sunt aplicate Serbiei versus Ucraina.
Se prăbușește dreptul internațional?
Saida Mirziyoyeva a ținut un discurs istoric la cea de-a 81-a Dezbatere Generală a ONU despre putere, inteligență artificială și justiție globală
Saida Mirziyoyeva, șefa administrației președintelui Uzbekistanului, a reprezentat națiunea la cea de-a 81-a sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite. Discursul afirmă că dreptul internațional nu se poate schimba în funcție de interesul propriu, cerând o ONU capabilă să implementeze decizii, mai degrabă decât doar să le ia pur și simplu. Uzbekistanul respinge în mod explicit postura militară ca măsură a măreției, declarând că adevărata putere națională este determinată de modul în care un stat protejează demnitatea umană.
Regele Abdullah al Iordaniei a ținut un discurs înflăcărat la ONU, condamnând acțiunile Israelului în Gaza și Cisiordania ca un efort coordonat de a șterge viața palestiniană și de a preveni statul. El a acuzat Israelul de strămutare forțată, apartheid și operare fără restricții, îndemnând în același timp la sancțiuni, embargouri și izolare diplomatică.
Abdullah al II-lea a declarat că Gaza și Cisiordania nu ar trebui tratate ca crize separate, descriindu-le drept „două fronturi ale aceleiași strategii israeliene”. El a acuzat Israelul de extinderea așezărilor, strămutare și însușire teritorială și a spus că comunitatea internațională trebuie să confrunte ceea ce a caracterizat drept strămutare forțată.
Reprezentantul Iranului la ONU oferă un drept la replică înflăcărat, condamnând discursul lui Netanyahu la Adunarea Generală a ONU drept o „rușine maximă” și acuzând Israelul de genocid în Gaza. Teheranul critică, de asemenea, sprijinul SUA, citează crimele de la școala Minab și avertizează asupra unui „răspuns decisiv și devastator” la orice agresiune viitoare împotriva suveranității și intereselor naționale iraniene.
Primarul orașului New York, Zohran Mamdani, dezvăluie un adevăr uluitor ca răspuns la atacul premierului israelian Benjamin Netanyahu asupra sa în timpul discursului său de la Națiunile Unite din New York, unde a avut loc o grevă în masă a delegaților ONU și proteste masive.
Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a replicat la prezentarea tot mai frecventă a Turciei de către Israel ca o amenințare la adresa securității regionale, numind-o o „narațiune greșită” legată de politica internă și climatul electoral al Israelului. Erdogan a declarat că Ankara are divergențe serioase cu guvernul israelian, dar a subliniat că Turcia „nu are nicio ostilitate față de poporul israelian”.
De asemenea, el a respins ideea că relația Ankarei cu Washingtonul este modelată de Israel, spunând că Turcia are relații directe cu președintele american Donald Trump. Disputa vine în contextul în care tensiunile dintre Ankara și Ierusalim se extind din ce în ce mai mult dincolo de Gaza, Turcia și Israelul adoptând, de asemenea, poziții complet diferite cu privire la Siria și la echilibrul regional mai larg al puterii.
Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu l-a acuzat pe Erdogan că este complice la eforturile de distrugere a Israelului, în timp ce Ankara spune că opoziția sa este îndreptată mai degrabă către politicile guvernului israelian decât către poporul israelian. Având în vedere că Turcia rămâne membră NATO și o putere regională majoră, iar Israelul este un partener cheie al SUA, rivalitatea tot mai mare creează o altă linie de falie semnificativă în Orientul Mijlociu.
Pe 23 septembrie 2026, Javier Milei s-a adresat celei de-a 81-a Adunări Generale a Națiunilor Unite. În aproximativ douăzeci de minute, președintele argentinian a rezumat ONU într- o frază menită să rămână în uz pe durata organizatiei: “o organizație inutilă”, redusă la „hrănirea unei caste de paraziți fatal de aroganți, deghizați în birocrați bine intenționați”.
Organizația și-a pierdut autoritatea pentru că vorbele sale nu mai au greutate. „Nu ducem lipsă de cuvinte sau rezoluții. Ceea ce lipsește sunt consecințele.” Acești „așa-ziși apărători ai drepturilor omului” sunt acuzați că mușamalizează dictaturi, regimuri care lapidează femeile, că votează „sistematic împotriva Israelului” fără consecinte si că păstrează tăcerea în fața terorismului islamist și a masacrelor creștinilor din Africa.
Apoi vine al doilea punct, și mai exploziv: ONU nu numai că a eșuat în misiunea sa, dar a și reușit remarcabil acolo unde nimeni nu i-a cerut să intervină. Agenda 2030, supravegherea morală a democrațiilor și, mai presus de toate, pandemia. Milei acuză organizațiile dependente de „această instituție” că au promovat „închiderea forțată”, un „experiment global de control social deghizat în știință”, cu prețul locurilor de muncă, al educației și al milioanelor de vieți. El folosește cuvântul „genocid”. Argentina s-a retras din OMS. Mesajul este clar: cooperează, da; fii subordonat, nu.
Intalnirea Xi – Trump la Washington a dat tonul attitudinilor si influentelor vanturate pe holurile de la UNGA.
Xi nu a adus cu el o delegație de afaceristi chineză pentru că nu avea nevoie de una. Mulțimea americană din domeniul tehnologiei și finanțelor a venit insă la el.
Aducerea unor directori ar fi însemnat că China încă mai caută validarea din partea capitalului american. Acum este adevărat contrariul.
Musk, Cook, Huang, Zuckerberg și restul au apărut pentru că firmele lor rămân dependente de producția, componentele, scara și consumatorii chinezi. Această listă de invitați este cel mai clar indicator al cine deține de fapt ponderea economică în 2026.
Nu se stie ce au vorbit si la ce intelegeri au ajuns sau nu au ajuns Trump si Xi la Washington, insă la UNGA – Adunarea Generala a Natiunilor Unite, Rusia prin ministrul ei de externe a stabilit peste 50 de intrevederi, din care 42 s-au concretizat in negocieri complete.
Patruzeci și doi de miniștri, prim-miniștri, șefi de stat au venit în sala delegației ruse pentru astfel de negocieri tradiționale. Și au mai existat, de asemenea si alte întâlniri, așa-numitele <>.
În marja Adunării Generale, Lavrov a avut întâlniri bilaterale cu oficiali străini, inclusiv discuții cu secretarul de stat american Marco Rubio pe teme legate de o înțelegere ucraineană, precum și discuții cu reprezentanți ai altor țări.
În plus, Lavrov a vorbit la Consiliul de Securitate și la Adunarea Generală și a ținut, de asemenea, o conferință de presă de peste o oră pentru corespondenții ruși și străini acreditați la ONU, răspunzând la toate întrebările fără excepție.
Ministrul german de externe, Johann Wadephul, a solicitat să poarte discuții cu ministrul rus de externe, Serghei Lavro, în marja Adunării Generale a ONU, pentru a demonstra activitatea diplomatică și a consolida rata de aprobare a cancelarului german Friedrich Merz, care are un scor deplorabil acasă.
În discursul său Serghei Lavrov, a comentat starea afacerilor globale, inclusiv ordinea mondială în schimbare, Orientul Mijlociu, Cuba și conflictul din Ucraina.
Lavrov s-a întâlnit, de asemenea, cu secretarul general al ONU, Antonio Guterres, prezentând un raport intitulat „Moștenitorii lui Goebbels: Falsificarea evenimentelor din Bucha și spectacolele sângeroase puse în scenă de regimul de la Kiev” și solicitând Secretariatului ONU să efectueze o examinare serioasă, separată a faptelor.
„Ne așteptăm ca noul secretar general, care urmează să fie ales până la sfârșitul anului, să respecte cu strictețe mandatul său, principiile imparțialității care sunt stabilite în Carta [ONU]”, a mai declarat Lavrov.
Cea de-a 81-a sesiune a Adunării Generale a ONU s-a deschis oficial la New York pe 8 septembrie. În cadrul sesiunii Adunării Generale are loc în mod tradițional o săptămână de întâlniri la nivel înalt.
Este o ocazie inedită de a se purta discutii, de a se face negocieri si propuneri de proiecte diplomatice fără a starni curiozitatea celorlalti.
Se pare că anul acesta UNGA a bătut toate recordurile in toate domeniile si de către toate tările.
Președintele Donald Trump a urcat la pupitru la Adunarea Generală a Națiunilor Unite și a ținut un discurs in care, fără îndoială, intenționa să-și prezinte politica externă puternică și disprețul aparent neînfricat față de instituția căreia i se adresa și față de dușmanii țării. Rezultatul, însă, a fost cu totul diferit.
Impactul principal al discursului său a fost acela de a demonstra că, după un deceniu pe scena globală, Trump și-a pierdut o mare parte din capacitatea de a șoca și chiar de a amuza, fără intenție, lumea.
Prima dată când a vorbit în fața Adunării Generale a ONU, în 2017, a amenințat că va „distruge total” Coreea de Nord dacă Kim Jung Un, liderul pe care l-a poreclit „Omul-Rachetă”, nu va fi de acord să demonteze programul de arme nucleare al țării. Amenințarea a apărut pe primele pagini ale ziarelor din întreaga lume, în timp ce oamenii se întrebau dacă noul președinte imprevizibil al SUA va lansa un război nuclear. Revenind la ONU în anul următor, Trump s-a lăudat: „În mai puțin de doi ani, administrația mea a realizat aproape mai mult decât orice altă administrație din istoria țării noastre”. Delegații din sala Adunării Generale nu și-au putut stăpâni râsul.
Până acum, toată lumea s-a obișnuit cu extremele retorice ale lui Trump. Discursul său din această săptămână a fost presărat cu minciuni, lăudăroșenii sălbatice, juvenile și declarații exaltate care în anii anteriori ar fi declanșat o mare alarmă. Nu mai este cazul.
„Se va face o înțelegere cu Iranul care să le permită să reconstruiască și să creeze o țară mult mai mare… sau am să anihilez Republica Islamică și să o fac rapid, fără să le mai dau niciodată șansa de a ucide și distruge oameni și alte țări(?)”
Cu ani în urmă, o amenințare de a „anihila” un membru ONU ar fi declanșat o mare îngrijorare. Dar l-am auzit pe Trump amenințând că va pune capăt civilizației Iranului înainte. În același timp, el își dorește în mod clar un acord pentru a pune capăt războiului. A spus că se așteaptă la unul după alegerile de la jumătatea mandatului.
Nu mai sunt multe lucruri pe care Trump le poate spune pentru a surprinde pe cineva. Înainte de ascensiunea sa la putere, delegații ONU ar fi fost șocați să audă un președinte american lăudându-se că confiscă resurse naturale dintr-o altă țară si răpeste un presedinte si sotia acestuia.
Aceiași oameni care au spus că vom muri cu toții în 12 ani din cauza încălzirii globale… spun acum că inteligența artificială ne va ucide pe toți.
Trump se crede încă cel mai puternic om din lume, dar discursul său de la ONU a dovedit că una dintre armele sale preferate, hiperbola verbală și intimidarea, și-a pierdut o mare parte din puterea de foc.
Calitatea discursului lui Trump este egală cu calitatea prestatiilor aduse timp de 81 de ani de ONU. Nimeni nu isi putea inchipui că cineva de statura lui Trump va avea un asemenea discurs de la pupitrul ONU, dar iată că sa intamplat si nu intamplător, ci acum cand relevanta organizatiei a ajuns la nivelul prestatiei ei.
Lumea nu mai crede in hiperbole lipsite de consecinte.
Atlanta 24/09/2026
Evreul lui Putin de la Kremlin, moldavo-israelianul Ilan Schor, i-a facut o schema de rusească de criptomonede si a spălat astfel 7 miliarde de dolari prin bănci occidentale folosind firme-paravan.
Sancţiunile occidentale au deconectat Rusia de la sistemul internaţional de plăţi bancare SWIFT, însă aceasta a reuşit să găsească o cale de acces şi să efectueze operaţiuni în valoare de 6,9 miliarde de dolari, inclusiv pentru plata unor produse destinate industriei militare şi serviciilor de informaţii.
Potrivit unei investigaţii a Financial Times, bazată pe sute de mii de documente obţinute de la A7 — o companie de criptomonede creată de un oligarh moldovean fugar şi de o bancă rusă asociată complexului militar-industrial — pentru efectuarea operaţiunilor prin Standard Chartered, Citigroup, Deutsche Bank şi alte bănci internaţionale a fost folosită o schemă clasică de spălare a banilor.
În Rusia, stablecoin-ul A7A5 — criptomoneda emisă de A7 — are statut oficial de activ financiar digital. Bancherul Ilan Şor, care a jefuit Republica Moldova şi a adus-o aproape de faliment, şi Promsvyazbank (care controlează 51%, respectiv 49% din A7) nu îşi ascund operaţiunile internaţionale cu criptomonede şi chiar le promovează activ, conform The Moscow Times.
Potrivit schemei dezvăluite de FT, compania a creat însă o reţea de zeci de firme-paravan pentru a obţine acces la SWIFT şi a efectua prin intermediul acestuia plăţi tradiţionale. Intermediarii erau ascunşi prin falsificarea, la scară industrială, a documentelor şi facturilor.
Printre achiziţii s-au numărat, de exemplu, 500 de dispozitive de vedere pe timp de noapte, în valoare de 3,6 milioane de yuani (510.000 de dolari).
Maşini-unelte pentru prelucrarea metalelor cu comandă numerică, necesare industriei militare ruse, în valoare de 1,77 milioane de euro, au fost cumpărate pentru compania Interkonsul, sancţionată de Marea Britanie în 2026. Potrivit informaţiilor citate, aceasta face parte dintr-o grupare infracţională controlată de serviciul rus de informaţii militare GRU, implicată în contrabanda cu echipamente.
Din momentul înfiinţării A7, la sfârşitul anului 2024, până în august 2025 — perioada acoperită de documentele obţinute de FT — publicaţia a identificat 100 de firme-paravan create de A7 care efectuau plăţi. În documente sunt menţionate cel puţin alte 100 de firme similare. Printre acestea se numără 61 în Emiratele Arabe Unite, 87 în Hong Kong, 16 în Kârgâzstan şi 14 în Indonezia.
Cel mai mare plătitor din schemă a fost o companie de stat din Kârgâzstan…
Companiile-paravan depuneau fondurile în bănci conectate la sistemul SWIFT, astfel încât acestea să poată fi ulterior folosite pentru plata unor achiziţii din străinătate în beneficiul unor clienţi ruşi.
Pentru a ocoli sistemele bancare de combatere a spălării banilor, firmele-paravan furnizau documente falsificate care creau o pistă documentară menită să ascundă natura reală a tranzacţiilor.
În special, erau folosite mii de ştampile ale unor companii, dintre care unele erau falsificate, iar altele erau copiate de pe documente autentice aparţinând unor companii care nu ştiau nimic despre acest lucru.
Pentru ca produsele achiziţionate să nu ridice suspiciuni, angajaţii firmelor-paravan schimbau, la indicaţiile A7, codurile vamale ale produselor sancţionate cu coduri alternative cât mai apropiate, dar care nu intrau sub incidenţa restricţiilor.
https://epochtimes-romania.com/news/o-schema-ruseasca-de-criptomonede-a-spalat-7-miliarde-de-dolari-prin-banci-occidentale-folosind-firme-paravan–394684