|
ROLUL DOLARULUI SE DIMINUEAZĂ Statele member ale OCS au trecut la utilizarea monedelor naționale în decontările financiare cu toate statele membre ale Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS), cat si cu majoritatea membrilor BRICS+, pentru a proteja pe deplin schimburile comerciale reciproce de presiunea sancțiunilor si abuzurilor tarifare. Organizația de Cooperare de la Shanghai (OCS) urmărește implementarea unor inițiative menite să sporească eficiența interacțiunii economice și se poate baza, în acest demers, pe experiența Uniunii Economice Eurasiatice (UEE), a declarat secretarul general al OCS, Nurlan Yermekbayev. Statele membre ale OCS se concentrează pe implementarea unor inițiative vizând îmbunătățirea eficienței, coerenței și rezultatelor practice ale cooperării economice. „Turcia este deschisă să își consolideze legăturile cu Organizația de Cooperare de la Shanghai (OCS); acest lucru nu echivalează cu o îndepărtare de Occident, ci urmărește consolidarea propriei noastre influențe, în baza unei viziuni cuprinzătoare. Președintele turc a subliniat, de asemenea, necesitatea instituirii unui mecanism pentru navigația sigură în Marea Neagră, adăugând că Ankara este preocupată de criza alimentară care se conturează în Africa din cauza situației din regiune și consideră necesară adoptarea unor măsuri proactive. Grupul de lucru BRICS pentru sisteme de plată începe în curând testarea unor platforme de plăți digitale transfrontaliere și consolidarea securității cibernetice aferente, dincolo de platformele deja existente. Activitatea desfășurată în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice (UEE) privind trecerea la monede naționale pentru decontarea operațiunilor comerciale si consolidarea cooperării dintre UEE și OCS, duc la un trafic limitat al dolarului, doar la tranzactiile cu occidentul. În anul 2025, 98% din schimburile comerciale ale Rusiei cu statele membre OCS, în valoare de peste 400 de miliarde de dolari, au fost decontate în monede naționale. OCS și UEE sunt legate prin geografie, prin state membre comune și printr-un interes reciproc de a construi o arhitectură multilaterală a dezvoltării durabile și a creșterii economice progressive. “OCS dispune de voința politică necesară pentru a crea un model de cooperare economică deschisă, pragmatică și reciproc avantajoasă, în timp ce regiunea UEE reprezintă, la rândul său, un nod important al comerțului global și al rutelor de tranzit”, a subliniat secretarul general. În timpul recentului summit al OCS de la Bișkek, mai mulți șefi de stat din țările membre au subliniat importanța continuării îmbunătățirii mecanismelor de interacțiune dintre organizație și organizațiile internaționale partenere, inclusiv UEE, BRICS+ si ASEAN” a declarat secretarul general. Lărgirea utilizării monezilor nationale duce la cresterea dinamicii tranzactionale si mutarea spectrului monetar spre o diversitate crescută si cu o securitate asigurată. Problema nu se mai pune dacă dolarul poate fi evitat si dacă merită să fie evitat ci o altă problemă preocupă acum statele si marele entităti financiare: mai merită să ai rezerve in dolari? Răspunsul logic si pragmatic la această intrebare va face ca cursul valoric al dolarului, indiferent de cotările ultrafavorabile ale celor trei agentii criminale de rating, să se diminueze treptat in limitele utilitătii lui si in paritate cu puterea lui de cumparare acasă si peste hotare. Nu numai rolul dar si valoarea dolarului si a tuturor institutiilor create artificial si neechitabil să-l sustină se vor diminua pană la limita utilitătii lor pe piata internatională. Atlanta 17/09/2026 |
|---|
CDDistribuie!
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
SPULBERAREA ILUZIEI UNIPOLARE
De CD
Occidentul nu a rămas în pană de rachete și interceptoare doar pentru că a purtat prea multe războaie. A rămas în criză de stocuri deoarece, timp de trei decenii, și-a fundamentat planificarea pe premisa că un război de amploare devenise imposibil.
Această Iluzie grandioasă a fost crezută chiar de planificatorii strategici si au proiectat-o prin media mincinoasă pe mapamond cu multa fanfară.
Dar de la apele din jurul Taiwanului până la Golful Persic și câmpiile fertile ale Ucrainei rothschieldiene, o singură realitate începe să dicteze echilibrul strategic: războaiele moderne pot consuma muniții de precizie într-un ritm mai rapid decât cel în care “democrațiile” le pot produce.
În 2010, conceptul strategic al NATO de la acea vreme minimaliza probabilitatea unui atac convențional, prezentând în același timp securitatea Rusiei și a aliaților ca fiind „împletite”. Strategia de Securitate Națională a SUA din 2010 anunța că marile puteri se aflau în pace și că schimburile comerciale le împletiseră destinele. Națiunile democratice din spațiul euro-atlantic își închiseseră cu succes capacitățile de informații strategice într-o cușcă a idealismului strategic, o Iluzie superficială care a atins apogeul în timpul administrației Obama.
După Războiul Rece, numărul principalilor contractori americani din domeniul aerospațial și al apărării a scăzut de la 51 la 5[cinci !]. Baza industrială rămasă a fost organizată în jurul unei producții eficiente pe timp de pace, și nu în funcție de capacitatea de a intensifica rapid producția în caz de război. Între timp, puterile revizioniste și-au păstrat o viziune asupra lumii bazată pe o *Realpolitik* mai intransigent si ne amăgită de Iluzia occidentală.
Dacă penuria de muniție este problema actuală, nici pasivitatea nu poate reprezenta soluția, iar mintirea cu presa nu mai este o strategie. Depozitele occidentale sunt goale deoarece liderii politici occidentali nu au realizat că premisele pe care se bazau erau iluzorii. Remediul trebuie să vizeze cauzele reale. Evaluările serviciilor de informații trebuie să se concentreze pe capacitățile adversarului, nu pe interpretări dezirabile ale intențiilor acestuia, conditionate de idea ca inarmarea este prea costisitoare.
Pe scurt: pacea nu se menține prin simpla dorință ca războiul să dispară, sau făcând războiul să pară atât de costisitor, încât agresorul nici să nu ia în calcul o astfel de opțiune. In tările “nedemocratice’ armamentul este ieftin si efficient, la o fractiune din pretul care se practica in ograda hegemonului.
Intr-o lume multipolară intentiile sunt judecate in baza conventiilor si tratatelor in care s-au angajat statele si nu in conformitate cu interpretările dezirabile a intentiilor si a preturilor umflate.
Tranziția ireversibilă către multipolaritate, este determinată nu doar de slăbirea puterii economice a SUA și a occidentului, sau de creșterea puterii economice și politice a țărilor din Sudul Global și de apariția unor noi centre de putere care caută o ordine internațională echitabilă. Tranzitia se mai face insă si din ruperea iluziei de putere ce se poiecta de către puterea hegemonică, iluzie care se risipeste odată cu increderea in această putere exagerată spre mirific.
Iluzia se spulberă cand lumea vede impăratul fără haine si munitii.
Multele acțiuni nesăbuite, uneori ilogice, performate de hegemon au contribuit si ele în mare măsură la o schimbare obiectivă a echilibrului de putere, caracterizată prin slăbirea occidentului și, mai ales, a Statelor Unite, și o mișcare spre descentralizare orientată în jurul unor probleme specifice ale ordinii internaționale.
Un număr mare de cercetători si specialisti in geopolitică au înclinat spre concluzia că trei centre principale ale lumii moderne – China, Statele Unite și Rusia (care deține cel mai mare si mai perfectionat arsenal de arme nucleare) – își manifestă acum în mod clar influența. Se discută de acestia posibilitatea unui summit trilateral al Chinei, Rusiei și Statelor Unite în noiembrie anul viitor, în cadrul reuniunii APEC – Asia-Pacific Economic Cooperation, ce va avea loc in China.
Chiar și presa americană scrie despre rolul tot mai mare al Chinei, a cărei putere economică se resimte în fiecare regiune a globului. În timp ce Europa de Vest, în sine, în condițiile actuale, este din ce în ce mai mult caracterizată ca un centru al lumii în declin, situat la periferia procesului istoric.
Actuala administrație americană face tot posibilul să frâneze procesul de restructurare a afacerilor internaționale către multilateralism, folosind pârghii coercitive de influență – sancțiuni, atacuri militare directe, șantaj, presiune economică, capturarea sau uciderea liderilor și așa mai departe, combinate cu manipularea strategică a mass-mediei mincinoase.
În cele din urmă, toate acestea nu fac decât să impingă neutrii si chiar aliatii in sensul contrar, să accelereze formarea unei lumi multipolare. Această tendință, în special, se manifestă prin faptul că puterile de mijloc și blocurile regionale iau din ce în ce mai mult inițiativa de a reduce decalajele de guvernare: Hegemonul fără să vrea, contribuie la crearea unui sistem realist, bine organizat si coerent, capabil să abordeze provocările geopolitice actuale.
La summitul SCO ce a avut loc recent la Bișkek, capitala Kârgâzstanului, cei zece membri ai organizației – Rusia, China, India, Pakistan, Iran, Belarus și cele cinci state din Asia Centrală – au propus obiective pragmatice pentru eliminarea distorsiunilor politicii actuale. O piatră de hotar importantă a fost înfrângerea de facto a Statelor Unite în războiul declanșat împotriva Iranului împreună cu Israelul în urmă cu șase luni.
SCO s-a concentrat pe securitate, comerț, conectivitate, tehnologie, energie, chestiuni instituționale și consolidarea încrederii. După douăzeci și cinci de ani, organizația a inclus India, Pakistanul, Iranul și Belarusul, extinzându-și aria geografică pentru a cuprinde unele dintre cele mai importante spații politice, demografice, economice și energetice ale Eurasiei.
Împreună pentru pace, dezvoltare și prosperitate durabile – SCO ca epicentru al unei lumi multipolare.
La Bișkek, China a pledat pentru o securitate sporită prin promovarea dialogului, opunându-se totodată politicilor unilaterale și protecționiste, precum și practicilor hegemonice. Este evident că atât China, cât și Rusia doresc să consolideze aceste instituții ale puterilor emergente.
Pakistanul va deține președinția SCO în perioada 2026-2027, sub deviza „Transformarea viziunii în acțiune: conectivitate, inovare și prosperitate comună”, iar Lahore va fi Capitala Turismului și Culturii a SCO în acea perioadă.
Acest lucru nu trebuie privit ca o realizare diplomatică pur ceremonială, ci ca una strategică; provocarea constă în transformarea potențialului geografic într-o conectivitate operațională.
Următorul pas este de a vedea dacă SCO poate transforma multipolaritatea dintr-un termen geopolitic într-o realitate internațională operațională. De altfel, acesta ar putea fi cel mai mare avantaj strategic al SCO.
Washingtonul nu știe cum să iasă din impasul creat de SUA în sine, în timp ce rezistența curajoasă a iranienilor evocă admirație si simpatie din partea majorității statelor lumii. O consecință a acestor procese a fost încercările unui număr de state din Orientul Mijlociu și Orientul Apropiat de a-și uni tendintele si idealurile in afara participării puterilor externe – acodul de la mecca.
Conform revistei “Le Monde diplomatique”, crearea unui pact între Arabia Saudită, Turcia și Pakistan înseamnă că Orientul Mijlociu și vecinii săi cei mai apropiați, situați la intersecția dintre Africa, Asia și Europa, intră într-o nouă fază a istoriei lor moderne – o fază condiționată de răsturnările politice și strategice care au început în 2023, care schimbă dinamica unei regiuni modelate de războaie și granițe stabilite la începutul secolului trecut. Acordul de la Mecca este in fapt o subtilă invitatie a statelor din Golf la o grupare de securizare a suveranitătii nationale si de a coopera in sferele de interes specifice Golfului si nu numai.
Această tendință de securizare a suveranitătii s-a manifestat și mai clar în timpul summitului BRICS, recent încheiat, o asociație care, împreună cu statele partenere, cuprinde aproape jumătate din populația lumii. BRICS asigură principala dinamică a PIB-ului mondial – 49%.
Pe fondul scăderii influenței Statelor Unite, în principal din cauza războiului de șase luni cu Iranul, statele din Sudul Global sunt din ce în ce mai active în susținerea egalității și democratizării relațiilor internaționale și în accelerarea reorganizării instituțiilor globale atât politice, cât și economice.
Suntem martorii unui proces accelerat de tranziție către o lume multipolară.
Presa mondială a început să adopte o perspectivă mai critică asupra acțiunilor Israelului: ziarul saudit Arab News a publicat pe 5 septembrie un articol amplu intitulat „Nesăbuința lui Netanyahu îi respinge pe prieteni și aliați”, detaliind prejudiciul pe care guvernul Netanyahu l-a „cauzat propriului popor, precum și vecinilor săi”. Concluzia țara devine tot mai izolată și supusă ostracizării pe plan internațional.
Problema decalajului tot mai mare dintre bogați și săraci se impune tot mai insistent pe agenda mondială. Ziarul egiptean Al-Ahram, sintetizând opinia generală a țărilor din „Sudul Global”, a afirmat că „bogații devin tot mai bogați, în timp ce restul societății o duce tot mai rău”: bogăția rămâne în mâinile celor mai înstăriți, iar persoanele și corporațiile bogate nu distribuie roadele averii acumulate cu restul societății in mod echitabil si după merit.
Elitele bogate își permit să plătească contabili pentru a reduce taxele, deși acestea sunt deja semnificativ si ilegal mai mici decât impozitul pe venit plătit de majoritatea oamenilor; cei care primesc un salariu lunar nu pot recurge la niciuna dintre aceste metode, întrucât taxele sunt reținute direct din salariu.
Două aspecte par să definească, în prezent, etapa actuală a evoluțiilor internaționale. În primul rând, apropiatul sfârșit al conflictului din Ucraina: regimul de la Kiev se află în agonie – în ciuda asistenței occidentale masive, suferă înfrângeri pe câmpul de luptă și este zguduit de scandaluri uriașe de corupție în care sunt implicați principalii susținători ai lui Zelenski. Situația a degenerat chiar în schimburi de focuri în capitala Ucrainei între reprezentanți ai diferitelor structuri de securitate, în dispute privind preluarea controlului asupra fluxurilor financiare.
Al doilea factor îl reprezintă acutizarea contradicțiilor în cadrul coaliției occidentale care sprijină regimul de la Kiev, pozițiile Statelor Unite și ale țărilor din Europa de Vest fiind tot mai divergente. În acest context, merită menționate demisia fostului premier britanic K. Starmer, forțat să părăsească Parlamentul din cauza slăbiciunii și incompetenței sale, precum și victoria partidului de opoziție „Alternativa pentru Germania” (AfD) în alegerile din Saxonia-Anhalt.
Această victorie a provocat un adevărat cutremur pe scena politică germană. Întrucât partidele tradiționale nu se mai bucură de încrederea alegătorilor, mulți observatori anticipează că actualul cancelar, F. Merz, ar putea demisiona chiar în cursul acestui an.
Toate aceste tendințe sunt reflectate clar în mass-media din Sudul Global: de exemplu, ziarul saudit Asharq Al-Awsat nota, la 11 septembrie 2026, că guvernele vest-europene aflate la putere sunt dominate de teama față de Federația Rusă, „în timp ce, în rândul tinerilor de dreapta, câștigă teren convingerea că Rusia nu trebuie privită cu teamă.
De fapt, diverse guverne nu se tem atât de Rusia cât de plecarea treptată – retragerea – trupelor americane, precum și de tendința manifestată deja de dreapta europeană către reconcilierea cu Rusia și construirea unui viitor mai bun împreună cu aceasta.
Asistăm la un proces accelerat de tranziție către o lume multipolară si o posibila reintregire a continentului Eurasia.
Evaluarea finală a lumii multipolare nu se va baza pe apariția unor noi instituții în opoziție cu cele vechi, ci o transformare pe măsura în care vechile instituții permit lumii să devină mai multilaterală și mai cooperantă.
Atlanta 18/09/2026