Problema analizarii subiectului „cine a avut interesul” sa dispara Mihai Viteazul trebuie tratata intr-o poza/imagine mai larga – big picture.
De ce?
Pentru ca existau mai multe interese convergente care au utilizat o singura parghie de executare. mercenarii straini si nu intamplator.
Interesele erau straine si o executare de catre mercenari era mai sigura.
Cat despre decizie este simplu, fiecare interes a ajuns la aceiasi decizie unica, distrugerea lui Mihai Viteazul.
Cine purtau interese in cauza este iarasi cunoscut,
papalitatea care si-a marit Imperiul Catolic/Universal prin „divide et impera”, minoritatile reformate, indiferenta de cult sau secta, caci minoritatile au avut intotdeauna mentalitatea distructiva, de aceea au si fost create, sa distruga unitatea si decizia maojoritatii.
Iezuitii nu au urmarit constant o anumita ideologie teologica ci au fost de cele mai multe ori in diverse perioade istorice elementul executiv/criminal al papalitatii.
Clasa nobiliara si ea instinctiv nu dorea un stat puternic Centralizat si aversiuna s-a vazut o suta de ani mai tarziu in cazul tarului Petru I.
Populatia era si ea impartita in categorii de interese depinzand de nationalitate si de gradul de influntare la conditionarile reiligioase.
Deci nu vorbim doar de capetele mari religioase ale bisericilor, sectelor si culturilor ci si de credinciosii acestor segmante crestine.
Interesul national nu era prea dezvolta la acea vreme inca, poporul il vedea pe Mihai viteavul ca pe un fel de haiduc in stare sa le aduca o gratificatie instantanee si facila.
Avand in vedere multitudinea de interese si complexitatea motivelor ce au determinat aceste interese, cat si in final convergenta intereselor, nu mai are importata cine a sris ordinul de condamnare.
Importanta este sa privim in spatele acestor interese si sa vedem cine a conditionat aceste interese, care erau consecintele acestor interese si cine profita cel mai mult in final din urama lor.
Cine a dus la crearea segmentelor sectatnte si a inculcat acestor segmente interese care sa profite unei anumite „clase exploatatoare” cum ar fi spus Marx, a unei grupari etno-religioase care are o „biblie” ce o scuteste de responsabilitati penale si rusinari morale.
Daca nu vedem aceasta mana din umbra care merge mai departe de interesele vizibile si cuantificabile, nu realizam nimic.
Raul trebuie distrus de la radacina asa cum ne-a invatat Harap Alb in lupat sa cu Zmeul/Hidra.
De ce il chema Harap Alb?
Era harap prin natura caracterului si cu o temeritate specifica si alb prin natura fizica placuta.
Temeritatea harapului venea si ditr-o experienta seculara a harapilor de a trai printre zmei si ai cunoaste. Cunoasterea cu temeritate si experienta harapa combinata cu natura fizica alba, putere abilitate si farmec a putut infrange Hidra/Zmeul.
Stia Ion Creanga ce scria in basmele lui si mai direct era in poezia sa. Vezi

Vin Oltenii:

Ce răsună? Ce s’aude?
Ce glas dulce românesc?
Ce flăcăi ca bradul verde,
Ochii noștri îi uimesc?

Sunt Olteni, scăparea noastră,
Bucurați-vă Ieșeni!
Voi cu inima creștină,
Cumpărați dela Olteni!

Oltul falnic prin copiii-și
Zice Prutului scârbit:
– Dulce frate, fii în pace,
Steaua ta a răsărit!…

La cel glas de mângâiere
Geme sufletu’n dușmani.
Voi cu inima creștină,
Nici un ac dela Jidani!

Mică e lumina încă!
Dar credința ‘n Cel de Sus,
în părintele dreptății,
Și’ntunericu-i răpus!

Soarele frumos luci-va…
Bucurați-vă Ieșeni!
Voi cu inima creștini,
Cumpărați dela Olteni!

Iazmele otrăvitoare,
Duhul rău și necurat,
Vai! destul ne-au supt puterea
Și vieața ne-au secat.

De pe ochii voștri rupeți
Pânza’ntinsă de dușmani
Voi cu inima creștină,
Nici un ac dela Jidani!

Frații certe-se ‘ntre dânșii,
Fiii cu părinții lor!
Dar blăstăm cu foc s’ajungă
Pe acel cutezător,

Care fără de iubire
S’ar uita la cei Munteni!
Ascultați Români cuvântu-mi!
Cumpărați dela Olteni!

Și atunci vieața noastră,
Precum râul cristalin,
Se va scurge, limpezită
De otravă și venin.

Morții noștri n’or mai plânge
Sub călcâie de dușmani.
Sus dar inimile voastre!
Nici un ac dela Jidani!

Barfa spune ca poezia a fost reversificata de Anton Pan, datr Anton Pan a murit cand Ion Creanga a vea abia 17 ani, iar Ion Creanga a publicat mai tarzior.

Asta ca sa vedem cum se interpreteaza semnele si interesele si cum se pot extrapola cauzele, caci ele de fapt conteaza cand vrei sa stingi un fenomen neplacut si periculos.
Sa ne ajute Dumnezeu.

NR – Evreii au comentat venirea oltenilor la Iași în felul următor: „Înțelegem concurența, dar de ce cu cuțitul la brâu?!”