De Romana Rubeo

Vorbind în fața celui de-al Doilea Congres Evreiesc Antisionist, Francesca Albanese a susținut că situația din Palestina a scos în evidență eșecurile lumii, inspirând în același timp rezistență globală.

DUBLIN – Vorbind vineri prin legătură video de la Palermo, la cel de-al Doilea Congres Evreiesc Antisionist, Raportorul Special al ONU, Francesca Albanese, a afirmat că genocidul din Gaza a devenit mult mai mult decât un simplu război purtat de Israel împotriva poporului palestinian.

A devenit, a spus ea, cea mai flagrantă expresie a unui sistem politic și ideologic global care a normalizat deposedarea palestinienilor, expunând în același timp deficiențele dreptului internațional, ale instituțiilor democratice și ale ordinii internaționale postbelice în sine.

Distrugerea palestinienilor

Descriind Palestina atât ca un „revelator”, cât și ca o „oglindă”, dna Albanese i-a îndemnat pe participanți să analizeze situația actuală nu doar din perspectiva acțiunilor Israelului, ci și prin prisma reacțiilor – sau a tăcerii – guvernelor, instituțiilor și societăților din întreaga lume.

„Intrăm în al treilea an al genocidului”, a declarat dna Albanese, argumentând că violența aplicată palestinienilor nu mai poate fi atribuită exclusiv Israelului.

Astăzi, a afirmat ea, Israelul operează cu sprijinul ideologic, politic și militar al unei vaste rețele internaționale care se extinde mult dincolo de aliații săi occidentali tradiționali.

„Nu există aproape nicio regiune a lumii care să fie scutită de sionism ca ideologie politică”, a spus ea, subliniind rolul jucat nu doar de guvernele occidentale și instituțiile private, ci și de mai multe state arabe și organizații religioase care au contribuit la normalizarea și răspândirea acestei ideologii la nivel internațional.

Deși recunoaște că sionismul a căpătat diverse semnificații de-a lungul istoriei sale, dna Albanese a susținut că expresia sa politică contemporană a devenit inseparabilă de distrugerea continuă a vieții palestiniene.

„Cred că putem fi cu toții de acord asupra unui punct”, a spus ea. „Astăzi, mai mult ca niciodată, sionismul se bazează pe distrugerea poporului palestinian și pe confiscarea a ceea ce a mai rămas din patria sa.”

Pentru dna Albanese, consecințele se extind mult dincolo de Palestina. Sionismul, a susținut ea, a evoluat într-o ideologie care destabilizează din ce în ce mai mult întreaga regiune.

Palestina, o oglindă a lumii

De-a lungul discursului său, dna Albanese a revenit în repetate rânduri asupra ideii că Palestina a schimbat fundamental modul în care lumea se percepe pe sine.

„Palestina a devenit un revelator”, a spus ea, înainte de a enumera ce a scos la iveală lupta palestiniană: „Nakba… natura colonială a proiectului sionist… apartheidul… și genocidul – care este încă în desfășurare”.

Totuși, a susținut ea, Palestina nu numai că a dezvăluit structurile care stau la baza politicilor israeliene. A devenit și „o oglindă”, reflectând alegerile morale făcute de indivizi, guverne și instituții internaționale.

„Am spus adesea că Palestina a devenit și o oglindă”, a explicat dna Albanese, „o oglindă care reflectă cine suntem — ca indivizi, ca societăți și ca state.”

Trasând una dintre cele mai izbitoare paralele istorice în discursul său, dna Albanese a susținut că comparațiile cu Holocaustul nu ar trebui văzute ca o competiție a suferinței, ci ca o modalitate de a înțelege cum atrocitățile se internaționalizează prin participarea – sau consimțământul – altora.

„Există o comparație cu Holocaustul care, în opinia mea, poate și trebuie făcută”, a declarat ea. „Acest genocid, la fel ca Holocaustul, are o dimensiune transnațională. Este alimentat nu doar de cei care îl comit în mod direct, ci și de cei care îl fac posibil.”

Pentru dna Albanese, tragedia din Gaza nu constă doar în crimele în sine, ci și în faptul că acestea au loc în cadrul unui sistem juridic internațional conceput special pentru a preveni astfel de atrocități.

În loc să prevină genocidul, a susținut ea, multe guverne au ales să îl faciliteze făcându-i invizibili pe palestinieni, normalizând în același timp dezumanizarea lor.

Totuși, în ciuda acestui eșec, dna Albanese a insistat că Palestina a declanșat o conștientizare politică fără precedent.

„O parte a umanității vede acum ceea ce mulți alții încă refuză – sau nu sunt capabili – să vadă”, a spus ea, înainte de a respinge ideea că o schimbare politică semnificativă ar necesita sprijinul unei majorități.

Referindu-se la mișcarea globală de solidaritate care a apărut în ultimii doi ani, ea a concluzionat: „Astăzi, reprezentăm mai mult de zece procente”.

De aceea, a adăugat ea, „Palestina a declanșat… o revoluție globală”.

De la dreptul internațional la acțiunea politică

Deși o mare parte din munca lui Albanese s-a concentrat pe dreptul internațional, ea a avertizat împotriva ideii că mecanismele juridice în sine ar fi suficiente.

„Dreptul internațional ne oferă o foaie de parcurs”, a spus ea, subliniind că acesta impune în mod clar Israelului să pună capăt ocupației, să desființeze apartheidul, să oprească genocidul și să-i tragă la răspundere nu doar pe autorii direcți ai acestor crime, ci și pe cei care au profitat de pe urma lor.

Totuși, a avertizat ea, legea fără etică rămâne neputincioasă.

„Fără etică, devine neputincios”, a declarat Albanese, subliniind decalajul tot mai mare dintre dovezile juridice copleșitoare și reticența multor guverne de a acționa.

Această discrepanță, a susținut ea, explică de ce societatea civilă a devenit indispensabilă în aplicarea standardelor internaționale pe care liderii politici refuză să le apere.

Pentru Albanese, mișcarea BDS (Boicot, Dezinvestire și Sancțiuni) este una dintre cele mai clare ilustrări ale acestui principiu pus în practică.

În loc să considere BDS ca pe o simplă campanie de protest, ea a descris-o ca pe „o metodă concretă de implementare a dreptului internațional prin acțiune colectivă” și ca pe „o expresie a integrității”.

Munca sa, a explicat ea, s-a concentrat în principal pe responsabilitate, insistând că cei responsabili de crimele împotriva palestinienilor – precum și complicii lor – trebuie, în cele din urmă, să fie trași la răspundere pentru acțiunile lor în fața legii.

„Trebuie să punem capăt încălcărilor în sine”, a spus ea, adăugând că atacurile tot mai numeroase asupra anchetatorilor, judecătorilor, procurorilor și apărătorilor drepturilor omului demonstrează modul în care cererea de tragere la răspundere îi amenință pe cei care au interesul să mențină impunitatea.

Însă Albanese i-a îndemnat, de asemenea, pe susținătorii cauzei palestiniene să se implice mai direct în politica electorală.

„Pentru mulți, politica a devenit o afacere”, a observat ea. „Pentru oamenii onești, politica este un sacrificiu.”

„Trebuie să o revendicăm”, a continuat ea. „Trebuie să readucem democrația la adevăratul ei scop.”

În același timp, ea a avertizat împotriva a ceea ce a numit „purism politic”, argumentând că mișcările își irosesc adesea energia adresându-se doar celor care deja îi împărtășesc convingerile.

„Trebuie să abandonăm purismul politic”, a spus Albanese. „Prea des, vorbim doar cu cei care sunt deja de acord cu noi.”

În schimb, ea i-a încurajat pe activiști să se adreseze celor care încă nu s-au hotărât, deoarece „dacă nu văd Palestina, nu pot acționa pentru a o apăra”. În încheierea observațiilor sale, Albanese a respins ideea larg răspândită că mobilizarea publică nu a reușit să aducă o schimbare semnificativă.

Ea a recunoscut că mulți oameni se întreabă dacă anii de proteste au dat roade.

Răspunsul său a fost fără echivoc.

„Dacă nimic nu s-ar schimba, nu ar mai exista atâta represiune”, a spus Albanese, argumentând că incriminarea tot mai mare a activiștilor, anchetatorilor și instituțiilor juridice internaționale este tocmai o dovadă a eficacității mișcării de solidaritate.

„Presiunea noastră funcționează”, a afirmat ea. „Îi face pe guverne să se simtă inconfortabil. Îi îngrijorează pe cei care profită de pe urma genocidului.”

Într-o concluzie personală, Albanese i-a mulțumit activistului antisionist israelian Ronnie Barkan pentru tenacitatea de a-i permite să participe de la distanță, în ciuda numeroaselor obstacole.

„Dacă toți cei din această sală ar da dovadă de aceeași perseverență ca Ronnie Barkan în asigurarea participării mele la această conferință”, a spus ea zâmbind, „Palestina ar fi deja liberă”.

„Așadar, ia o pagină din cartea lui Ronnie”, a concluzionat Albanese. „Continuă.”

(Cronica Palestinei)