| Cum ar fi sunat o scrisoare de la Victor Hugo despre viitor, dacă el n’ar fi fost mason si malthusian. Este bine ticluita, chiar daca nu este a lui Hugo:
“OAMENILOR CARE VIN, Vă scriu dintr-un secol în care lumina încă se aprinde cu foc, în care drumurile se bat cu pasul și gândurile se scriu cu cerneală. Dar chiar și din acest timp vechi, simt ce vine peste voi – o lume înaltă, grăbită, plină de zgomot și de descoperiri. Vă vor înconjura mașini care vor ști, poate, să gândească. Păduri de sticlă și lumină, orașe care nu dorm niciodată, și o viteză de viață care vă va fura răgazul. Nu luptați împotriva progresului — dar nu uitați niciodată să vă întrebați: „Progresul ne duce unde? Mai aproape de ceilalți? Sau mai departe de noi înșine?” Fiți atenți la tăcerea interioară Vor fi tot mai multe voci, ecrane, alerte. Dar să nu lăsați zgomotul lumii să vă acopere propria inimă. Un om care nu se mai aude pe sine devine străin de tot ce iubește. Apărați umanitatea din voi Poate veți avea totul: confort, cunoaștere, răspunsuri instantanee. Dar să nu uitați compasiunea, iertarea, mila. Omul fără suflet nu este decât o mașină care respiră. „Să nu fiți bogați în invenții și săraci în suflet.” Nu lăsați libertatea să devină uitare Libertatea va fi amenințată nu cu lanțuri, ci cu comoditate. Nu cu închisori, ci cu nepăsare. Libertatea nu moare brusc. Moare când nu o mai folosim. Iubiți copiii. Învățați-i bine. Ei sunt viitorul vostru cu ochii larg deschiși. Când vă va fi lumea prea tehnologică, prea rece, țineți un copil de mână. În acel gest e tot ce trebuie să știți despre viitor. „Ceea ce salvează o societate nu este ordinea legilor, ci căldura inimilor.” Fiți veghetori ai sufletului. Fiți poeți ai vieții, chiar și printre algoritmi. Fiți oameni – complet, neîndoit, până la capăt. Al vostru în cuvânt și mai mult în vis, Victor Hugo” |
AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL ÎNCĂ SE PREGĂTEȘTE
De Cristi Pantelimon https://www.estica.ro/news/al-treilea-razboi-mondial-inca-se-pregateste
Singura modalitate prin care SUA se pot menține la cârma treburilor globale este un război mondial, adică unul pe scară largă, în care SUA să fie arbitru și nu participant direct.
Imaginația strategilor americani nu e foarte bogată, de aceea se repetă scheme de acum un secol – de exemplu înarmarea Germaniei și pregătirea ei de luptă împotriva URSS-ului.
Astăzi, inamicul desemnat la prima vedere e Rusia, fiindcă Rusia este în acțiune, dar vizată în special e China, marele rival strategic al Americii.
Un lucru trebuie subliniat: pentru americani nu contează cine va învinge în luptă.
Înarmarea Europei, pe care ei o concep pentru apărarea împotriva lui Putin, poate foarte bine să ducă la ruina Europei. Cu atât mai bine! Important e războiul și arbitrul (SUA) din umbră, nu rezultatul acestuia.
De asemenea, înarmarea Japoniei, care nu se poate face decât împotriva Chinei, nu înseamnă că americanii chiar vor/speră ca Japonia să învingă (așa cum nu speră ca Ucraina să învingă în lupta cu Rusia). Strategia e mai cinică: important e să provoci războiul.
Iar statele care produc sau cumpără arme (celebrul 5% din PIB), odată saturate de tehnologie militară, pot fi ușor conduse unele contra altora.
Cazul ucrainean e școală. O Ucraină bine înarmată va fi mereu o țintă pentru Rusia. Dar la fel și o Polonie sau un stat baltic. Tensiunea crește, istoria europeană, cu atâtea tragedii în spate, asta așteaptă: înarmarea între vecini. Motive de război se pot găsi oricând!
Iată ce scrie CEO-ul Palantir într-o carte de o sinceritate tipic americană despre politica de înarmare a aliațior SUA:
1. Germania
„O rezistență față de noi investiții în domeniul militar a fost, desigur, deosebit de răspândită în Germania. Günter Grass, romancierul și autorul cărții Toba de tinichea, s-a opus în mod celebru reunificării Germaniei de Est cu Germania de Vest, argumentând că un stat german unificat ar putea deschide posibilitatea unui nou Auschwitz. În 1991, el scria: „Nimic – nici sentimentul apartenenței naționale, oricât de idilic ar fi zugrăvit, nici certitudinea bunăvoinței generațiilor născute după război – nu poate modifica sau șterge experiența pe care noi, criminalii, împreună cu victimele noastre, am trăit-o ca Germania unită.”
Totuși, neutralizarea de facto a țării în ultimii cincizeci de ani a avut consecințe. Retragerea unei Germanii puternice și afirmative a contribuit, fără îndoială, la invazia Rusiei în Ucraina din februarie 2022. Vladimir Putin a calculat corect că nu va plăti un preț semnificativ pentru această acțiune. După decenii de autoflagelare, armata Germaniei ajunsese să semene mai degrabă cu o caricatură a unei forțe armate autentice”.
2. Japonia
„Același lucru se poate spune, în mare măsură, și despre Japonia. Cea mai bogată democrație din regiune ar avea nevoie, chiar și astăzi, de sprijinul Statelor Unite pentru a respinge — cu atât mai puțin pentru a supraviețui — unei invazii de amploare (…)
Greșeala nu a fost desființarea armatei imperiale japoneze și adoptarea unor garanții juridice menite să împiedice reconstituirea ei în perioada imediat următoare războiului. Greșeala a fost menținerea aceleiași politici timp de trei sferturi de secol, în ciuda transformării ordinii mondiale, inclusiv a ascensiunii unei Chine tot mai puternice și mai asertive, precum și a unei Rusii redevenite ambițioase.
Dezarmarea și lipsirea Germaniei de o capacitate militară semnificativă au reprezentat o reacție excesivă, pentru care Europa plătește acum un preț greu. Un angajament similar, și într-o mare măsură teatral, față de pacifismul japonez va amenința, dacă va fi menținut, să modifice și echilibrul de putere din Asia”.
Evident, „patriotismul” bubble gum de tip MAGA are un rol aici…
Concluzia e simplă, pe măsura istoriei recente!