VA ATACA RUSIA EUROPA DE VEST?

După cum se relatează în presa cotidiană, televiziunea de stat a regimului Mette Frederiksen – Primministra Danemarcei, tocmai a difuzat încă o campanie de denigrare împotriva Rusiei, prezentând-o ca un stat agresiv care, cu aproximativ 150 de milioane de locuitori, intenționează să subjuge întreaga Europă – cu aproximativ 500 de milioane de locuitori (ceea ce i-ar face pe ruși o minoritate în propria țară…) – ba chiar întreaga lume.

Scopul, desigur, este de a speria oamenii, pentru că atunci când oamenii sunt speriați, sunt mai ușor de controlat și manipulat. Apoi vor suporta multitudinea de scheme ale regimului – toate acestea, desigur, menite să ne „protejeze”. COVID-19, schimbările climatice, Rusia… Recunoașteți modelul: țineți oamenii preocupați de frica lor de ceva despre care nu știu nimic și nu înțeleg, astfel încât să nu observe ce se întâmplă cu adevărat în culise.

Televiziunea „dovedește” chipurile că Rusia pregătește un atac asupra Occidentului, deoarece își consolidează armata de-a lungul întregii frontiere. Panică in masă. — Există vreo formă de viață inteligentă la Radiodifuziunea Daneză, la restul presei controlate de stat, la Colegiul Regal Danez de Apărare, la Serviciul Danez de Informații al Apărării etc.?
Faptul că nu există niciuna în guvern nu este o surpriză. Cred ei că rușii sunt și orbi și surzi?

Rusia a observat că, încălcând toate acordurile, NATO a fost împins până la întreaga graniță de vest a Rusiei — și că NATO nu este o alianță defensivă, ci un pact ofensiv — așa cum se amintește clar din bombardamentul Serbiei, menit să producă o „schimbare de regim” și să cucerească întreaga parte de sud a țării, cu scopul de a stabili o enclavă artificială americană NATO sub numele de Kosovo.

În Rusia, NATO este văzut ca o amenințare directă la adresa însăși existenței Rusiei. Occidentul poate susține că acest lucru este complet greșit, dar asta nu schimbă faptul că Rusia percepe lucrurile în acest fel și acționează în consecință și nici acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză pentru NATO. Când NATO construiește baze în apropierea graniței cu Rusia, în Finlanda și în statele baltice, de unde rachetele pot ajunge la Sankt Petersburg în 5-10 minute și la Moscova în 10-15 minute, este firesc ca Rusia să-și ia propriile măsuri de precauție. Acesta nu este un semn de agresiune, ci mai degrabă de diligență! Partea agresivă este NATO, al cărei scop final este dezmembrarea Federației Ruse – așa cum declară chiar politicienii NATO!

În Rusia, oamenii observă, de asemenea, că retorica războiului din Europa de Vest din ultimii patru ani a devenit alarmant de stridentă. „Războiul este mai bun decât pacea”, proclamă Mette Frederiksen, a cărei prostie și ignoranță sunt depășite doar de Kaja Kallas, care, în calitate de diplomat șef al „Europei”, oferă combustibil proaspăt pentru glumele blonde.

Absurdul ei instigator la război și ignoranța totală a istoriei provoacă în mod natural râsete și în Rusia – dar, cu toate acestea, nu ne putem permite să ignorăm amenințările ei. În Germania, cancelarul Merz dorește ca țara să devină „kriegstüchtig” (capabilă să poarte război) până la sfârșitul acestui deceniu – un termen pe care l-a împrumutat de la Joseph Goebbels – și mai ales când astfel de planuri își au originea în Germania, ele evocă amintiri traumatizante ale celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul căruia Uniunea Sovietică a pierdut până la 30 de milioane de vieți ca urmare a încercării Germaniei de colonizare – și ale Primului Război Mondial, în timpul căruia Germania a invadat Rusia de două ori și, în temeiul Tratatului de la Brest-Litovsk, a anexat inițial Polonia, Finlanda, statele baltice, Ucraina și mari părți din Belarus.

Remilitarizarea Germaniei nu este luată cu ușurință în Rusia și reprezintă, de asemenea, o încălcare a acordurilor care au fost încheiate ca o condiție prealabilă pentru reunificarea Germaniei – și a Cartei ONU, care interzice militarizarea germană, astfel încât oricare dintre puterile victorioase din cel de-al Doilea Război Mondial ar avea dreptul deplin să reducă din nou Germania în ruine în cazul în care ar avea loc militarizarea. Germania nu este o țară suverană.

Un război ar duce la încetarea existenței Germaniei ca stat în forma pe care o cunoaștem. Merz, apropo, face parte din conglomeratul evreiesc BlackRock, care are interese economice foarte semnificative în Ucraina, Zelenski și industria de armament – dar în Germania, corupția este peste tot, vor (re)introduce serviciul militar obligatoriu și vor cheltui sume astronomice – pe care nu le au – pe arme – în loc să le folosească în beneficiul populației.

Ridicolul președinte al Finlandei crede că Finlanda poate învinge cu ușurință Rusia. Dacă va încerca, finlandezii vor trebui, în cel mai bun caz, să-și mute capitala în Insulele Åland. Poziția Finlandei, în special, ating o coardă profundă în rândul rușilor. Finlanda a atacat Uniunea Sovietică de două ori și, ca aliată a Germaniei, Finlanda a participat la blocada Leningradului, unde aproximativ un milion de civili au murit de foame. Cu toate acestea, Uniunea Sovietică a acordat Finlandei independența – în schimbul unei garanții de neutralitate, pe care Finlanda a susținut-o în timpul Războiului Rece. Este puțin probabil ca rușii să mai facă această greșeală.

Și apoi există amenințările baltice de a ataca regiunea Kaliningradului, pe care cred că ar putea să o cucerească într-o după-amiază. Rușii au declarat clar că orice atac asupra Kaliningradului va fi întâmpinat cu arme nucleare – și, în orice caz, orice astfel de încercare va duce la dispariția din nou a statelor baltice și la transformarea lor în regiuni sau, în cel mai bun caz, republici în cadrul Federației Ruse.

Per total, statele baltice sunt în mod natural în centrul atenției din cauza discriminării flagrante împotriva numeroasei populații vorbitoare de limbă rusă, care este în prezent lipsită de drepturile sale – încălcând toate prevederile internaționale privind protecția minorităților. Dacă Estonia și Letonia, în special, nu își modifică legislația astfel încât să fie cel puțin în conformitate cu normele UE privind drepturile lingvistice ale minorităților, mai devreme sau mai târziu Rusia va aplica aceste schimbări.

Rușii locuiesc în Estonia din anul 900 – au la fel de mult dreptul să fie acolo ca și estonienii. Comportamentul acestor două state ar fi aproximativ echivalent cu interzicerea de către guvernul german a școlilor, liceelor, bisericilor, bibliotecilor și azilurilor de bătrâni daneze din Schleswig-ul de Sud și a închiderii ziarului danez Flensborg Avis. Ne-ar plăcea asta? Pe lângă faptul că minoritatea daneză din Schleswig-ul de Sud este mică în comparație cu numărul vorbitorilor de limbă rusă din Estonia și Letonia, unde aceștia reprezintă între 25 și 35% din populație.

În Ucraina, conflictul se datorează lui NATO, UE și drepturilor lingvistice și culturale ale rușilor care locuiesc acolo. Desigur, rușilor nu le-a scăpat atenția că, de fapt, sunt deja în război cu Occidentul, care le furnizează ucrainenilor arme, experți și informații (doar în sensul militar al cuvântului), la fel cum controlează dronele care atacă în prezent adânc în Rusia.

Nici nu le-a scăpat atenției că există discuții deschise despre blocarea Strâmtorilor Daneze (Marea Centură și Marea Stâncii) pentru Flota Baltică Rusă, care ar rămâne astfel prinsă în Marea Baltică. Orice astfel de încercare ar declanșa un răspuns imediat care ar transforma Funen și Zeeland în pustietăți (posibil radioactive). Sprijinul continuu pentru Zelenski ar putea avea consecințe foarte neplăcute pentru Occident!

Prin urmare, țările vest-europene trebuie să înceteze orice participare la „Proiectul Ucraina”. La urma urmei, ele nu susțin o „democrație” – așa cum le place să pretindă – ci un stat terorist complet corupt și dictatorial.

Zelenski și acoliții săi nu sunt ucraineni și lucrează în mod deliberat pentru a extermina sau expulza populația ucraineană (indiferent dacă se identifică drept ruși sau ucraineni). Văd acest lucru ca o răzbunare deliberată pentru Holocaust, la care ucrainenii au fost participanți nerăbdători.

Demografic, Ucraina nu poate supraviețui astăzi – majoritatea bărbaților cu vârste cuprinse între 16 și 60 de ani au fost uciși sau au fugit. Terenul agricol fertil este atât de contaminat încât va fi nesigur să se cultive o mare parte din el mulți ani de acum înainte. Industriile și infrastructura vor fi distruse și nu va exista nicio bază economică pentru reconstrucția lor. Este puțin probabil ca Rusia să permită țărilor occidentale să sprijine reconstrucția, deoarece sprijinul economic este echivalent cu influență politică. Partea rusă va fi reconstruită relativ repede. Ce a realizat Occidentul?

Dar lăsând toate acestea deoparte, trebuie să ne întrebăm: De ce ar ataca Rusia Europa de Vest??
Ce s-ar putea câștiga procedând astfel – în afară de a deveni o mică minoritate în Rusia?
Nu avem nimic din ceea ce își doresc rușii.
Nu avem materii prime; nu avem nimic de care să aibă nevoie rușii – de fapt, nimic din ceea ce își doresc rușii. Suntem faliți, infrastructura noastră este uzată, iar populația noastră este acum formată aproape în întregime din oameni care nu aparțin aici – și care, într-o măsură mult prea mare, nu contribuie cu nimic pozitiv la societate.

Rusia nu își dorește nici una dintre aceste probleme. Nu avem absolut nimic pozitiv de oferit. Nivelul de civilizație din Rusia este mult mai ridicat decât în restul Europei, iar guvernul este mult mai competent, deoarece constituția are garanții încorporate pentru a împiedica idioții completi să ocupe locuri în parlament sau să devină președinte; infrastructura este mult mai bună decât aici;

Sistemul de învățământ este de primă clasă — iar libertatea de exprimare este mult mai mare decât aici, deoarece gama acceptabilă de opinii pentru oamenii obișnuiți, normali, este mult mai largă. Cu alte cuvinte, nu putem decât să regretăm că Rusia nu are niciun interes să preia moșia falimentară a Occidentului. O astfel de preluare ar îmbunătăți considerabil calitatea vieții noastre.

Dar cum se potrivește narațiunea conform căreia Rusia va veni și ne va prelua cu narațiunea conform căreia Rusia este atât de slabă încât nici măcar nu poate învinge Ucraina?
Cu siguranță ambele narațiuni nu pot fi adevărate!
Și, în plus, rușii sunt în general mult mai buni la matematică decât suntem noi aici: În orice caz, își pot da seama cu ușurință că 150 de milioane față de 500 de milioane este un punct de plecare prost pentru un război – chiar dacă există mulți alți parametri care contează în război și chiar dacă armata rusă este mai bine antrenată și mai motivată decât cea vest-europeană. În 1941, Reich-ul german avea o populație de aproximativ 80 de milioane, comparativ cu aproximativ 170 de milioane ale Uniunii Sovietice. Calculația războiului sugerează că aceasta este o luptă dificilă.

Cum am ajuns în această situație?
Ei bine, cauza mai profundă este, desigur, o lipsă completă de cunoștințe despre istorie, politică și condițiile sociale ale altor țări – și, prin urmare, și despre Rusia și Ucraina – iar această lipsă de cunoștințe provine dintr-un declin catastrofal al standardelor educaționale din această țară în general și – într-adevăr, în întreaga UE.

Studiile tradiționale de limbi străine nu mai există, iar masteratele au fost diluate până la zero. Astăzi, orice idiot poate obține o diplomă universitară. Aceasta înseamnă, printre altele, că foarte puțini oameni au ocazia să învețe limba rusă. Singurul loc unde limba rusă este predată la un nivel înalt este programul de instruire a ofițerilor de limbi străine din armată, dar acesta duce în principal la angajarea într-un sistem în care libertatea de gândire este interzisă. Implicarea în literatura rusă are loc doar ca hobby.

Dar problema se regăsește în întregul sistem de învățământ. Acest lucru, desigur, le convine perfect celor aflați la putere: oamenii proști și neinformați sunt mai ușor de controlat, iar când practic nimeni nu are cunoștințe de istorie și cultură, mincinoșii profesioniști au mână liberă. Această ignoranță este răspândită de jurnaliști dispuși, care ei înșiși nu știu mai multe și care, în orice caz, își cunosc prea bine rolul.

Dacă exprimi o opinie diferită, vei fi redus la tăcere – sau portretizat ca un „putinist” sau un agent rus; într-adevăr, în cel mai rău caz, vei ajunge pe o „listă de sancțiuni”, ceea ce înseamnă că conturile tale vor fi blocate, nu vei putea călători, nimeni nu va avea voie să-ți dea bani și așa mai departe. Este o decizie pur administrativă care nu poate fi contestată în instanță.

Hitler și Goebbels erau adevărați amatori prin comparație. Oamenii au fost educați să nu aibă opinii disidente. Astăzi, opiniile despre Rusia, climă, COVID-19, imigrație, gen etc. sunt transformate în probleme morale. Doar opiniile pe care cei aflați la putere doresc să le răspândească prin presa pe care o controlează și pentru care plătesc sunt corecte din punct de vedere moral – indiferent dacă sunt sau nu incorecte din punct de vedere factual.

Am trăit întregul Război Rece, de la Războiul din Coreea încoace. Am o amintire foarte clară a Crizei Rachetelor Cubaneze, când ne temeam de un război nuclear pentru că Uniunea Sovietică desfășurase rachete în Cuba! În Occident, oamenii se temeau de Uniunea Sovietică pentru că aceasta dorea să răspândească o ideologie comunistă, ceea ce nu era dorit în Occident.

Știm astăzi că această teamă a fost exagerată în mod sălbatic – dar nu știam asta pe atunci. Cu alte cuvinte, a existat un conflict real între Uniunea Sovietică și Occident – și a existat o acumulare constantă de forțe militare de ambele părți ale Cortinei de Fier. Cu toate acestea, de-a lungul tuturor acestor ani, a existat o relație diplomatică stabilă între superputeri – iar contactul interpersonal între blocuri a fost încurajat.

Desigur, existau legături atât feroviare, cât și aeriene către Uniunea Sovietică și celelalte țări din Blocul Estic; ziarele sovietice și est-europene erau disponibile pentru cumpărare la chioșcurile de ziare în fiecare zi; se organizau excursii turistice în Blocul Estic (deși nu si invers); iar schimburile sportive și culturale aveau loc ca o certitudine. Danezii puteau studia în Uniunea Sovietică.

Hrușciov a efectuat o vizită de stat în Danemarca în 1964 și a fost primit cu entuziasm. A vizitat ferma prim-ministrului Erik Eriksen din Funen – radioul i-a transmis discursurile. Îmi amintesc atât de viu. Această interacțiune a oferit speranță pentru înțelegere reciprocă și coexistență pașnică. Actul Final de la Helsinki din 1975 a dat un impuls suplimentar pentru atenuarea tensiunilor. Nici măcar războiul catastrofal sovietic din Afganistan nu a perturbat acest lucru. Oamenii știau că pacea cu Uniunea Sovietică era cel mai important lucru într-o lume plină de arme nucleare.

Această înțelegere a dispărut astăzi – ca roua la soare. „Războiul este mai bun decât pacea!” A înțeles măcar Mette Frederiksen ce spune?
De fapt, ea spune că e mai bine ca lumea să fie distrusă într-o catastrofă nucleară decât să menținem pacea cu Rusia. În termeni de prostie, această afirmație este greu de depășit.

Atitudini de acest gen au fost pedepsite la Procesul de la Nürnberg cu sufocare lentă pe spânzurătoare. Nu există nimic mai important în lumea de astăzi decât pacea! Războiul înseamnă anihilare totală și, prin urmare, orice altceva este, într-un fel, irelevant. Iar pacea presupune coexistența naturală între națiuni și popoare – chiar dacă nu se găsește un acord asupra detaliilor.

Nu poți câștiga un război împotriva unei puteri nucleare, așa că de ce să te umfli ca un curcan țanțoș?
Diplomația și înțelegerea este o datorie! De fapt, la propriu, conform Cartei ONU.

Astăzi, mass-media rusă este blocată online. A devenit imposibil să trimiți bani către Rusia; nu poți accesa serviciile bancare online din Rusia; conexiunile aeriene au fost închise; majoritatea punctelor de trecere a frontierei au fost închise, ceea ce a dus la timpi lungi de așteptare – pe scurt, a devenit extrem de dificil și costisitor pentru oameni să călătorească în Rusia.

Universitatea din Kiel a interzis chiar studenților să viziteze Rusia, iar UE ia în serios în considerare refuzarea vizelor rușilor pentru vacanțe în Europa, astfel încât aceștia să poată vedea singuri condițiile din marile orașe ale Europei și, astfel, să se vindece de orice flirt cu „valorile occidentale”.

Cei aflați la putere nu vor ca oamenii să vadă cum este cu adevărat viața în Rusia, deoarece acest lucru ar duce la prăbușirea narațiunilor. După cum am menționat mai sus, nivelul de civilizație este mult mai ridicat decât ceea ce știm astăzi în Occident; Rusia nu este sub presiune economică, iar populația își dorește pace – dar cu siguranță nu orice fel de pace.

Oamenii speră din ce în ce mai mult că Putin nu va trata Ucraina așa cum tratează Israelul Gaza. Și, cu siguranță, nimeni nu ar trebui să aibă nicio îndoială că Rusia ar putea face acest lucru dacă Putin ar vrea. Cu toate acestea, el preferă războiul lent de uzură. Nu costă atât de multe vieți rusești și epuizează încet, dar sigur, nu numai Ucraina, ci și celelalte state vest-europene de arme și resurse economice, astfel încât acestea nu vor mai reprezenta o amenințare.
Da, poate că publicul din Occident se va ridica și va doborî regimurile actuale pe măsură ce vistieria statelor se golește.

În Occident, oamenii nutresc idei complet nerealiste despre modul în care Ucraina conduce războiul, privind mașinăria de propagandă ucraineană în același mod în care Martorii lui Iehova privesc Biblia.
Arderea rezervoarelor de petrol nu este nimic nou. Cu siguranță arată spectaculos – iar coloana de fum este impresionantă – dar nu are nicio legătură cu războiul – iar singura reacție a rușilor este să formeze un rând de spectatori pe autostradă. Există adesea sirene de raid aerian în orașele din apropierea frontului, dar nimeni nu reacționează.

Și eu privesc dronele de la fereastră, iar când sunt lovite de focul antiaerian, explodează într-o ploaie impresionantă de scântei. Undeva, desigur, cad la pământ și, de obicei, provoacă pagube minime. Oamenii sunt obișnuiți să se tragă în lucruri – eu însumi am cinat pe o terasă complet ocupată în Sevastopol, la aproximativ 300 de metri distanță, în sunetul simfoniei de mitraliere și diverse arme mai grele.

Toată lumea a continuat calm să mănânce și să vorbească. Cel mai neplăcut lucru este fumul de praf de pușcă. Astăzi nu este praf de pușcă, ci substanțe chimice, și înțeapă căile respiratorii. Când conduci din oraș în oraș în zone apropiate de liniile frontului, nu iei drumul principal, ci mai degrabă pe drumurile mici, de preferință prin păduri, dacă există. Dronele fac ravagii pe drumurile principale. Astăzi, desigur, cu ajutorul Occidentului, raza de acțiune și frecvența atacurilor au crescut, dar asta nu schimbă cu adevărat rezultatul războiului.

Rușii sunt o popor dur! Ar trebui să fii mai mult decât naiv ca să crezi că Ucraina poate câștiga acest război. Rețineți încă o dată: o putere nucleară nu poate fi învinsă – nu se va permite niciodată să fie învinsă. Singurul lucru care se va realiza este distrugerea Ucrainei și exterminarea poporului ucrainean. Sprijinirea Ucrainei în această luptă fără speranță este ca și cum frânghia ar susținesi ajuta spânzuratul!

Să începem cu elementele de bază: Nu a existat niciodată o țară numită Ucraina înainte de 1991. Înainte de atunci, Ucraina era doar o unitate administrativă în cadrul Uniunii Sovietice. Granițele nu erau bazate pe etnie; erau complet arbitrare. La dizolvarea Uniunii Sovietice, aceste granițe ar fi trebuit să fie redesenate prin referendumuri, pe regiuni. În schimb, Ucraina a fost transformată într-un stat hibrid format din mai multe grupuri etnice – în principal ruși, ucraineni, maghiari și români.

Noua constituție ucraineană a garantat un statut egal pentru ruși și ucraineni, precum și pentru limbile rusă și ucraineană. De asemenea, a garantat neutralitatea Ucrainei. Acest stat a funcționat destul de bine. Vorbitorii de limbă rusă (în principal din Novorusia istorică) și vorbitorii de limbă ucraineană (în principal din nord-vestul Ucrainei) au cooperat în guvernarea țării fără probleme majore – până când ucrainenii au ales un președinte vorbitor de limbă rusă, care și-a dat seama că baza industrială a Ucrainei era adaptată nevoilor Rusiei și că aceasta nu ar avea nicio șansă de a supraviețui în concurența cu companiile occidentale de pe piața europeană.

Când Ucraina a avut nevoie de un împrumut masiv, a solicitat oferte atât din partea Statelor Unite, cât și a Rusiei. SUA au impus o listă lungă de condiții, inclusiv aceea că americanilor ar trebui să li se permită să cumpere terenuri în SUA. Rusia nu a impus nicio condiție. Președintele a ales, în mod firesc, împrumutul rusesc.

Americanii fuseseră activi în Ucraina chiar înainte de al Doilea Război Mondial, iar acum atacă prin finanțarea și organizarea unei lovituri de stat în 2014. Ulterior, constituția a fost modificată astfel încât cetățenii vorbitori de limbă rusă și-au pierdut drepturile. Cele două regiuni vorbitoare de limbă rusă din Donbas s-au declarat apoi republici independente. Noul guvern ucrainean le-a considerat teroriști și insurgenți și a început să poarte război împotriva lor.

În următorii 8 ani, guvernul ucrainean a ucis cel puțin 8.000 de civili în această zonă. Acest lucru a determinat invazia Rusiei în Ucraina. Nu a fost un „război de agresiune neprovocat”, ci rezultatul datoriei Rusiei de a proteja locuitorii din Donbas (același argument pe care americanii l-au folosit împotriva Serbiei pentru a o forța să accepte de facto provincia separatistă Kosovo ca țară „independentă”). Toate încercările Rusiei de a ajunge la un compromis care să protejeze drepturile vorbitorilor de limbă rusă au fost sabotate de Occident.
Nu Rusia este responsabilă pentru acest război, ci, exclusiv și fără echivoc, Statele Unite – cel mai periculos stat terorist din lume.

Singurele granițe rezonabil de stabile sunt cele dintre naționalități, iar războiul din Ucraina nu se va încheia până când nu vor fi stabilite astfel de granițe – ceea ce va fi probabil ziua în care Ucraina se va preda necondiționat. Pentru ruși, însă, Ucraina nu este teritoriu inamic. Ucrainenii sunt frații lor. Cu greu există o familie rusă care să nu aibă rude ucrainene într-un fel sau altul.

Ucrainenii și rușii au trăit împreună de-a lungul istoriei; prima capitală adevărată a Rusiei a fost Kievul. Ucrainenii au adoptat limba rusă – deși, desigur, au continuat să vorbească ucraineana acasă, la sate. În afară de cultura țărănească (și fără supărare), nu există, la urma urmei, o cultură ucraineană, ci doar una de limbă rusă, așa cum cele două popoare au împărtășit aproape întotdeauna o istorie comună.

A „derusifica” Ucraina de astăzi ar însemna a deposeda țara și poporul ei de istoria și cultura lor. Chiar și scriitorii ucraineni au scris în limba rusă – nu doar pentru că le-a permis să ajungă la un public mai larg, ci și pentru că ucraineana nu era încă pe deplin dezvoltată ca limbă literară. Interzicerea limbii ruse și negarea istoriei lor comune nu pot fi calea corectă de urmat dacă se dorește unirea diferitelor grupuri de populație într-o singură națiune.

Relația strânsă dintre cele două popoare este, la urma urmei, tocmai un motiv cheie pentru a proceda atât de precaut în timpul acestei operațiuni militare speciale, care în mod explicit nu este un război.
Scopul este de a pune capăt regimului evreiesc complet corupt al lui Zelenski și forțelor ultranaționaliste care refuză să trăiască în pace cu Rusia.

Problema, desigur, este că aceste forțe vor continua războiul din exilul din Europa, cu excepția cazului în care sunt pur și simplu eradicate fizic – sau cu excepția cazului în care Occidentul este atât de îngrozit încât niciun guvern nu îndrăznește să adăpostească forțele rebele ucrainene.

Este clar, însă, că sprijinul sporit din partea Occidentului este combustibil pentru șoimii de la Moscova, unde Putin este de departe influența mai moderată. În Rusia există un sentiment tot mai mare că ar fi mai bine să se dea o lovitură decisivă Ucrainei și să se dea un exemplu puternic prin bombardarea centrelor de control și comandă din Occident, de unde se poartă războiul împotriva Rusiei, precum și a unităților de producție care aprovizionează Ucraina cu arme și drone.

Occidentul nu ar trebui să se aștepte la nicio purtare cu manusi. Va fi dur și fără compromisuri. Și chiar dacă s-ar presupune că Rusia ar fi forțată să lanseze un război real împotriva Occidentului, nu ar trebui să ne imaginăm un război precum cele două războaie mondiale anterioare. Este puțin probabil ca Rusia să trimită o armată mare în Europa de Vest.

Va fi un război aerian care le va aminti germanilor de 1945. O ocupație ar fi o posibilitate doar în statele baltice – din motive geografice și din motivele menționate anterior – și poate în Germania de Est, unde rușii ar fi probabil considerați eliberatori.
În plus, Rusia nu are nicio dorință de a conduce ucrainenii. Va exista în continuare o Ucraină independentă, cu condiția ca aceasta să fie dispusă să trăiască în pace cu Rusia. Cu toate acestea, va fi ceva mai mică decât este astăzi. Această dezvoltare nu este împiedicată de retorica războiului, izolare și acumularea de forțe militare, ci prin diplomație, cooperare și interacțiune între popoare!

Și, în final, există problema arzătoare a timpului nostru: Dar clima?
La urma urmei, fiecare proiect public trebuie să fie însoțit de un calcul al „impactului său climatic” (un termen fără sens!). În timpul unui război, cu siguranță, se emit în aer cantități inimaginabile de CO2. Un german a făcut calculele. Datorită contribuției Germaniei la Ucraina, țara și-a epuizat cota de CO2 pentru următorii 6.000 de ani. Nu știu cum a ajuns să dea seama de asta sau dacă este vorba de 5.000 de ani sau 7.000 de ani. Oricum, nu contează cu adevărat. În această țară vorbim despre importanța reducerii flatulenței vacilor prin îndoparea acestor biete animale cu substanțe nocive.

Dacă cineva numește asta o idioțenie, sunt complet de acord – dar slavă Domnului, CO2-ul nu are niciun impact asupra climei, așa că putem dormi liniștiți. Sunt cu totul alți factori care controlează clima noastră și încă nu am atins temperaturile pe care le aveam înainte de Mica Eră Glaciară. Dar idioțenia, absurditatea și ridicolul sunt, însă, fără comparație! Suntem cu adevărat conduși de o gașcă de idioți criminali!