Cât costă o zi de război în Iran? Fiecare rachetă reprezintă o universitate care nu s-a mai construit, o pădure care nu a mai fost salvată
sursa foto: Profimedia
Războiul, în formele sale moderne, a încetat de mult să fie doar o confruntare de voințe politice, devenind un mecanism financiar de o dimensiune aproape ireală. Cifrele vehiculate în conflictele actuale depășesc capacitatea obișnuită de înțelegere, transformând resurse care ar putea salva civilizații în simple coloane de fum și resturi metalice.
Prețul unei zile de conflict
Atunci când analizăm operațiunile militare de mare intensitate, cum sunt tensiunile recente din Orientul Mijlociu, estimările sunt cutremurătoare: o singură zi de război poate costa adversarii Iranului între 900 de milioane și 2 miliarde de dolari. Conform unei analize detaliate realizate de Center for Strategic and International Studies (CSIS), primele 100 de ore ale unei operațiuni de amploare pot ajunge la un cost de 3,7 miliarde de dolari. Această sumă se evaporă rapid în tehnologie de interceptare (un singur proiectil de tip Patriot costă câteva milioane de dolari), logistică masivă și consum de combustibil la scară industrială.
Articol publicat inițial pe site-ul Urmele.ro.
Puterea constructivă a unui miliard de dolari
Pentru a înțelege cu adevărat dimensiunea absurdului, este util să transpunem acest „cost al unei zile de război” în investiții civile care ar putea schimba fața lumii.
În loc să fie consumat în câteva ore de bombardamente, un miliard de dolari ar putea finanța proiecte de o anvergură impresionantă în domeniul sustenabilității. De exemplu, conform Green Climate Fund, o astfel de sumă este suficientă pentru a pune în mișcare 17 proiecte majore de reziliență climatică, în 35 de țări aflate în curs de dezvoltare. Aceste inițiative nu sunt doar cifre, ci înseamnă sisteme de irigații pentru fermierii loviți de secetă și infrastructură de protecție împotriva inundațiilor, salvând direct vieți și surse de hrană pentru milioane de oameni.
În sfera sănătății globale, impactul ar fi la fel de puternic. Un singur miliard de dolari ar putea acoperi integral campanii masive de vaccinare la nivel continental sau ar putea finanța construcția și dotarea a sute de unități medicale moderne, în zone unde accesul la un medic este un lux. Într-o lume în care bolile prevenibile încă fac victime din cauza lipsei de fonduri, direcționarea bugetului unei singure zile de conflict către medicamente și echipamente ar putea eradica suferința unor comunități întregi.
Educația reprezintă un alt pilon unde aceste resurse ar produce o transformare istorică. Aceeași sumă, care în context militar se evaporă în logistică și muniție, ar putea asigura școlarizarea, materialele didactice și hrana necesară pentru milioane de copii care în prezent sunt excluși din sistemul de învățământ.
Investiția într-o zi de pace înseamnă, practic, cumpărarea viitorului pentru o întreagă generație, oferindu-le tinerilor instrumentele necesare pentru a deveni ingineri, medici sau artiști, în loc să devină victime sau combatanți în conflicte viitoare.
Anatomia violenței: De ce alegem distrugerea?
Dacă matematica ne arată clar că războiul este o pierdere netă pentru umanitate, întrebarea rămâne: de ce continuă mintea umană să îl producă? Răspunsul nu se află în logică, ci în mecanismele psihologice arhaice care guvernează comportamentul de grup.
Unul dintre cele mai puternice și periculoase mecanisme este dezumanizarea. Pentru ca o populație să accepte transformarea resurselor vitale în arme, inamicul trebuie privit ca fiind „mai puțin uman” sau lipsit de trăsături morale. Atunci când un grup este etichetat drept o amenințare existențială, circuitele empatiei din creier sunt suspendate. În acest vid emoțional, agresiunea nu mai este văzută ca o crimă, ci ca o formă de „autoapărare preventivă”, justificând orice cost financiar sau uman.
Narcisismul colectiv
Psihologia socială evidențiază narcisismul colectiv, o credință fragilă, dar intensă, în superioritatea propriului grup. Atunci când această imagine este percepută ca fiind amenințată sau nerecunoscută de ceilalți, răspunsul este adesea violența. Aceasta este dublată de victimitatea competitivă (studiată recent în contexte post-conflict), un fenomen în care fiecare parte refuză dialogul deoarece consideră că suferința sa este mai mare și mai „dreaptă” decât a celuilalt. Această blocadă mentală face ca pacea să fie privită ca o trădare a propriilor victime.
Războaiele sunt alimentate frecvent de aversiunea față de pierdere. Liderii sunt mult mai dispuși să riște miliarde de dolari și mii de vieți pentru a evita pierderea unei poziții de influență sau a unui teritoriu, decât ar fi dispuși să investească aceeași sumă pentru un câștig real, dar pașnic. Teama de a părea slab sau de a pierde „onoarea” națională reduce rațiunea economică la o simplă notă de subsol.
Cea mai scumpă eroare a speciei umane
Războiul rămâne cea mai scumpă eroare a speciei umane, o soluție industrială aplicată unor probleme care sunt, în esență, psihologice. Este frapant să observăm cum geniul uman poate proiecta algoritmi capabili să intercepteze rachete hipersonice, dar eșuează lamentabil în a gestiona emoții de bază precum frica sau mândria colectivă.
Această prăpastie între avansul tehnologic și maturitatea emoțională este locul unde se pierd miliardele de dolari care ar putea vindeca lumea.
Privind cifrele, devine evident că pacea nu este doar un ideal moral, ci o necesitate economică urgentă. Fiecare rachetă lansată reprezintă o universitate care nu s-a mai construit, un laborator de cercetare care nu a mai primit finanțare sau o pădure care nu a mai fost salvată. Investiția în moarte a devenit atât de eficientă încât a început să ne sufoce viitorul, lăsând generațiilor următoare datorii imense și o „infrastructură a urii” greu de demontat.
În final, marea provocare a secolului nostru nu este cum să câștigăm următorul conflict, ci cum să redirecționăm această energie colosală către singurul război care merită purtat: cel împotriva ignoranței, a bolii și a degradării locului pe care îl numim „acasă”.
continuare la traducerea anterioara
Acest lucru creează o situație rară în securitatea globală: un stat înarmat nuclear ale cărui capacități și doctrină rămân în mare parte protejate de controlul internațional. În timp ce lumea a petrecut decenii concentrându-se pe prevenirea proliferării nucleare în altă parte a Orientului Mijlociu, singurul arsenal nuclear existent al regiunii a rămas în mare parte dincolo de dezbatere.
Evenimentele recente din Gaza ridică, de asemenea, întrebări dificile cu privire la pragurile de escaladare. Din octombrie 2023, campania militară a Israelului în Gaza a dus la uciderea a zeci de mii de palestinieni și la distrugerea aproape totală a unei mari părți din infrastructura teritoriului. Cartiere întregi au fost aplatizate. Spitale, școlile și infrastructura civilă au fost lovite în mod repetat. Amploarea distrugerii a determinat multe organizații pentru drepturile omului și cercetători juridici să descrie campania ca fiind genocidă.
Intensitatea bombardamentului a fost extraordinară. Unii analiști militari estimează că puterea explozivă aruncată asupra Fâșiei Gaza în timpul primelor etape ale războiului s-a ridicat la mai multe ori randamentul exploziv al bombei atomice de la Hiroshima.
Comparatia nu sugereaza echivalerile dintre armele nucleare si cele conventionale. Devastarea unei detonări nucleare ar fi mult mai mare. Dar dezvăluie ceva important cu privire la amploarea forței pe care liderii israelieni au fost dispuși să o desfășoare atunci când cred că securitatea națională este în joc. Dacă un stat este dispus să dezlănțuie o astfel de distrugere copleșitoare prin mijloace convenționale, apare întrebarea inconfortabilă: care ar fi pragul său dacă ar crede că pierde de fapt un război?
Un alt factor rar discutat în dezbaterile strategice este climatul politic din cadrul Israelului însuși. Actualul guvern israelian este descris pe scară largă ca fiind cea mai dură linie din istoria țării, miniștrii care pledează în mod deschis pentru poziții extreme în ceea ce privește palestinienii și adversarii regionali.
În același timp, societatea israeliană a suferit schimbări politice semnificative în ultimii ani, cu un sprijin tot mai mare pentru mai multe politici naționaliste și militarizate. Acest lucru face ca pragul a ceea ce ar putea fi perceput ca o „amenințare existențială” să fie chiar mai mică.
Toate acestea ar trebui să îngrijoreze restul statelor nucleare și ale instituțiilor internaționale însărcinate cu evitarea unui Armaghedon nuclear. Și în contextul războiului americano-israelian în curs de desfășurare cu Iranul, ar trebui să le arunce în acțiune.
Israelul vrea razboi nuclear si cauta motive pentru a folosi arma nucleara
https://www.aljazeera.com/opinions/2026/3/22/why-the-world-should-worry-about-israels-nuclear-doctrine
1. Am facut si eu niste investigatii si am gasit ca numarul de 80 de focoase nucleare este subestimat. Turcii si grecii estimeaza 90 de focoase in timp ce rusii dau o cifra intre 100-200. Personal am mai multa incredere in datele rusilor fiindca ei stiu bine ce este aia spionaj. Sa nu uitam ca in Israel sint peste doua milioane de vorbitori de rusa si nu cred ca toti se ocupa cu agricultura prin kibutzuri.
2. De remarcat ca nimeni nu se intreaba de unde provin aceste focoase nucleare. Israelul nu are facilitati de exploatare, rafinare si imbogatire a uraniului. Nici nu a făcut experiențe cu arme atomice. Cineva a incalcat tratatele de neproliferare. Nu cred ca au facut-o Rusia, China sau Corea de Nord. Ramin: SUA, UK, Canada, Franta, India si Pakistanul.
Multi autori sugereaza tarile din Europa dar eu cred ca mai degraba SUA
Amicii pe care-i am pe alte meleaguri, cu alte mijloace de informare, sugereaza ca Israelul a inceput acest conflict cu unicul scop de a folosi arma nucleara; vrea sa termine cu arabii din Orientul Apropiat si sa aiba liniste cca. 50 de ani
======================================================
Mentionez ca am tradus mecanic aceasta pagina web pentru ca este prea mult de dactilografiat pentru mine.
=====================================================
De ce lumea ar trebui să se îngrijoreze de doctrina nucleară a Israelului
Pragul pe care autoritățile israeliene l-au stabilit pentru utilizarea unei arme nucleare este periculos de scăzut.
Timp de decenii, lumea a tratat arsenalul nuclear al Israelului ca pe un secret ciudat – ceva ce toată lumea știe că există, dar puțini sunt dispuși să discute deschis. Israelul nu a recunoscut niciodată oficial că deține arme nucleare, dar este înțeles pe scară largă în rândul experților în securitate că țara menține o capacitate nucleară semnificativă.
Estimările instituțiilor precum Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm sugerează că Israelul deține aproximativ 80 de focoase nucleare, împreună cu sisteme de livrare care ar putea include avioane și rachete balistice. Politica care guvernează acest arsenal este cunoscută sub numele de „opacitate nucleară”.
Israelul nu confirmă și nici nu neagă existența armelor sale. În practică, această ambiguitate a permis comunității internaționale să evite confruntarea cu o întrebare dificilă: în ce circumstanțe le-ar folosi de fapt Israelul?
Această întrebare contează mai mult astăzi decât în orice moment din ultimele decenii, deoarece Statele Unite și Israelul duc un război periculos împotriva Iranului. Sâmbătă, Iranul a lovit orașul israelian Dimona, care găzduiește o instalație nucleară cheie, demonstrând că poate riposta pentru atacurile asupra propriilor situri nucleare.
Gândirea strategică israeliană a fost mult timp modelată de teama unei amenințări existențiale. Spre deosebire de majoritatea statelor nucleare, ale căror doctrine se învârt în jurul descurajării sau competiției cu alte puteri nucleare, narațiunea de securitate a Israelului este înrădăcinată în credința că țara s-ar putea confrunta cu distrugerea dacă un război se întoarce decisiv împotriva ei. Liderii israelieni au încadrat în mod repetat conflictele regionale – de la războaiele din 1967 și 1973 de a prezenta confruntări cu Iranul și grupurile armate din Gaza și Liban – ca lupte pentru supraviețuirea națională. Această mentalitate contează enorm atunci când sunt implicate arme nucleare.
În majoritatea doctrinelor nucleare, pragul pentru uz nuclear este stabilit în mod deliberat extraordinar de sus. Armele nucleare există în primul rând pentru a descuraja alte puteri nucleare. Gândirea strategică a Israelului introduce o variabilă diferită: posibilitatea ca armele nucleare să fie luate în considerare dacă statul consideră că supraviețuirea sa este în pericol din cauza unei amenințări din partea unui stat non-nuclear.
Literatura strategică a discutat mult timp despre ceea ce se numește uneori „opțiunea Samson” – ideea că Israelul ar putea recurge la arme nucleare dacă se confruntă cu înfrângerea. Indiferent dacă există sau nu o astfel de doctrină în mod formal, logica din spatele ei este clară. Dacă un stat crede cu adevărat că existența sa este amenințată, presiunea de a escalada dramatic devine mult mai mare.
Această preocupare devine și mai semnificativă atunci când este privită împotriva posturii regionale actuale a Israelului. Israelul este angajat într-o rețea tot mai mare de conflicte și confruntări în Orientul Mijlociu – din Gaza până în Liban, Siria și Iran. Posibilitatea ca războaiele să se desfășoare pe mai multe fronturi nu mai este teoretică.
Într-un astfel de scenariu, liderii israelieni s-ar putea percepe nu doar ca ducând un război convențional, ci și cu care se confruntă o coaliție regională. Cu cât un stat interpretează mai mult războaiele sale ca fiind existențiale, cu atât bariera psihologică este mai mică la escaladarea extremă. Tocmai de aceea doctrinele nucleare din majoritatea țărilor sunt constrânse de cadre strategice rigide și de supravegherea internațională.
Cu toate acestea, arsenalul nuclear al Israelului există aproape în întregime în afara reglementărilor internaționale. Israelul nu este semnatar al Tratatului de Neproliferare Nucleară, iar instalațiile sale nucleare nu sunt supuse acelorași regimuri de inspecție care guvernează majoritatea celorlalte state.
Asta e probabil cel mai tare trolling pe care l-am vazut de cand e Trump presedinte. Crinica ar fi cam asa:
-Trump se infunda in nisipuri miscatoare.
-Cheama UE in ajutor, sa se alature razboiului. Adica sa paseze altor dezastrul, iar el s-o stearga din zona si sa arunce esecul pe altii (cu toate efectele lui, recesiune, criza ets), in timp ce el declara o victorie imaginara.
-Apoi spune ca n-are nevoie de nimeni, ca SUA e cel mai strong si ca EL a construit armata SUA in primul lui mandat
-Din nou, adreseaza practic implorari europenilor, japonezilor, ba chiar Chinei
-In final, erupe intr-o postare pe Truth, pe care dupa cum se vede a sters-o rapid, dar inainte de a fi salvate imagini si a deveni virala, cum ca daca „asa zisii” aliati nu musca nada lui cretina, ia din nou in cosiderare luarea Groenlandei prin forta.
Trollingul din partea Iranului: „La inceput Trumpa a chemat UE in razboi, apoi a implorat, iar acum ameninta ca daca Europa continua sa nu raspunda, ataca Greenland. Noi spunem UE: Daca nu vei putea apara Greenland de Trump, doar chemati-ne si o vom apara noi!”
https://x.com/LibertyJack1776/status/2035553301962326211
Clovnul asta a transformat SUA in subiect de bascalie.
Cum rachita nu-i ca pomul nici jidanul si americanul nu-s ca OMUL !
Shobolanii Paduchiosi Nazisti Satanisti din Vacaria SUA Nazista, ucigashi de copii semiti in Gaza si in Iran, fac ceea ce au facut intotdeauna: isi ataca si aliatii doar pentru a da vina pe adversarul inteligent si DERATIZATOR !
Asa au facut JIVINELE Paduchioase si in razboiul Nazist de dezmembrare a Iugoslaviei, cand Vacaria era condusa de DEBILUL Pedofil Bill Clinton, cel care a fost ucis acum 4 ani intr-o celula la Guantanamo de catre shobolanii lui, ca sa nu vorbeasca: au mitraliat din avion un grup mare de civili ai aliatilor !
Ce-au mai contat cateva sute de femei, copii si batrani nevinoveti din randul celor pe care trebuia sa-i apere armata Nazista a Vacariei SUA ?
Daca ei Vacarii Nazisti s-au omorat intre ei in razboiul civil, ce mai conteaza niste copii, femei si batrani in Iugoslavia sau in Gaza, unde nu au participat efectiv dar i-au ajutat pe Jidanii Nazisti Satanisti Teroristi sa ucida in special copiii.
Dumnezeu nu doarme si va rade definitiv de pe fata pamantului Israelul Nazist Terorist ucigash de copii, si va scufunda in ocean toata Vacarimea Debila si Drogata din SUA Nazista Satanista !
,,Comitet ONU acuză Israelul. ”Moartea acestor copii e aproape unică în plan istoric” 19 sept. 2024
Un comitet al ONU a acuzat joi Israelul de încălcarea ”severă” a tratatului global de apărare a drepturilor copiilor, afirmând că acţiunile militare israeliene din Gaza au avut un impact „catastrofal” asupra lor şi constituie unele din cele mai grave abuzuri din istoria recentă, relatează Reuters. Peste 41.000 de oameni au fost ucişi în Gaza de la lansarea de către Israel a campaniei sale militare drept răspuns la atacurile Hamas din 7 octombrie, soldate cu 1.200 de morţi şi 250 de ostatici. Autorităţile palestiniene din sectorul sănătăţii au indicat mai devreme săptămâna aceasta că 11.355 dintre cei ucişi în Gaza sunt copii, luând în calcul doar decesele complet documentate…’’ https://www.cotidianul.ro/comitet-onu-acuza-israelul-moartea-revoltatoare-a-acestor-copii-e-aproape-unica-in-plan-istoric/
,,”Nu am văzut niciodată așa ceva”. Mărturia unor chirurgi care au lucrat în Gaza: COPIII SUNT ÎMPUȘCAȚI ÎN MOD INTENȚIONAT DE LUNETIȘTII ISRAELIENI – VIDEO https://twitter.com/i/status/1856651106782527668
“Înainte de a fi occidentali și “israelieni”, suntem jidani” . .” https://www.incorectpolitic.com/rabinul-david-stav-inainte-de-a-fi-occidentali-si-israelieni-suntem-jidani/
,,Americanii sunt suspectați că ar fi lovit Bahrainul, stat aliat SUA: Explozia a rănit zeci de civili și a distrus locuințe
O baterie de apărare aeriană Patriot operată de americani ar fi lansat racheta de interceptare implicată într-o explozie produsă în zori în Bahrain, aliat al SUA. Explozia a rănit zeci de civili și a distrus locuințe, la zece zile de la începerea războiului împotriva Iranului, potrivit unei analize realizate de cercetători universitari.
Bahrain, un mic stat din Golf, joacă un rol esențial în asigurarea securității Strâmtorii Ormuz, punctul strategic prin care trece aproximativ o cincime din petrolul și gazul natural lichefiat la nivel mondial și care a fost închis aproape în totalitate de Iran, provocând perturbări fără precedent în aprovizionarea mondială cu petrol.
Atât Bahrainul, cât și Washingtonul au dat vina pe un atac cu drone iraniene pentru explozia din 9 martie, despre care regatul din Golf a declarat că a rănit 32 de persoane, inclusiv copii, unii dintre ei grav. Comentând în ziua atacului, Comandamentul Central al SUA a declarat pe X că o dronă iraniană a lovit un cartier rezidențial din Bahrain.
Răspunzând la întrebările Reuters, Bahrain a recunoscut sâmbătă pentru prima dată că o rachetă Patriot a fost implicată în explozia deasupra cartierului Mahazza de pe insula Sitra, situată în largul capitalei Manama și care găzduiește, de asemenea, o rafinărie de petrol.
Un purtător de cuvânt al guvernului din Bahrain a afirmat că racheta a interceptat cu succes o dronă iraniană în aer, salvând vieți. „Daunele și rănile suferite nu au fost rezultatul unui impact direct la sol al rachetei Patriot sau al dronei iraniene”. Nici Bahrainul, nici Washingtonul nu au furnizat dovezi că o dronă iraniană a fost implicată în incidentul de la Mahazza.
Utilizarea armamentului costisitor și avansat pentru a se apăra împotriva atacurilor cu drone mult mai ieftine a fost o caracteristică definitorie a războiului. Incidentul evidențiază riscurile și limitările acestei strategii: explozia puternicului Patriot, indiferent dacă a interceptat sau nu o dronă, a contribuit la pagube și victime pe scară largă, în timp ce apărarea aeriană a Bahrainului nu a reușit să prevină atacurile din acea noapte asupra rafinăriei de petrol din apropiere, care a declarat forță majoră câteva ore mai târziu.
Ca răspuns la întrebările trimise Casei Albe, un înalt oficial american a declarat că Statele Unite „distrug” capacitatea Iranului de a lansa sau produce drone și rachete. „Vom continua să abordăm aceste amenințări la adresa țării noastre și a aliaților noștri”, a spus oficialul, adăugând că armata americană „nu vizează niciodată civilii”. Oficialul nu a răspuns la întrebări specifice despre atacul rachetei Patriot.
Pe 28 februarie, în prima zi a atacurilor SUA asupra Iranului, o școală de fete din Iran a fost lovită direct. Anchetatorii de la Departamentul Apărării al SUA consideră că forțele americane sunt probabil responsabile, a raportat pentru prima dată Reuters, posibil din cauza datelor de țintire învechite, au declarat anterior două surse americane agenției de știri. Un videoclip cu urmările exploziei de la Mahazza din Bahrain, verificat de Reuters, arată moloz în jurul caselor, un strat gros de praf pe străzi, un bărbat rănit și locuitori care țipă.
Atât Bahrainul, cât și Statele Unite operează baterii de apărare aeriană Patriot în regat, un aliat apropiat al SUA situat în Golful Persic, care găzduiește Flota a V-a a Marinei SUA, împreună cu comandamentul naval regional al SUA. În noaptea exploziei din Mahazza, rafinăria din Sitra a fost ținta unui atac iranian, potrivit companiei naționale de petrol din Bahrain, Bapco. Imaginile video arată fumul care se ridică de la instalație în dimineața zilei de 9 martie.
Bahrainul nu a precizat de ce nu a menționat implicarea unui sistem Patriot la momentul respectiv. Produs de Raytheon, parte a RTX Corp. RTX, Patriot este principalul sistem de interceptare a aeronavelor și rachetelor cu rază de acțiune medie-mare al Armatei SUA și constituie coloana vertebrală a apărării aeriene a SUA și a aliaților. Guvernul din Bahrain a refuzat să precizeze dacă racheta care a explodat pe 9 martie a fost lansată de propriile forțe sau de Statele Unite.
Însă cercetătorii asociați Sam Lair și Michael Duitsman, precum și profesorul Jeffrey Lewis de la Institutul de Studii Internaționale Middlebury din Monterey au concluzionat, cu un grad de încredere de la moderat la ridicat, că racheta suspectă a fost probabil lansată de la o baterie Patriot americană situată la aproximativ 7 km sud-vest de cartierul Mahazza. Concluziile celor trei cercetători americani specializați în muniții și informații din surse deschise, prezentate aici pentru prima dată, s-au bazat pe analiza imaginilor din surse deschise și a imaginilor satelitare comerciale.’’
https://www.ziuanews.ro/stiri/americanii-sunt-suspecta-i-ca-ar-fi-lovit-bahrainul-stat-aliat-sua-explozia-a-ranit-zeci-de-civili-i-a-distrus-locuin-e-1593309
Intre est si vest reeditm cosmarurile din anii 50 : dezintegrare prin declansarea razboiului pentru interesele Ucrainei pentru Buceac si pentru controlul pe gurile Dunarii. Pe toata perioada anlor 50 Ucraina si Uniunea Sovietica pentru interesele Ucrainei a incercat sa dezintegreze Romania intr-un razboi hibrid in executii , in deportari si n comunizare . Istoria cenzurata e totaal invers fata de versiunile promovate de CNSAS si de ICCMER: blocari de deportari, epurari si eliminari de stalinisti etc
Astazi Viktor Orban se intaalneste cu fiul lui Beniamin Netanyahu in timp ce Romania a ajuns in colaps pentru tributul platit Ucrainei . Romania in colaps la fel ca in anii 50, adusa cu determinare in colaps pentru ca se stia bine dupa anexarea peninsulei Crimeea ca urmeaza un razboi pe granita. Viktor Orban e primit ca o vedeta de trei presedinti de superputeri , de Trump, de Putin si de Xi… Viktor Orbaan isi tese panza de panjen in jurul Romaniiei pas cu pas in timp ce mafia evreiasca si USR demanteleza statul roman , initiaza regionalizarea si externalizeaza apararea Romaniei cu un Bolojan in rolul lui Carol al 2 lea.
Relativ. Pretul razboiului reflecta fidel pretul libertatii, pentru fiecare suflet (inestimabile material). Revelatia: iar ne-au facut-o fiii satanei. Cine sunt oare?