RAMBO – Agregat documentar

CD

RAMBO
– Agregat documentar

Prizonierii de război americani (POW) din Vietnam, în principal piloți deținuți în lagăre nord-vietnameze precum „Închisoarea Hỏa Lò”, poreclită Hanoi Hilton, au fost de peste 650 de militari care au supraviețuit, iar 65 au murit în captivitate.

Operațiunea Homecoming (1973): În urma Acordurilor de Pace de la Paris, 591 de prizonieri de război americani au fost eliberați și returnați în SUA la începutul anului 1973.
După Operațiunea Homecoming, peste 1.300 de americani erau încă înregistrați ca POW – prizonieri de război sau MIA –missing in action – dispăruti in actiune.

Acestea sunt datele furnizate de Google https://www.google.com/search?q=war+prisoners+in+Vietnam&rlz=1C1SQJL_enUS915US915&oq=war+prisoners+in+Vietnam&gs_lcrp=EgZjaHJvbWUyBggAEEUYOTIICAEQABgWGB4yCAgCEAAYFhgeMggIAxAAGBYYHjIKCAQQABgKGBYYHjINCAUQABiGAxiABBiKBTINCAYQABiGAxiABBiKBTINCAcQABiGAxiABBiKBTIHCAgQABjvBTIKCAkQABiiBBiJBdIBCjM3NzAxajFqMTWoAgiwAgHxBe1eN3y4eH_K&sourceid=chrome&ie=UTF-8

Se poate observa cu usurintă că matematica nu este tarele raportorilor americani, căci din 660 de prizonieri dacă scazi 65 de decedati in inchisori vor rezulta 595 de prizonieri supravietuitori. Dar totusi după Homecoming doar 591 de prizonieri au fost returnati. Restul de 4 prizonieri s-au pierdut in calculele matematice.

Dar surpriza mai mare apare cand se combină două categorii de militari, cei luati prizonieri si cei care au fost declarati disparuti in actiune.
In logica civilă cat si in procedura militară un număr de 1300 de militari nu pot fi si una si alta, respectiv prizonieri si dispăruti.

Toti acesti prizonieri si dispăruti au fost lăsati pe seama lu Sylvester Stallone – Rambo sa-i elibereze din inchisorile si lagărele vietnameze si să-i aducă acasă, asa cum ne demonstrează productiile hollywoodiene de 5 filme pe o perioadă de 37 ani.

Rambo este o serie americană centrată pe o serie de filme de acțiune cu John J. Rambo. Cele cinci filme sunt First Blood (1982), Rambo: First Blood Part II (1985), Rambo III (1988), Rambo (2008) și Rambo: Last Blood (2019). Protagonistul titular este un veteran al Forțelor Speciale ale Armatei Statelor Unite, interpretat de Sylvester Stallone, a cărui experiență în războiul din Vietnam l-a traumatizat, dar i-a conferit și abilități militare superioare, pe care le-a folosit pentru a lupta împotriva ofițerilor de poliție corupți, a trupelor inamice și a cartelurilor de droguri.

Rambo descoperă că sunt deținuți prizonieri de război în lagărele din Vietnam.

Deși Comitetul are unele dovezi care sugerează posibilitatea ca un prizonier de război să fi supraviețuit până în prezent și deși unele informații nu au fost încă investigate, în acest moment nu există dovezi convingătoare care să dovedească că vreun american mai este în viață în captivitate în Asia de Sud-Est. mai mentioneaza Google in linkul de mai sus.

„Un grup vocal de activiști pentru prizonieri de război/dispăruti în misiune” a susținut că de atunci a existat o conspirație concertată între guvernele vietnamez și american pentru a ascunde existența acestor prizonieri. Guvernul american a negat cu fermitate că prizonierii au fost lăsați în urmă sau că s-au făcut vreun efort pentru a le acoperi existența.

Cultura populară a reflectat teoria «prizonierilor vii, cum ar fi în filmul din 1985 Rambo: First Blood Part II.
Mai multe investigații ale Congresului au analizat problema, culminând cu cea mai mare și mai amănunțită, Comitetul Selectiv al Senatului Statelor Unite pentru Afaceri cu Prizonieri de război/dispăruti în misiune din 1991–93, care nu a găsit «nicio dovadă convingătoare care să dovedească că vreun american mai este în viață în captivitate în Asia de Sud-Est».” ~ „Executive Summary”. Report of the Select Committee on POW/MIA Affairs. United States Senate. 1993-01-13. Archived from the original on 2017-10-10. Retrieved 2008-01-03.

Soarta celor dispăruți în acțiune a tulburat întotdeauna națiunile beligerante ca o consecință a oricărui război. ~ Edkins, Jenny (2011). Missing: Persons and Politics. Ithaca, New York: Cornell University Press. pp. xii, 131 și următoarele.

În acest caz, problema are o puternică încărcătură emoțională pentru cei implicați, alimentând dezbateri intense. ~ Greenway, H.D.S. (21 iulie 1991). „Rage, questions continue for families”. The Boston Globe.
Vezi si „Vietnam 15 Years Later”. Time. 30 aprilie 1990.

Pe măsură ce Departamentul Apărării a întocmit liste cu cei din categoriile uciși în acțiune, uciși în acțiune/cadavru nerecuperat, prizonieri de război și dispăruți în acțiune, cifrele sale provizorii au fluctuat, dar, de cele mai multe ori, numărul de persoane care se așteptau să se întoarcă la sfârșitul războiului era de aproximativ 600. ~ McConnell și Schweitzer, Inside Hanoi’s Secret Archives, p. 31.

Președintele SUA, Richard Nixon[alt Trump cu nas de Pinochio], a anunțat că toți militarii americani luați prizonieri au fost găsiți. ~ William J. Eaton (22.09.1992).
„Secretarii Apărării Nixon spun că SUA au lăsat prizonieri de război în Vietnam”. Los Angeles Times. Arhivat din original la 31.05.2012. Accesat la 25.01.2008.

La acea vreme, Statele Unite enumerau 2.646 de americani ca fiind dispăruți, inclusiv aproximativ 1.350 de prizonieri de război sau dispăruți în acțiune și aproximativ 1.200 de prizonieri de război raportați ca fiind uciși în acțiune și cadavrul nerecuperat. ~ „Istoricul contabil al războiului din Vietnam”. Biroul pentru prizonieri de război/personal dispărut al Apărării. Arhivat din original la 23.02.2014. Accesat la 10.03.2014.
sau „Istoricul contabil al războiului din Vietnam”. Biroul pentru prizonieri de război/personal dispărut al Apărării. Arhivat din original la 17.11.2008. Accesat la 22.11.2008.

Numărul mic de persoane reîntoarse din Laos a provocat o oarecare îngrijorare imediată, deoarece estimările anterioare ale Pentagonului erau de până la 41 pentru prizonierii deținuți acolo, deși se știa cu siguranță că doar câțiva au fost capturați. ~ McConnell și Schweitzer, Inside Hanoi’s Secret Archives, p. 42.

Până la sfârșitul anului 1973, rămășițele a peste 700 de americani uciși în Asia de Sud-Est fuseseră returnate și identificate. ~ Personnel Recovery and Accounting: POW/MIA Accounting. Defense POW/Missing Personnel Office, 2004. Accesat în noiembrie 2019.

În 1995, președintele Bill Clinton a normalizat relațiile diplomatice cu Vietnamul, sprijinul vizibil al lui McCain și Kerry în timpul anunțului oferindu-i lui Clinton, care a atins vârsta majoratului în timpul războiului din Vietnam, dar nu a servit în armată, o oarecare acoperire politică.

În timpul mandatului său în comitet și ulterior, McCain a fost văzut si defăimat ca un impostor, trădător sau „candidat manciurian” de către mulți dintre activiștii prizonieri de război/MIA care credeau în prizonieri vii. Importanța lui McCain în problema Vietnamului l-a costat și prietenia cu unii foști prizonieri de război.

Schanberg a revenit la subiectul prizonierilor de război/MIA în timpul campaniei prezidențiale din 2004 a lui John Kerry într-o serie de articole pentru The Village Voice; el a susținut că Kerry a distrus documente, a suprimat mărturii și a igienizat descoperirile în timpul mandatului său de președinte al comitetului. ~ Sydney Schanberg (24.02.2004). „Când curajul lui John Kerry a fost M.I.A.” The Village Voice. Arhivat din original la 05.04.2007. Accesat la 01.06.2007.

Eforturile continuă pentru recuperarea americanilor; Departamentul Apărării al SUA cheltuiește peste 110 milioane de dolari pe an în acest efort, iar numărul persoanelor dispărute scade treptat, desi nici un prizonier nu a fost recuperat.

Un rezultat important al mișcării pentru recuperarea prizonierilor a fost presiunea sporită exercitată de membrii familiilor asupra guvernului SUA pentru recuperarea și identificarea persoanelor dispărute din alte conflicte anterioare, unele dintre ele înregistrând un număr mult mai mare de persoane dispărute în acțiune.

Sursa alternativă: https://en.wikipedia.org/wiki/Vietnam_War_POW/MIA_issue#:~:text=While%20the%20Committee%20has%20some,in%20captivity%20in%20Southeast%20Asia