ISTORIA ÎN MERS
- Războiul lui Trump
Atacul americano-israelian din 28 februarie 2026 asupra Iranului
Spre deosebire de atacul american asupra Venezuelei, care a avut ca obiectiv extragerea cu „acuratețe chirurgicală” a președintelui Maduro din Caracas, atacul Statelor Unite și al Israelului asupra Iranului a fost conceput ca un adevărat măcel al conducerii politico-militare a Iranului, o decapitare a conducerii în vederea înlocuirii ei cu una docilă. Atacul a fost lansat simultan de forțele aeriene și navale ale ambelor state, vizând obiective militare, baze de comandă și instalații nucleare din mai multe orașe iraniene, în primul rând capitala Teheran. Președintele american Donald Trump a declarat că operațiunea a fost necesară pentru a proteja poporul american și aliații prin „eliminarea amenințărilor iminente” legate de programul nuclear și de rachete al regimului de la Teheran. La 27 februarie ministrul de Externe al Omanului, mediator al tratativelor americano – iraniene de la Geneva a anunțat la Washington un progres major al acestora: Iranul ar fi acceptat să nu mai stocheze uraniu îmbogățit. Actuala acțiune militară a întrerupt brusc tratativele diplomatice, care urmau să continue la Viena, și reprezintă o escaladare fără precedent a conflictului istoric dintre aceste state.
Contrar majorității operațiunilor de acest tip, care au loc noaptea, prima lovitură a fost lansată în cursul zilei, ceea ce a reprezentat o surpriză tactică totală pentru apărarea iraniană. Serviciile de informații americane (concret CIA-ul) au aflat că o reuniune de urgență a liderilor de rang înalt urma să aibă loc în dimineața zilei de 28 februarie 2026, la Complexul Liderului Suprem (Beit-e Rahvari ̶ Casa Conducerii, în persană). Atacul, care era planificat pentru noaptea următoare, a fost devansat. În jurul orei 9:40 dimineața, ora Teheranului, rachetele și bombele ghidate de penetrare adâncă de pe avioanele de vânătoare israeliene, susținute logistic de forțele americane, au lovit complexul. În momentul atacului, într-una dintre clădirile complexului se desfășura o reuniune de urgență a Consiliului Suprem de Securitate Națională, la care participau în jur de 40 lideri politici și militari de rang înalt, printre care comandantul suprem al armatei iraniene, comandantul Forțelor Terestre ale Gărzilor Revoluției (IRGC) și ministrul Apărării, fost șef al Statului Major al Forțelor Aeriene. Toți au fost uciși împreună cu Liderul Suprem, Ayatollahul Ali Khamenei (slide 1) și membrii familiei acestuia care se aflau în complex. Peste 50 de avioane israeliene au aruncat 100 bombe cu penetrație adâncă, de ghidaj precis, care au distrus bunkerul de sub complex.
Simultan au fost lovite de aviația americană și cea israeliană 30 de ținte (obiective militare, centre de comandă și instalații nucleare) în Teheran și peste 500 în alte orașe iraniene. Numele de cod și denumirea oficială a operațiunii globale este, în documentele Statului Major al armatei Israelului „Roaring Lion” (Leul Răcnind ̶ simbolul biblic al Leului lui Iuda), iar în cele ale Pentagonului „Epic Furry”. Atacurile americane s-au desfășurat de pe portavioane, pentru a nu depinde de bazele militare americane din statele vecine ca urmare a restricțiilor politice impuse de țările gazdă.
Deși statele din Golf au dat asigurări diplomatice că nu vor permite atacuri ofensive de pe teritoriul lor, Iranul a lansat un val masiv de rachete balistice și drone asupra bazelor americane din Qatar, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Irak, Iordania și Arabia Saudită, simultan cu atacarea unor obiective strategice din Israel. Primii șase militari americani uciși au fost raportați la baza din Kuweit.
La 8 martie Mojtaba Khamenei (slide 1), considerat mai radical și mai dur decât tatăl său, a fost numit oficial al treilea Lider Suprem al Republicii Islamice Iran. El a supraviețuit atacului de la 28 februarie asupra Casei Liderului Suprem. Soția și unul dintre fiii lui au fost uciși. Într-un interviu acordat ABC News chiar înainte ca Iranul să anunțe oficial noul lider, președintele Trump a afirmat: „Va trebui să primească aprobarea de la noi. Dacă nu primește aprobare de la noi, nu va rezista mult.” («He’s going to have to get approval from us. If he doesn’t get approval from us, he’s not going to last long.»)
Soluția Soleimani generalizată
Prima acțiune de lichidare a unui lider militar iranian asumată oficial de președintele Statele Unite a fost uciderea, în 2020, de către americani, cu suport informațional israelian, a generalului Qasem Soleimani (slide 1), șeful Forțelor Quds din Gărzile Revoluționare, o unitate de elită care se ocupă de operațiunile Iranului în străinătate. Cu un an înainte de a fi eliminat, într-un discurs televizat ținut în orașul Hamedan, Soleimani s-a adresat direct președintelui Trump ̶ în replică la amenințarea cu un război devastator adresată de către acesta președintelui Iranului, Hassan Rouhani ̶ declarând: „Voi începeți războiul, dar noi îi stabilim sfârșitul” (varianta originală în persană: «Shoma jang ra shoro mikonid, ama ma payan-ash ra moshakhas mikonim»). Faimosul „You start, we end” a făcut înconjurul lumii și este reluat acum în retorica militară iraniană. Pentagonul a confirmat oficial că președintele Trump a ordonat personal lovitura aeriană cu dronă care l-a ucis, la 3 ianuarie 2020, pe generalul Soleimani (aflat într-o vizită oficială în Irak) pe aeroportul din Bagdad. Această asumare a transformat asasinatul politic dintr-un instrument de intelligence într-o armă de politică externă de stat, eliminând bariera psihologică și diplomatică care proteja oficialii de rang înalt ai altor state. În replică, la 8 ianuarie 2020 Iranul a lansat peste o duzină de rachete balistice asupra a două baze aeriene americane din Irak, în cadrul operației „Martiriul lui Suleimani”. La acea dată Ayatollahul Khamenei, a descris atacul ca fiind doar o „palmă peste față” dată Statelor Unite, afirmând că adevărata răzbunare va fi expulzarea completă a forțelor americane din regiune (slide 2).
Acțiunile din 2020 s-au dovedit a fi, pentru ambele părți, repetiția generală a războiului total început la 28 februarie 2026. Statele Unite și Israelul au optat pentru „soluția Soleimani generalizată”, iranienii au generalizat răspunsul din 2020.
Disputele din Statele Unite asupra legtimității și oportunității războiului lui Trump
Constituția Statelor Unite (articolul 1, secțiunea 8, [1]) prevede că numai Congresul are atribuția și dreptul de a declara război. Constituția a intrat în vigoare în 1789, când, pentru Statele Unite, o declarația de război constituia un eveniment de excepție. În 1973, când americanii purtau războaie pretutindeni în lume, prin Rezoluția Puterilor de Război (War Powers Act [2]) a fost introdus un amendament care permite Președintelui „să inițieze ostilități” fie pe baza unei autorizații de folosire a forței militare (A.U.M.F. ̶ care nu echivalează cu o declarație de război), fie într-o „urgență națională creată de un atac asupra Statelor Unite, a teritoriilor sau posesiunilor sale, ori asupra forțelor sale armate” («a national emergency created by attack upon the United States, its territories or possessions, or its armed forces»). W.P.A. a trecut de cele două Camere ale Congresului, cu câte două treimi din voturi, surclasând veto-ul președintelui de atunci, Richard Nixon.
În Statele Unite opoziția față de decizia lui Trump este în creștere pe măsură ce războiul se prelungește. La nivelul Congresului ea urmează falia politică dintre republicani (84-85% pentru intervenție) și democrați (7-14% pentru). O primă rezoluție, care a solicitat, la 4 martie, oprirea ostilităților, a fost respinsă la votul din Senat cu un scor strâns, 53/47. La 9 martie șase senatori democrați au depus rezoluții separate, pentru a forța dezbateri zilnice. Rezoluțiile acuză:
– ilegalitate operațiunii (președintele Trump a lansat atacul fără o declarație oficială de război sau o Autorizare Pentru Utilizarea Forței Militare din partea Congresului)
-lipsa amenințării iminente (nu s-a demonstrat o amenințare directă și imediată la adresa Statelor Unite care să permită acțiunea unilaterală a Executivului).
Trebuie subliniat că disputele din Congresul American se referă exclusiv la normele de drept interne ale Statelor Unite și nu la cele de drept internațional, democrații fiind mai degrabă iritați de autoritarismul lui Trump, care eludează controlul puterii de către Congres.
O expresie echilibrată și îngrijorată, într-un sens mai larg, apare în luările de poziție ale fostului președinte (democrat) Bill Clinton în privința escaladării conflictului.
Clinton s-a manifestat constant împotriva unei abordări militare a conflictului cu Iranul. În intervențiile sale publice, încă din iunie 2025 [3], a avertizat asupra rolului lui Benjamin Netanyahu, inclusiv al motivațiilor personale ale acestuia în declanșarea unui război: Netanyahu „dorește acest război pentru a-și păstra definitiv puterea” (« stay in office forever and ever»). El este la putere de 20 ani. Dar eu cred că noi trebuie să încercăm să-l dezamorsăm («defuse it») și sper că președintele Trump o va face”. Când președintele Trump nu numai că nu a dat curs unei astfel de dezamorsări, ci, după unii comentatori americani, „a pus Statele Unite la remorca Israelului”, Clinton s-a referit și la motivațiile personale ale lui Trump, legate de procesul electoral din 2024 [4]. Ne amintim că, în cursa din 2024 pentru alegerile prezidențiale, Trump a promis o susținere militară a Israelului (și o dezamorsare a războiului din Ucraina), în timp ce Kamala Harris a declarat: „Este timpul ca acest război să se încheie” (asigurându-l în schimb pe Zelenski de continuarea sprijinului deplin pentru Ucraina) [5]. Trump are de plătit acum polița electorală.
Desigur, conflictul are rădăcini mult mai adânci și ramificații ulterioare mult mai vaste decât aceste raporturi, obligații și rezonanțe personale. Debutul lui este în 1953, când americanii l-au înlăturat pe primul ministru, Mohammad Mossadegh, care naționalizase industria petrolieră, readucându-l la putere pe șahinșahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, garantul pro-americanismului în zonă. Și aici, la început a fost Petrolul.
Bill Clinton urmează obiecțiile democraților. Pe un ton scăzut, realmente îngrijorat și referindu-se la propria experiență în Biroul Oval: „ Operațiunea a fost lansată de un singur om, de pe o platformă de socializare, fără consimțământul informat al reprezentanților poporului din Congres. Ea reflectă concentrarea procesului decizional în ramura executivă, erodarea supravegherii de către Congres. Ce spun aceste fapte despre sănătatea instituțiilor noastre? Chiar dacă această acțiune va reuși din punct de vedere militar, precedentul pe care îl creează este periculos. Un președinte care lansează unilateral un război major, cerând o schimbare de regim care nu este dezbătută în Congres… Trebuie să epuizăm toate opțiunile diplomatice înainte de a lansa prima bombă. Modul în care ne atingem obiectivele ne definește ca națiune.”
Clinton ia în calcul patru scenarii pentru evoluția războiului:
„Scenariul 1 ̶ Cazul în care acest război reușește. Am văzut această abordare în Irak în 2003, în Libia în 2011. Distrugerea unui regim este partea ușoară. Ceea ce urmează este mult mai complicat. Ai nevoie de un plan politic pentru 88 milioane de oameni, ai nevoie de aliați sinceri. Coaliția din spatele acestei acțiuni este mai slabă decât ni se spune.
Scenariul 2 ̶ Războiul asimetric prelungit. O sângerare care ne golește trezoreria.
Scenariul 3 ̶ Escaladarea regională.
Scenariul 4 ̶ O catastrofă umanitară în Iran. O criză a refugiaților care destabilizează fiecare vecin.
Mă tem că am ales o victorie tactică, provocând în același timp daune pe termen lung. Și administrația nu ne-a spus cum arată pacea. Încă aștept să aud cum arată pacea. Poți să câștigi fiecare bătălie și să pierzi războiul, dacă nu ai o perspectivă clară asupra bilanțului final («what the endgame is»).”
[1] Articolul 1 din Constituția USA, https://constitution.congress.gov/constitution/article-1/
[2] War Powers Resolution, https://www.law.cornell.edu/uscode/text/50/chapter-33
[3] Former US president Bill Clinton on Israel – Iran War, Dayli Show June 2025 https://www.youtube.com/watch?v=GvrpF2pmx-s.
[4] Most People Don’t Realize What Trump Just Told the Iranian People – UNTIL NOW!” https://www.youtube.com/watch?v=oWA7hjG24Oc
[5] T. Tudor, Istoria în mers (1) ̶ Alegerile prezidențiale din SUA 2024
Prof. Dr. Tiberiu Tudor
AZI, 17.03 2026, DEPUTAȚII S.O.S ROMÂNIA: NINI PASCALINI, ANDREEA CIMPIANU ȘI LAURA TOADER, LA ORA 10 AU FOST CHEMAȚI PENTRU A FI JUDECAȚI CĂ ȘI-AU PERMIS SĂ FACĂ UN PROTEST ÎN PARLAMENT ÎMPOTRIVA INTRĂRII ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI ȘI L-AU DERANJAT PE GRINDEANU. DICTATURĂ NAZISTĂ! HUOOOOO
PLĂCUȚE SUEDEZE PSD,PNL, USR, UDMR! LIBERTATE, LIBERTATE, LIBERTATE!
Pai aceasta globalizare exista acum in Biserica.Multi credincioși și preoți,monahi au atitudine ostilă și de vehemență și greșesc dogmatic față de creștinii și preoții care trăiesc în contradicție cu globalismul și globaliștii din Biserica.De menționat că atitudinea multora fata de persoanele care trăiesc izolat de globalismul din Biserica este complet greșită.Cum să fie primită pocăința în popor și rugăciunile care se rostesc acum pentru pace când masa de oameni credincioși este vrăjmașă de moarte pe cei care îi trag de mânecă pe cei credincioși și le arata dovedit drumul ereziei pe care au apucat conducerea Bisericii,mănăstirile și schiturile multe dintre ele,marea masă a preoților și teologilor și mulțimi de credincioși?
Acum trăim vremuri în care cine e trezit rămâne trezit și merge pe drumul corect ortodox al mântuirii iar cine nu e trezit rămâne să își culeagă roadele faptelor.
Ioan
Iată ne culegem roadele faptelor noastre.Am tăcut.Nu am protestat când trebuie .Am avut vrăjmășie fata de oamenii care ne trăgeau de mânecă asupra pericolului reprezentat de Acordurile de mai jos și i-am denigrat ca pe niște sosocari,putinisti,aur-isti,georgisti,legionari,fasciști,talibani,teroriști,fugari,dusi-cu -capu’, „gica-contra” ,mistici,nebuni.
ACORD din 9 martie 2006
între Ministerul Apărării Naţionale din România şi Ministerul Apărării din Statul Israel privind cooperarea militară
EMITENT
ACT INTERNAŢIONAL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 471 din 31 mai 2006
Ministerul Apărării Naţionale din România şi Ministerul Apărării din Statul Israel, denumite în continuare părţi,
recunoscând importanţa cooperării dintre părţi,
dorind să întărească relaţiile excelente existente între părţi,
dorind să coopereze în activităţi de instruire în comun,
au convenit asupra următoarelor:
Articolul 1
Scopul acordului
Scopul prezentului acord este de a întări cooperarea existentă între părţi în domeniul militar, în limitele stabilite pentru fiecare parte prin legislaţia şi reglementările sale naţionale.
Articolul 2
Domenii de cooperare
(1) Cooperarea dintre părţi se va realiza, între altele, în următoarele domenii:
a) organizarea forţelor armate ale părţilor pe timp de pace – managementul resurselor umane, administraţie şi logistică;
b) activităţi de instruire în comun în statul celeilalte părţi;
c) cercetare şi dezvoltare în domeniile militare;
d) achiziţionare de echipament militar şi de apărare;
e) industria de apărare;
f) sistemul financiar şi de contabilitate;
g) studii militare;
h) istorie, muzeologie şi arhivistică militară;
i) asistenţă juridică şi legislaţie militară;
j) controlul traficului aerian;
k) cultură, sport.
(2) Pe parcursul cooperării părţile pot identifica noi domenii de cooperare.
(3) În scopul realizării concrete a programelor în domeniile sus-menţionate, părţile pot încheia acorduri de implementare (AI) specifice pentru fiecare activitate.
Articolul 3
Forme de cooperare
Cooperarea dintre părţi, în conformitate cu Planul anual de cooperare stipulat în art. 4, se va realiza prin următoarele forme:
a) vizite oficiale ale delegaţiilor părţilor;
b) activităţi de instruire în comun ale părţilor în statul celeilalte părţi;
c) schimburi de experienţă între specialişti ai celor două părţi în cadrul domeniilor de cooperare menţionate;
d) organizarea şi desfăşurarea unor activităţi ştiinţifice şi educaţionale;
e) schimb de informaţii tehnico-ştiinţifice, cercetarea-dezvoltarea şi producţia echipamentului militar necesar celor două părţi;
f) schimb de echipamente şi materiale militare;
g) cooperare între instituţiile militare ale părţilor având acelaşi profil;
h) invitaţii reciproce la cursuri, seminarii şi simpozioane organizate de părţi;
i) vizite ale navelor şi aeronavelor militare;
j) invitaţii reciproce la activităţi culturale şi sportive.
Articolul 4
Comisia mixtă
(1) În scopul îndeplinirii prevederilor prezentului acord, părţile au convenit înfiinţarea unei comisii mixte, denumită în continuare Comisia.
(2) Pentru implementarea prezentului acord, Comisia va elabora un plan anual de cooperare care va fi semnat de către reprezentanţii părţilor până la data de 1 decembrie a anului premergător celui la care se referă planul.
(3) Planul anual de cooperare va conţine detalii despre activităţi, locul şi perioada desfăşurării acestora, numărul participanţilor, forma specifică de realizare a activităţilor şi alte probleme relevante.
(4) În cazul în care se convine să se desfăşoare activităţi de instruire în comun în statul celeilalte părţi, Comisia va conveni asupra principiilor care vor guverna o astfel de activitate.
(5) Părţile vor face schimb de propuneri care vor fi incluse în Planul anual de cooperare, începând cu data de 15 octombrie a fiecărui an.
Articolul 5
Aspecte financiare
(1) În principiu, fiecare parte îşi va suporta propriile cheltuieli referitoare la realizarea prezentului acord sau a oricăror AI care vor fi semnate, incluzând cheltuielile aferente propriului personal.
(2) Partea care primeşte va suporta cheltuielile pentru hrană şi transport intern. Asistenţa medicală şi stomatologică de urgenţă va fi asigurată în cadrul facilităţilor părţilor.
(3) Partea care trimite va suporta cheltuielile pentru salarii, transportul internaţional, cazare, diurnă, asigurare medicală, asigurare de personal şi alte cheltuieli cu excepţia celor menţionate mai sus.
(4) Alte cheltuieli ce apar ca rezultat al implementării unui AI în domenii specifice de activitate vor fi suportate în conformitate cu termenii şi condiţiile acestuia. În cazul activităţilor de instruire în comun aspectele financiare vor fi negociate în AI specific.
Articolul 6
Protecţia materialelor şi informaţiilor clasificate
(1) Prezentul acord şi cooperarea dintre părţi au caracter neclasificat. Fiecare AI va fi clasificat în conformitate cu domeniul specific de cooperare, după cum se va conveni separat.
(2) Protecţia materialelor şi informaţiilor secrete va fi asigurată în conformitate cu Înţelegerea de confidenţialitate dintre Ministerul Apărării Naţionale al României şi Ministerul Apărării al Statului Israel, semnată la 12 ianuarie 1995.
Articolul 7
Activităţi de instruire în comun
(1) Oricând părţile convin să desfăşoare activităţi de instruire în comun în statul celeilalte părţi, următoarele aspecte tehnice vor fi convenite printr-un AI specific ce va fi semnat înainte de desfăşurarea instruirii:
a) principii şi definiţii specifice instruirii;
b) aspecte financiare specifice referitoare la instruire;
c) aspecte de management logistic şi operaţional;
d) proceduri de investigare a accidentelor şi SAR;
e) protecţia mediului.
(2) Părţile pot conveni, de asemenea, asupra oricăror alte aspecte tehnice.
Articolul 8
Soluţionarea divergenţelor
(1) În cazul unor divergenţe referitoare la interpretarea sau implementarea prezentului acord, soluţionarea acestora nu va fi supusă deciziei niciunui tribunal naţional sau internaţional ori niciunei curţi de arbitraj şi niciunei terţe părţi sau persoane.
(2) Orice divergenţe referitoare la interpretarea sau îndeplinirea prezentului acord vor fi soluţionate de către reprezentanţii părţilor care vor fi numiţi de la caz la caz. Decizia acestora va fi finală şi obligatorie pentru părţi.
(3) Pe timpul soluţionării divergenţelor, după cum s-a menţionat mai sus, părţile vor continua să îşi îndeplinească toate obligaţiile în conformitate cu prezentul acord.
(4) Toate procedurile de soluţionare vor fi efectuate în limba engleză.
Articolul 9
Obligaţiile părţilor în conformitate cu acordurile internaţionale
Prezentul acord nu va afecta obligaţiile care rezultă pentru fiecare parte din alte acorduri internaţionale la care acestea sunt parte.
Articolul 10
Prevederi finale
(1) Prezentul acord va intra în vigoare după ce părţile au semnat acest acord şi la data când fiecare parte va notifica celeilalte părţi că toate procedurile legale interne au fost îndeplinite.
(2) Fiecare parte poate propune amendamente sau modificări la prezentul acord. În acest caz se vor iniţia consultări în cadrul Comisiei pentru a se conveni asupra amendamentelor sau modificărilor propuse. Amendamentele sau modificările convenite vor constitui parte integrantă a prezentului acord, după intrarea în vigoare în conformitate cu alin. (1).
(3) Prezentul acord se încheie pe o perioadă de 5 ani şi se va prelungi automat, de fiecare dată, pentru încă 5 ani, dacă niciuna dintre părţi nu va notifica celeilalte părţi, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate, intenţia sa de a termina acordul. În cazul încetării valabilităţii, părţile vor asigura continuarea activităţilor în desfăşurare şi protejarea materialelor şi informaţiilor clasificate schimbate.
(4) La data la care prezentul acord va intra în vigoare, Acordul dintre Ministerul Apărării Naţionale din România şi Ministerul Apărării din Statul Israel privind cooperarea în domeniul militar, semnat la Bucureşti la 29 mai 2000, îşi va înceta valabilitatea.
Semnat la Bucureşti la 9 martie 2006, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, ebraică şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de diferenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.
Pentru Ministerul Apărării Naţionale din România,
Teodor Atanasiu,
ministrul apărării naţionale
Pentru Ministerul Apărării din Statul Israel,
Shaul Mofaz,
ministrul apărării
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați http://www.fonduri-ue.ro.
ACORD din 6 decembrie 2005
între România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul RomânieiEMITENT
ACT INTERNAŢIONAL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 585 din 6 iulie 2006
România şi Statele Unite ale Americii, denumite în continuare părţi,
dorind să încheie un acord privind extinderea cooperării dintre România şi Statele Unite ale Americii,
afirmând că o astfel de cooperare este bazată pe respectul deplin pentru suveranitatea fiecărei părţi şi scopurile Cartei Naţiunilor Unite, precum şi pe obligaţiile părţilor rezultând din alte acorduri internaţionale,
recunoscând că prezenţa forţelor Statelor Unite contribuie la consolidarea securităţii şi stabilităţii României şi a regiunii,
dorind să îşi asume responsabilitatea sprijinirii acelor forţe ale Statelor Unite care ar putea fi prezente pe teritoriul României,
recunoscând aplicarea Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Londra la 19 iunie 1951 (NATO SOFA), care a intrat în vigoare pentru România la 4 decembrie 2004, şi a Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind statutul forţelor Statelor Unite ale Americii în România (SOFA adiţional), semnat la Washington la 30 octombrie 2001, referitor la forţele Statelor Unite şi la activităţile acestora pe timpul prezenţei pe teritoriul României,
afirmând necesitatea întăririi securităţii comune, pentru a contribui la pacea şi stabilitatea internaţională şi la adâncirea cooperării în domeniile apărării şi securităţii,
au convenit următoarele:
Articolul I
Definiţii
Pentru scopurile prezentului acord, termenii sunt definiţi după cum urmează:
1. forţele Statelor Unite desemnează entitatea care cuprinde membrii forţei, componenta civilă şi toate proprietăţile, echipamentul şi materialele forţelor Statelor Unite prezente în România;
2. membrii forţei înseamnă forţa, aşa cum este definită în art. I din NATO SOFA;
3. autorităţile desemnate desemnează Ministerul Apărării Naţionale al României şi Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii;
4. termenii componentă civilă, membri de familie şi contractanţii Statelor Unite vor avea înţelesurile reglementate de SOFA adiţional;
5. termenul facilităţi şi zone convenite desemnează facilităţile şi zonele proprietate publică în România, listate în anexa A, precum şi orice altă facilitate şi zonă proprietate publică ce ar fi convenită ulterior, prin acordul părţilor.
Articolul II
Folosirea facilităţilor şi zonelor
1. Forţelor Statelor Unite le vor fi autorizate accesul la facilităţile şi zonele convenite, precum şi utilizarea acestora, cu respectarea deplină a legislaţiei române. Detaliile tehnice ale facilităţilor şi zonelor convenite vor fi în conformitate cu aranjamentele de aplicare a prevederilor prezentului acord ce urmează a fi convenite pentru fiecare facilitate şi zonă. Forţele Statelor Unite şi contractanţii Statelor Unite, precum şi navele, vehiculele şi aeronavele, care sunt exploatate de către sau pentru forţele Statelor Unite, pot folosi asemenea facilităţi şi zone convenite în scopul instruirii, tranzitului, activităţilor de sprijin şi conexe, realimentării aeronavelor, întreţinerii temporare a vehiculelor, navelor şi aeronavelor, cazării personalului, comunicaţiilor, staţionării şi desfăşurării forţelor şi materialelor, prepoziţionării echipamentelor de apărare, bunurilor şi materialelor, cât şi pentru alte scopuri pe care părţile sau autorităţile desemnate le pot conveni. La cerere, România va asista în facilitarea accesului temporar al forţelor Statelor Unite la terenuri proprietate publică, inclusiv la cele controlate de municipalităţi, precum şi la terenuri proprietate privată, pentru manevre şi pregătirea forţelor Statelor Unite.
2. România va furniza forţelor Statelor Unite, fără plata chiriei sau a altor costuri similare, toate facilităţile şi zonele convenite, inclusiv facilităţile şi zonele folosite în comun de către forţele Statelor Unite şi cele ale României. Forţele Statelor Unite vor suporta toate cheltuielile operaţionale necesare care privesc utilizarea de către acestea a zonelor şi facilităţilor convenite.
3. Pentru a face accesibile facilităţile şi zonele convenite, România va ţine seama de preocupările operaţionale şi de securitate ale Statelor Unite ale Americii.
4. Forţele Statelor Unite pot desfăşura activităţi de construcţii şi pot opera modificări şi îmbunătăţiri la facilităţile sau zonele convenite. Autoritatea desemnată de România va sprijini forţele Statelor Unite în realizarea acestor activităţi, astfel încât aceste construcţii, modificări sau îmbunătăţiri să aibă autorizaţiile româneşti necesare. Forţele Statelor Unite se vor consulta cu autorităţile române în privinţa unor asemenea construcţii, modificări sau îmbunătăţiri, astfel încât parametrii tehnici şi standardele de construcţie pentru fiecare dintre proiectele contractate sau executate direct de către forţele Statelor Unite să fie în conformitate cu cerinţele legislaţiilor şi normelor româneşti şi americane în materie.
5. Acolo unde facilităţile sau zonele convenite sunt construite sau dezvoltate pentru folosinţă comună, costurile de construcţie sau dezvoltare, precum şi cele de operare şi întreţinere vor fi suportate de către părţi, în baza cotei proporţionale de utilizare, dacă nu s-a convenit altfel.
Articolul III
Sprijinul logistic
1. România va depune toate eforturile posibile pentru a furniza forţelor Statelor Unite aflate în România, în baza solicitării scrise a Statelor Unite ale Americii, sprijinul logistic menţionat în anexa B, în scopul derulării activităţilor prevăzute în prezentul acord.
2. Forţele Statelor Unite vor plăti costuri rezonabile pentru sprijinul logistic solicitat şi primit. În acest sens România va acorda forţelor Statelor Unite un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat forţelor armate române, inclusiv prin taxarea forţelor Statelor Unite la tarife nu mai puţin favorabile decât cele plătite de către forţele armate române pentru sprijin similar, scutit de taxe sau de alte impuneri similare.
3. Atunci când este cazul, astfel de sprijin logistic va fi furnizat, iar rambursarea se va face în conformitate cu Acordul dintre Ministerul Apărării Naţionale din România şi Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii privind achiziţiile şi serviciile reciproce, semnat la Bucureşti la 17 mai 2002 şi la Stuttgart la 20 mai 2002, şi Aranjamentul de implementare dintre Ministerul Apărării Naţionale al României şi Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii privind sprijinul logistic reciproc, din 20 martie 2003.
4. Procedurile privind plata sprijinului logistic care nu face obiectul paragrafului 3 al prezentului articol vor fi stabilite prin aranjamente de aplicare a prezentului acord.
Articolul IV
Proprietatea asupra bunurilor
1. România va păstra drepturile şi titlurile de proprietate asupra facilităţilor şi zonelor convenite, puse la dispoziţia forţelor Statelor Unite în baza prezentului acord. Forţele Statelor Unite vor înapoia României orice facilitate sau zonă convenită, precum şi orice diviziune a acestora, odată ce nu mai sunt necesare forţelor Statelor Unite. Părţile sau autorităţile desemnate se vor consulta în legătură cu modalităţile de returnare a oricăreia dintre facilităţile şi zonele convenite, inclusiv cu privire la posibile compensaţii pentru construcţiile sau îmbunătăţirile efectuate.
2. Statele Unite ale Americii şi contractanţii Statelor Unite vor păstra titlul de proprietate asupra tuturor echipamentelor, materialelor, bunurilor, structurilor reamplasabile, precum şi asupra altor proprietăţi mobile care au fost importate în România sau achiziţionate din România în legătură cu prezentul acord.
Articolul V
Prepoziţionarea echipamentelor de apărare, bunurilor şi materialelor
1. Forţele Statelor Unite pot prepoziţiona echipamente de apărare, bunuri şi materiale pe teritoriul României, în facilităţile şi zonele convenite sau aşa cum se va stabili de comun acord de către părţi, în conformitate cu înţelegerile reciproce din aranjamentele de aplicare a prezentului acord. Forţele Statelor Unite vor notifica în prealabil României tipurile, cantităţile şi graficele de livrare a echipamentelor de apărare, bunurilor şi materialelor ce urmează a fi prepoziţionate în România, precum şi contractorii care vor derula aceste livrări.
2. Facilităţile şi zonele desemnate pentru depozitarea echipamentului de apărare destinat prepoziţionării, precum şi a celorlalte bunuri şi materiale sunt destinate uzului exclusiv al forţelor Statelor Unite, iar Statele Unite ale Americii păstrează dreptul de proprietate asupra tuturor echipamentelor, bunurilor şi materialelor. Forţele Statelor Unite vor deţine controlul asupra utilizării şi dispunerii echipamentului militar, bunurilor şi materialelor pe care le depozitează în România şi vor avea dreptul de a scoate asemenea bunuri din România.
3. Forţele Statelor Unite şi contractanţii Statelor Unite vor avea acces nerestricţionat la facilităţile de depozitare în legătură cu toate aspectele privind depozitarea echipamentului de apărare, a bunurilor şi materialelor, inclusiv pentru livrarea, administrarea, inspectarea, utilizarea, întreţinerea şi mutarea unor asemenea echipamente, bunuri şi materiale. Aeronavele, vehiculele şi navele exploatate de către sau pentru forţele Statelor Unite vor avea acces la aeroporturile şi porturile maritime ale României, precum şi la alte astfel de locaţii, după cum va fi convenit între părţi, în scopul introducerii, depozitării şi întreţinerii în România a echipamentului de apărare, a bunurilor şi materialelor, precum şi pentru retragerea acestora din România.
Articolul VI
Securitatea
1. România va lua toate măsurile rezonabile şi posibile pentru a asigura protecţia, siguranţa şi securitatea proprietăţii forţelor Statelor Unite împotriva confiscării sau modificării regimului de folosinţă în interesul oricărei alte părţi decât Statele Unite ale Americii, fără acordul prealabil scris al Statelor Unite ale Americii.
2. Forţele Statelor Unite sunt autorizate să îşi asigure propriile măsuri de securitate pentru deplasarea lor în afara facilităţilor şi zonelor convenite, după cum se va stabili de comun acord.
Articolul VII
Deplasarea aeronavelor, navelor şi vehiculelor Navele maritime şi vehiculele exploatate de către sau exclusiv pentru forţele Statelor Unite pot intra, ieşi şi circula liber pe teritoriul României, cu respectarea deplină a reglementărilor aferente siguranţei traficului maritim şi terestru şi în conformitate cu procedurile convenite prin acordul părţilor sau al autorităţilor desemnate. Aeronavele, vasele şi vehiculele Guvernului Statelor Unite ale Americii nu vor fi supuse inspecţiilor. Aeronavele aparţinând Guvernului Statelor Unite ale Americii şi avioanele civile care operează, sub contract, exclusiv pentru Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii sunt autorizate să survoleze teritoriul României, să se realimenteze în aer, să aterizeze pe şi să decoleze de pe teritoriul României, cu respectarea deplină a reglementărilor specifice siguranţei traficului aerian şi în conformitate cu procedurile convenite de părţi sau de autorităţile desemnate.
Articolul VIII
Utilităţile publice
Forţele Statelor Unite şi contractanţii Statelor Unite pot folosi apă, electricitate şi alte utilităţi publice în termeni şi condiţii, inclusiv tarife sau taxe, nu mai puţin favorabile decât cele percepute forţelor armate române sau Guvernului României în situaţii similare, scutite de taxe sau de alte impuneri guvernamentale. Forţele Statelor Unite vor suporta costurile care le revin, calculate proporţional cu consumul rezultat din folosirea acestor utilităţi publice.
Articolul IX
Licenţele profesionale
Pentru scopurile prezentului acord, România va accepta ca valabile toate licenţele profesionale eliberate de Statele Unite ale Americii, de subdiviziunile sale politice sau statele componente membrilor forţei militare, membrilor componentei civile şi contractanţilor Statelor Unite în vederea furnizării de servicii în folosul forţelor Statelor Unite, membrilor forţei militare, membrilor componentei civile, membrilor de familie, contractanţilor Statelor Unite şi al altor categorii de personal autorizat.
Articolul X
Forţa de muncă
Necesarul de forţă de muncă autohtonă al forţelor Statelor Unite va fi asigurat printr-un sistem de angajare directă. Condiţiile de angajare, de muncă şi, în mod special, de salarizare, precum şi plăţile suplimentare şi măsurile de protecţie a angajaţilor vor fi cele stabilite de legislaţia în domeniu a României, în măsura în care această legislaţie nu contravine prevederilor prezentului acord.
Articolul XI
Aranjamentele de aplicare
1. Dacă se va considera oportun, părţile sau autorităţile desemnate pot conveni aranjamente de aplicare, în scopul îndeplinirii prevederilor prezentului acord. Aranjamentele încheiate între autorităţile desemnate vor intra în vigoare la data semnării acestora.
2. Părţile vor constitui un comitet mixt, condus de autorităţile desemnate, în scopul facilitării îndeplinirii prevederilor prezentului acord.
Articolul XII
Operaţiuni financiar-bancare
Forţele Statelor Unite pot stabili relaţii contractuale cu instituţii financiare, în scopul administrării şi derulării unor activităţi bancare, uniuni de credit şi a altor activităţi financiare, în interiorul facilităţilor şi zonelor convenite sau în alte locaţii ce ar fi eventual stabilite între părţi sau autorităţile desemnate, în folosul exclusiv al forţelor Statelor Unite, al contractanţilor lor şi al membrilor lor de familie. Aceste activităţi vor fi administrate şi derulate în conformitate cu regulamentele militare ale Statelor Unite ale Americii. Forţele Statelor Unite, contractanţii lor şi membrii de familie vor fi autorizaţi să deschidă şi să utilizeze conturi bancare în monedele naţionale ale României şi Statelor Unite ale Americii şi să deruleze orice fel de tranzacţie financiară corespunzătoare acestor conturi.
Articolul XIII
Participarea forţelor străine la activităţi de instruire
Forţele Statelor Unite pot invita, cu consimţământul prealabil al părţii române, forţe militare străine să participe la activităţi de instruire pe teritoriul României. Aspectele referitoare la statutul şi privilegiile acordate acestor forţe militare străine invitate vor fi stabilite între România şi aceste forţe.
Articolul XIV
Protecţia mediului înconjurător
Părţile vor aplica prevederile prezentului acord în conformitate cu standardele de protecţie a mediului natural şi a sănătăţii umane. În aplicarea politicilor sale, Statele Unite ale Americii confirmă angajamentul lor de a respecta legislaţia română de protecţie a mediului. România confirmă angajamentul său de a aplica legile, reglementările şi standardele sale de protecţie a mediului, cu grija necesară pentru sănătatea şi siguranţa forţelor Statelor Unite, contractanţilor Statelor Unite şi membrilor lor de familie. Obligaţiile părţilor referitoare la protecţia mediului vor fi detaliate într-un aranjament de aplicare.
Articolul XV
Interpretarea şi diferendele
Orice problemă sau dispută privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord va fi soluţionată prin consultări între părţi şi nu va fi înaintată spre rezolvare niciunui tribunal naţional ori internaţional sau vreunei terţe părţi.
Articolul XVI
Intrarea în vigoare, valabilitatea şi amendarea
1. Prezentul acord, din care anexele A şi B constituie parte integrantă, va intra în vigoare la data primirii de către Statele Unite ale Americii a notificării scrise, pe canale diplomatice, din partea României, prin care aceasta indică îndeplinirea procedurilor legale interne privind intrarea în vigoare a acordului, şi va avea o perioadă iniţială de valabilitate de 10 ani. Ulterior, prezentul acord va rămâne în vigoare dacă niciuna dintre părţi nu notifică în scris celeilalte părţi, pe canale diplomatice, intenţia de încetare a acordului, cu un an înainte de data expirării sale.
2. Prezentul acord poate fi modificat prin acordul scris al părţilor şi amendamentele vor intra în vigoare în conformitate cu paragraful 1.
Drept care subsemnaţii, pe deplin autorizaţi de către guvernele ţărilor lor, au semnat prezentul acord.
Încheiat la Bucureşti la 6 decembrie 2005, în două exemplare originale, fiecare în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru România,
Mihai Răzvan Ungureanu
Pentru Statele Unite ale Americii,
Condoleezza Rice
Anexa A
FACILITĂŢI
Poligonul de instrucţie Smârdan
Poligonul de instrucţie şi rampa de îmbarcare-debarcare Babadag
Baza aeriană Mihail Kogălniceanu, localizată în acelaşi perimetru cu Brigada 34 Mecanizată
Poligonul de instrucţie Cincu
Zona mai largă de manevre cuprinde suprafeţe din judeţele Constanţa şi Tulcea şi este delimitată de oraşul Babadag la nord, poligonul Babadag la est, Tariverde la sud şi de comuna Horia la vest.
Anexa B
SPRIJIN LOGISTIC
Pentru scopurile prezentului acord, în art. III sunt avute în vedere următoarele categorii de sprijin logistic:
– cazare;
– serviciile de întreţinere şi reparaţii, inclusiv depozitarea;
– apa, potabilă şi nepotabilă, inclusiv distribuţia şi stocarea;
– alimente, perisabile şi neperisabile;
– combustibil, inclusiv depozitarea, distribuţia şi servicii de control al calităţii;
– serviciile de transport terestru, maritim şi aerian;
– utilităţi şi servicii, inclusiv energie şi comunicaţii;
– necesarul de forţă de muncă civilă;
– asistenţă şi servicii medicale;
– servicii aeriene pentru aeronave şi cargouri;
– alte forme corespunzătoare de asistenţă reciprocă, după cum se va conveni.
Acum nu se canta prohodul care nu l-am scris noi cu mânuțele noastre,cu gratarelul nostru,cu plimbărică noastră,cu înjurăturile noastre la adresa celor care ne trezeau și ne spuneau de ani de zile că nu suntem ok la bibilica.
1-Surprinderea nu a fost de nivel Tactic ci Strategic si a consfintit ca o cele 2 mari categorii de forte (navale si aeriene) pot initia, dezvolta si sustine o Operatie de nivel Strategic! Categoric au au beneficiat de informatii de toate tipurile, inclusiv spațiale.
1.1-Informatia despre reunirea liderilor s-a obtinut prin 2 metode: o „mica” tradare din interiorul conducerii si informatiile culese prin piratarea camerelor de supraveghere integrate sistemului centralizat; de mult timp zona era sub monitorizare de la un centru de informatii din Haifa!
2-Determinarea in a ataca Iranul isi are radacinile in ostilitatea cu care liderii militari si religiosi au tratat misiunile de control ale Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA)! (sau cineva crede ca zecile si sutele de cercetatori straini in domeniul N ar fi putut trece neobservata, fiind mascata in excursii sau simpozioane stiintifice cand acestia stateau cu anii in siturile N, monitorizate spatial si uman?)
3-Kiar inteleg si apreciez mesajul critic si sarcastic al lui Clinton si ma mir cum de singurul negru intrat la Casa Alba fara mop nu a iesit la rampa, sa ne explice el cum este cu globalismul neomarxist si Primavara Nord Africa?
PS: am scris aceste adevaruri pentru a adauga un graunte de obiectivitate (zic eu) in demersul dorit exhaustiv al domnului Prof. Dr. Tiberiu Tudor, (domnia sa ca fizician intelege foarte bine ce este cu AEIA) caruia imi permit sa-i arat preocuparile segmentului neomarxist român, cu rugamintea de a citi si un pdv despre asta (are cine sa-i transmită…de ex. causticul ioC iahiM):
https://www.mediafax.ro/politic/usr-depune-proiecte-pentru-desfiintarea-a-sase-institutii-publice-23704039
slab.. sa vi cu analize pe baza lui.. ce ar face Clinton..
Mai bne, hai sa vedem cum sterg putina americanii si l lasa pe Bibi &co sa si rupa oasele (dupa celebra lui dorinta..).