| DUPĂ DAVOS De CD Umaniștii au susținut mult timp că moralitatea este o preocupare strict umană și ar trebui să fie independentă de ideologiile politice, de crezurile și dogmele religioase. Acest principiu a fost clar articulat în cele două Manifeste Umaniste emise la mijlocul secolului al XX-lea și în Manifestul Umanist 2000, care a apărut la începutul secolului XXI. “Manifestul Umanist 2000: Un Apel pentru un Nou Umanism Planetar”, redactat de Paul Kurtz, prezintă un cadru etic orientat spre viitor pentru secolul XXI, bazat pe știință, rațiune și valori seculare. Acesta promovează un „umanism planetar” care pune accentul pe responsabilitatea globală, instituțiile democratice și drepturile omului pentru a aborda provocările moderne, promovând în același timp o abordare optimistă, non-religioasă, a progresului uman. Acest cod de etică globală detaliază zece principii umaniste concepute pentru o comunitate mondială care se apropie din ce în ce mai mult.Chiar dacă suntem intr-o criza generala, economica si sociala trebuie sa ne gandim la ce urmează si să ne pregătim pentru următorul nostrum pas, speranta noastră. În fața provocărilor evidente la adresa stabilității internaționale – de la proliferarea nucleară, degradarea mediului, tulburările economice și mișcările religioase si sectare reacționare și uneori violente – este nevoie mai mult ca niciodată de un Cod bazat pe „demnitatea naturală și valoarea inerentă a tuturor ființelor umane”. Aceste zece principii umaniste sunt urmatoarele: păstrarea demnității individuale și a egalității, respectarea vieții și a proprietății, toleranța, împărtășirea, prevenirea dominației altora, eliminarea superstițiilor, conservarea mediului natural, rezolvarea diferențelor în mod cooperativ, fără a recurge la violență sau război, democrația politică și economică și asigurarea educației universale. Această discuție optimistă, orientată spre viitor și extrem de rezonabilă despre idealurile umaniste aduce o contribuție importantă la punerea bazelor unei comunități globale juste și pașnice. Perioada destul de critică in care ne aflăm este prezentată cu usurintă iresponsabilă “Suntem în mijlocul unei rupturi, nu al unei tranziții… Mai recent, marile puteri au început să folosească integrarea economică ca arme, tarifele ca pârghii. Infrastructura financiară ca factor de coerciție. Lanțurile de aprovizionare ca vulnerabilități care trebuie exploatate. Cu un an înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1944, reprezentanți a aproximativ 44 de țări s-au întâlnit într-un oraș american din New Hampshire, Bretton Woods și au cooperat la stabilirea unui nou sistem monetar global bazat pe dolarul american, care urma să fie convertibil într-o monedă fixă de aur. SUA, ca stat dețineau atunci 70% din rezervele mondiale de aur.Astazi inca nu exista vre-un inventar cu rezevele in aur ale statului American, desi DOGE a promis asta si a fost una din promisiunile de campanile a lui Trump. Acest sistem a durat până în 1971, când administrația republicană a lui Richard Nixon a rupt unilateral legătura dintre aur și dolar, transformând acesta din urmă într-o monedă pur fiat – adică o monedă bazată în întregime pe încrederea în autoritățile monetare americane de a-și menține valoarea relativă. Cincizeci și cinci de ani mai târziu, în 2026, lumea se confruntă din nou cu sarcina de a ajusta sistemul monetar internațional la noile realități, dar de data aceasta fără nicio urmă de cooperare internațională. Ce a fost Sistemul Monetar Bretton Woods Alte monede naționale ar avea un curs de schimb fix față de dolar, care ar urma să fie ajustat doar pentru deficitele sau excedentele structurale ale balanței de plăți, așa cum sunt monitorizate de noul Fond Monetar Internațional (FMI). De ce sistemul monetar internațional bazat pe un dolar american fiat a oferit Statelor Unite niște privilegii economice exorbitante De asemenea, acest sistem a permis guvernului SUA să finanțeze o parte din deficitele sale bugetare mari și din datoria publică enormă prin vânzarea de bonuri și obligațiuni de trezorerie, denominate în dolari americani, către bănci centrale străine, care le-au păstrat ca rezerve oficiale, și către alți investitori private străini. Această cerere structurală prin continua cerere a menținut dolarul american puternic pe piețele valutare și a ajutat Fed (Banca Rezervei Federale a SU – privată – nu apartine statului sau guvernului SUA) în combaterea inflației interne. Întrucât nimic nu este unilateral, există unele dezavantaje pentru o țară în utilizarea monedei sale naționale la nivel mondial. Există un punct de SATURATIE al pietei. Un al doilea dezavantaj a rezultat din intrările nete de capital în SUA, care au menținut dolarul supraevaluat de cele trei Agentii de Rating conduse din umbra de rothschildzi și au încurajat consumul intern și deficitele comerciale. În al treilea rând, din perspectiva SUA, a fost vorba de ușurința cu care marile corporații americane au putut profita de progresele lor tehnologice și să finanțeze investiții productive în străinătate, repatriind apoi profiturile lor în beneficiul investitorilor americani, dar nu si al statului American, caci corporatiile stiu să facă să nu plătească taxe statului. Criticile la adresa unui sistem monetar dominat de dolar s-au intensificat atunci când guvernul SUA a început să transforme sistemul în Armă Financiară prin impunerea de sancțiuni financiare, economice și politice țărilor care nu se supuneau politicilor sale externe. Prin urmare, este de așteptat ca în următorii ani, mai ales că actuala administrație Trump a devenit din ce în ce mai ostilă intereselor economice ale altor națiuni, lumea să se îndepărteze de sistemul monetar internațional bazat pe dolarul american fiat . Acest lucru este cu atât mai probabil cu cât președintele D. Trump a declarat deschis că ar saluta un dolar american devalorizat, mergând până la a spune că, în opinia sa, un dolar mai slab ar fi „excelent”! Având în vedere deficitele fiscale federale anuale mari și presiunea politică de a forța Fed să tipărească si mai mulți bani pentru a reduce/plăti ratele dobânzilor pe termen scurt, aceasta este o rețetă pentru crearea unei perioade de inflație galopantă și de creștere economică lentă, ceea ce lasă economia SUA într-o stare de stagflație . Multe bănci centrale și-au redus treptat stocurile de bonuri și obligațiuni de trezorerie denominate în dolari din rezervele lor oficiale în raport cu aurul. Acest lucru se datorează faptului că dolarul american a devenit o monedă fiduciară puternic îndatorată, supusă unei inflații persistente. Pe de altă parte, deținerile de aur servesc drept protecție împotriva inflației și a deprecierii monedei nationale. În Statele Unite și în alte economii, politicile fiscale și monetare laxe ar putea declanșa crize financiare și o recesiune economică importantă. Aceasta a fost o invitație adresată debitorilor de a se îndatora adânc. Guvernele, corporațiile și gospodăriile și-au acumulat nivelurile de îndatorare, chiar dacă creșterea economică reală și nivelurile veniturilor reale nu au urmat. Într-adevăr, politica fiscală a administrației Trump este în prezent într-o stare de dezordine, cu un deficit federal anual care se apropie de 2 trilioane de dolari și o datorie publică federală care ajunge la 39 de trilioane de dolari (sau stabilită la 126% din PIB, în 2026), potrivit Debt Clock . Dacă se adaugă și datoria publică de un trilion a statelor federatiei pe cont propriu, datoria publică totală a SUA va fi probabil de 40 de trilioane de dolari, sau 129% din PIB, mai târziu în 2026. Toate acestea subminează încrederea internațională în guvernul SUA și încurajează alte țări să vândă o parte sau toate stocurile lor de obligațiuni în dolari și alte active în dolari, reducând în același timp dependența de sistemul internațional al dolarului fiat. Rezultatul final este o creștere a ratelor dobânzilor pe termen mediu și lung în SUA, cu un impact negativ asupra economiei reale, a ocupării forței de muncă și asupra băncilor care se confruntă cu o creștere a ratelor de neplată și a datoriilor neperformante. Prin urmare, totul pare a fi pregătit pentru o corecție importantă a piețelor financiare în anii următori, nu numai în Statele Unite, ci și în multe alte economii. Pe scena internațională, războaiele economice și comerciale purtate de actualul președinte american sunt o sursă de instabilitate și încetinire economică. Într-adevăr, după doar un an la putere la Washington, DC, Donald Trump a reușit să atace și să insulte aproape fiecare națiune suverană de pe Pământ. Imaginația sa infantilă l-a determinat să reînvie vechea falsă Doctrină Monroe din 1823 pentru a întoarce întreaga Americă de Sud împotriva sa și a le fura resursele natural si presedintele. Și, ca să terorizeze mai bine a bombardat țări din Africa și Orientul Mijlociu Somalia, Nigeria, Iran etc.. Cireașa de pe tort a fost atunci când documentul său de politică externă i-a identificat pe aliații NATO ai Europei drept adversari și a amenințat că va cuceri prin forță Groenlanda, aflată sub stăpânire daneză! Nu știm câți ani vor fi necesari pentru ca lumea să adopte o Nouă Ordine Mondială, bazată pe stabilirea unui nou sistem monetar internațional. Motivul este că, de data aceasta, totul se face într-un context de conflict și dezordine, mai degrabă decât prin studii, analize și cooperare multilateral intr-o anumită tabără, Din păcate încrederea în guvernul SUA e zdruncinată. Aceasta înseamnă că, în următorii ani, vor exista cel puțin patru modalități concomitente de compensare a plăților internaționale: prin vechiul sistem bazat pe dolar, încă în vigoare, cu noi mecanisme cu monedele euro sau yuan și, din ce în ce mai mult, prin noua monedă internațională unitară a BRICS, bazată pe 40% aur și 60% dintr-un coș de monede naționale. La Davos s-a pus cortina pe vechiul sistem hegemonic, dar nu s-a incercat o analiză a solutionării pasnice si cooperante la nivel international a situatiei de Criză Generală. Au transpirat totusi tendintele hegemoniste si imperialiste de a se intoarce sub alte vestminte dar cu aceleasi urate metode. Atlanta 18/02/2026 |
14.
Gândul bun și vorba înțeleaptă îți poate potoli necazul, îți poate răcori inima, dar nu te vindecă, pentru că omul suferă după cum trufia a crescut în el, căci suferința este umbra trufiei.
Remer Ra: Observ că trufia, mândria, este asociată cu boala. Cum apare această boală în om? Cum se dezvoltă?
Zamolxe: A apărut odată cu conștientizarea de sine și raportarea la primele percepții și judecăți de valoare în ceea ce privește exteriorul. Primele forme de mândrie au apărut atunci când omul s-a raportat la celălalt și a început să facă unele diferențieri legate de formă, cantitate, capacitate, forță. Pentru satisfacerea instinctului de conservare, indivizii cei mai dotați din punct de vedere fizic erau și cei mai doriți de către sexul opus, ei erau percepuți că fiind cei mai potriviți pentru împerechere.
Trufia a apărut prin conștientizarea acestor diferențieri. Prin mândrie, trufie, ego-ul accentuează, dezvoltă și diversifică reminiscențele instinctelor primare din regnul animal, adică cele de supraviețuire, conservare și adaptare. Aceste instincte sunt de folos regnului animal, căci neavând dezvoltate corpurile superioare, animalele nu reușesc să supraviețuiască, să se adapteze și să se perpetueze decât prin competiție directă, adică prin luptă și prin unele caracteristici ce țîn de codul genetic. În cazul omului, când aceste instincte sunt asociate cu gândirea, imaginația, comunicarea, analiză, rezultă de multe ori forme aberante de manifestare.
Se poate spune că delimitarea, marcarea chimică a spațiului în lumea animală are legătură mai mult cu instinctul de conservare, deci cu sexualitatea. La om, această „marcare a teritoriului“ a luat forma acumulărilor materiale și a obținerii de cât mai multă putere asupra celorlalți. Spre deosebire de regnul animal, omul și-a creat o modalitate mai simplă prin care să poată avea acces la toate bunurile pe care le produce, adică banul. Astfel, cei mai mulți oameni sunt fericiți numai daca le sunt satisfăcute cerințele legate de adaptare, supraviețuire – adică având bani, posesiuni, funcții și cerințele legate de conservare, deci o parteneră, o soție. Cu cât un om are un grad de percepție al realității obiective mai mic, cu atât teama că nu își vă satisface aceste cerințe devine mai mare. Teama scade și mai mult capacitatea de percepție, iar atunci singura formă de a avea cerințele primare satisfăcute pare să fie lupta, violența. Alternativa, în mintea lor, presupune dispariția. În acest moment intervine și instinctul de supraviețuire care este și cel mai puternic. În combinație cu instrumentele mentale, rezultă, după cum ți-am spus, manifestări aberante, nefireșți, cum ar fi minciuna, fățărnicia, lăcomia și altele. Acestea duc la înșelăciune, intrigă, hoție, rapacitate, violență, ferocitate, manipulare.
Remer Ra: Am văzut oameni mândri, trufași, egoișți, care chiar nu au de ce, nu au cu ce să se mândrească, au o atitudine arogantă, disprețuitoare, așa-zis superioară.
Zamolxe: Aceștia nu percep o altă modalitate de a obține ceea ce doresc decât prin copierea comportamentului altor indivizi care par să fi reușit astfel. Însă ei nu vor reuși nimic, deoarece nu numai că voința și curajul lor este slab, dar mai sunt și leneși pe deasupra, astfel că se ascund sub falsul adăpost că aparțîn unei grupări anume: religie, culoare, apartenență ideologică, naționalitate, familie etc.
Remer Ra: Dar societatea este în așa fel constituită încât ai nevoie de individualitate. Unicitatea fiecărui individ face societatea și lumea mai frumoasă, mai fascinantă. Care ar fi soluția alternativă? Impunerea forțată a unor ideologii în care să dispară competitivitatea, individualitatea, diversitatea, nu s‑a dovedit a fi valabilă, ba dimpotrivă, a dus la manifestări și mai josnice ale ființei umane.
Zamolxe: Știți foarte bine care sunt soluțiile, ele sunt vechi de când lumea: corectitudinea, respectarea adevărului, respectul față de orice ființă vie, munca și respectul față de munca altora.
(Întrun cuvânt LEGITĂȚILE).
Succes, la-nțăles, s-aveți și io la NECENZURĂ, s’am. :)