CD
0 aprobate

denirsoc@gmail.com
209.107.212.189A TRECUT SI DAVOS, IAR NOI CE FACEM?
De CD

Umanitatea se află din nou într-un punct de inflexiune. După ce ne-am revenit oarecum după o criză devastatoare – o carantină globală indusă de o boală, care a provocat o prăbușire financiară globală în 2020 – ne-am revenit cumva.
Această redresare nu a fost inițiată de un singur individ, comunitate etnică, instituție sau țară; a fost o poveste despre curaj, tribulatii prin tribunale, determinare și rezistență neclintită a miliarde de oameni obișnuiți și oameni de știință curajoși care au lucrat neobosit pentru a restabili normalitatea.

Acesta este spiritul multilateralismului. Au apus de mult vremurile politicii izolaționiste. Astăzi, trăim într-o epocă a globalizării si cooperării si nua aglobalizarii pentru resetare.
Unii analiști spun că aceasta este o epocă a postglobalizării. Indiferent de dezbaterile despre terminologia ideii, un lucru este clar – astăzi, nicio țară nu-si poate rezolva problemele sau contribui la stabilitatea sa internă fără colaborare și cooperare.
Acesta este spiritul durabil al multilateralismului.

Europa se află acolo unde a stat cândva Republica Romei antice, umflată instituțional, intoxicată ideologic și în derivă strategică. O cale duce spre o centralizare mai profundă, exhibiționism moral și declin controlat – un continent conservat în reglementări în timp ce substanța sa se evaporă.
Cealaltă duce spre realism pragmatic: restaurarea funcționalității prin eliminarea excesului ideologic și reîmputernicirea statelor suverane într-o lume multipolară.

Problema UE nu este lipsa de ambiție. Este un exces de guvernare greșit direcționată ridicată la rang de dogmă. În timp, reglementarea a încetat să mai fie un instrument și a devenit o ideologie în sine – un substitut pentru strategie.
Limbajul republican a supraviețuit intact în Roma antică. Totuși, sub aceste forme păstrate, puterea reală a fost consolidată, administrația raționalizată, finanțele stabilizate și securitatea internă restabilită. Ceea ce a urmat a fost Pax Romana: două secole de pace relativă, prosperitate și relevanță strategică.

Pe măsură ce Europa intră în 2026, paralela nu mai este academică. Tratatele, instituțiile și ritualurile procedurale ale Uniunii Europene persistă. Parlamentul dezbate. Comisia propune. Consiliul deliberează la nesfârșit. Cu toate acestea, stagnarea economică, accelerarea dezindustrializării, lărgirea fracturilor est-vest și nord-sud și o incapacitate aproape patologică de a răspunde coerent la șocurile geopolitice indică o decădere instituțională mai profundă. Europa se confruntă astăzi cu aceeași întrebare ca și Roma odinioară: nu dacă să păstreze instituțiile, ci dacă aceste instituții sunt încă capabile să guverneze realitatea mereu in schimbare.

Eroziunea suveranității naționale prin aplicarea mecanică a legii a adâncit și mai mult fracturile interne. Așa-numitul mecanism al „statului de drept”, justificabil în teorie, a devenit în practică un instrument politic utilizat selectiv.
Fondurile sunt înghețate, procedurile lansate și presiunea juridică aplicată aproape exclusiv împotriva guvernelor care se opun centralizării și insistă asupra autonomiei naționale.

Marele secret este că instituțiile contează doar în măsura în care funcționează, iar acest geniu nu rezidă în ideologie, ci în realismul empiric.

Elitele Europei se tem de multipolaritate, deoarece le privează de monopolul parazitar. Pentru statele medii și mici, însă, multipolaritatea nu este un pericol – este o oportunitate structurală. Permite protejarea riscurilor, diversificarea și autonomia. Recompensează efectul de levier, nu loialitatea.

Agățarea de un hegemon slăbit din obișnuință nu păstrează suveranitatea; o dizolvă. Bruxelles-ul încă pretinde că lumea poate fi guvernată prin declarații și pachete de sancțiuni.

Europa își va găsi pragmatiștii înrăiți pregătiți să demonteze iluziile ideologice și să apere autonomia națională – sau va deveni o piesă de muzeu, o relicvă a unei civilizații care a ales dogma în locul supraviețuirii și vasalitatea în locul suveranității.
Istoria, așa cum a descoperit-o si Roma, nu oferă rambursări și rareori îi iartă pe cei care refuză să o învețe.

Atlanta 23/01/2026