 CD1.837 aprobate denitsoc@gmail.com 216.169.140.234
PRINCIPIUL SUPREM AL MORALITĂȚII Moralitatea este o considerație pentru ființele umane care uneori trebuie să-și subordoneze interesele personale principiilor de bază ale comunității lor. O filozofie morală „pură” se bazează pe conceptele a priori ale rațiunii, nu pe observații empirice. Faptul că o astfel de filozofie ar trebui să fie posibilă este evident din faptul că presupunem că obligațiile morale sunt obligatorii nu doar pentru anumite persoane în anumite circumstanțe, ci mai degrabă pentru toate ființele raționale din toate locurile și în orice moment. În viața lor de zi cu zi, oamenii trebuie să aplice legile morale multor situații și circumstanțe diferite. Dezvoltarea unei înțelegeri clare a principiilor morale îi poate ajuta pe oameni să își urmărească obligațiile morale. O înțelegere clară a moralei îi poate ajuta, de asemenea, pe oameni să se asigure că motivațiile lor sunt pure. Acțiunile nu sunt cu adevărat morale dacă par doar să se conformeze legii morale, dar le lipsește o motivație morală. Gândirea noastră morală nu se bazează pe o înțelegere a „naturii” sau a dispoziției, ci mai degrabă pe concepte universal aplicabile – iar singurele concepte despre care putem ști că se aplică în toate circumstanțele sunt conceptele care ne apar a priori, independent de orice experiență sau circumstanță particulară. Sarcina filosofiei este de a dezvolta o înțelegere mai puternică a acestor idei, ideile raționale având o puternică pretenție la autoritate. O moralitate bazată pe rațiune are sens pentru toți oamenii și, prin urmare, ar fi superioară unui sistem moral acceptat doar de un anumit grup de oameni. Reverența – considerația, respectul, stima sau venerația, pentru lege pe care o manifestăm nu este un sentiment emoțional de respect pentru măreția legii. Mai degrabă, este motivația morală a unei persoane care recunoaște că legea este un imperativ al rațiunii care transcende toate celelalte preocupări și interese ale oricărui membru al comunitătii. Întrucât circumstanțele și motivațiile particulare nu pot fi luate în considerare ca principii morale, „legea” morală nu poate fi o stipulație specifică de a face sau nu o anumită acțiune. Mai degrabă, legea morală trebuie să fie aplicabilă în toate situațiile. Astfel, legea moralității ne cere să acționăm în așa fel încât să ne dorim ca maxima (principiul motivator) al acțiunii noastre să devină o lege universală. Un principiu fundamental al logicii este principiul non-contradicției: afirmațiile nu au sens dacă se contrazic singure. Legea morală se bazează pe acest principiu al non-contradicției. Pentru ca acțiunea ta să fie morală, ea trebuie să fie bună în sine. Pentru a fi bună în sine, trebuie să aibă sens în termeni pur logici. Pentru a avea sens, nu trebuie să se contrazică pe sine. Imperativele categorice trebuie derivate a priori. Întrucât un imperativ cu validitate universală și intrinsecă nu poate include nicio considerație circumstanțială, singurul imperativ categoric posibil este ca acțiunile să se conformeze unei cerințe de validitate universală. Imperativele ipotetice sunt evenimente regulate și evidente. De fiecare dată când cineva se stabilește asupra unui scop sau obiectiv, rațiunea îi poate clarifica ce curs de acțiune ar trebui să urmeze. Această întreprindere este mai complicată în cazul obiectivelor nedeterminate, cum ar fi Fericirea, unde este dificil să știm ce acțiuni particulare vor duce la atingerea scopului. Cu toate acestea, nu avem nicio problemă în a înțelege că oamenii au ales să acționeze într-un anumit fel ca urmare a unui imperativ ipotetic. Principiile noastre morale nu se pot baza pe o analiză a acțiunilor pe care le observăm. Ori de câte ori ne uităm la acțiunile oamenilor, vom vedea motivații circumstanțiale. Așa cum nu se pot găsi dovezi pentru liberul arbitru, tot așa este dificil, dacă nu imposibil să găsim dovezi ale unor motive morale pure. Dar asta nu înseamnă că acțiunile morale pure nu există. Rațiunea nu poate explica de ce un comportament moral ne face să ne simțim bine. Care este rolul unei „dorințe” eterne găsite în fiecare ființă umană muritoare, dorința pentru ceva în depărtare și conștientizarea imposibilității sale de a o atinge în această lume? Curiozitatea se află în centrul foamei omului pentru spiritual, al dorinței pentru apropierea de Dumnezeu și al nevoii de a ne împăca propria condiție muritoare cu ceva mai mare decât noi înșine. Foamea pentru spiritual aduce si setea pentru moralitate, pentru demnitatea ce ne inaltă si recomandă pentru a primi darul frumusetii si a binelui. Curajul de a sorbi frumusetea si a impărtăsi binele ne poate ridica cat mai aproape de impărătiile ceresti, acolo unde visăm să ajungem si să cunoastem. Întreaga noastră educație modernă a fost îndreptată spre reducerea la tăcere a acestei voci interioare timide, persistente; aproape toate filozofiile noastre moderne au fost concepute pentru a ne convinge că binele omului se găsește doar pe acest pământ si că aspiratiile inalte, metafizice sunt simple iluzii, erori ale imaginatiei. Frumusețe este si in puterea poeziei de a trezi „dorința/căutarea moliei pentru stea”. Asa cum Poe a văzut această dorință ca fiind ceva înnăscut, numind-o „un instinct nemuritor”: Un instinct nemuritor, adânc în spiritul omului, este astfel, în mod clar, un simț al frumosului. Acesta este cel care îi administrează încântarea în multiplele forme, sunete, mirosuri și sentimente în mijlocul cărora există. Și așa cum crinul este reflectat, repetat în lac tot așa simpla repetare orală sau scrisă a acestor forme, sunete, culori, mirosuri și sentimente este o sursă duplicată de încântare. Dar această simplă repetare nu este doar poezie. Există încă ceva în depărtare sau in profunzime pe care nu am putut să-l atingem. Avem încă o sete lăuntrică, pentru a cărei potolire nu ni s-a arătat izvoarele de cristal. Această sete/curiozitate aparține nemuririi omului..Este dorința/căutarea moliei pentru stea. Nu este o simplă apreciere a frumuseții din fața noastră – ci un efort sălbatic de a ajunge la frumusețea ideală, de sus. Aceiasi sete ne indreaptă spre a fi virtuosi si astfel să fim demni, să merităm cunoasterea care ne imbogăteste, cunoasterea pe care o putem impărtăsi cu oricati, fără a pierde nici o parte din ea, Asta este frumusetea darului meritat, descoperirea frumusetii cautand cu curiozitate. Inspirați de o preștiință extatică a gloriilor de dincolo de timp, ne luptăm, prin combinații multiforme între lucrurile și gândurile timpului, să atingem o parte din acea frumusețe ale cărei elemente, poate, aparțin doar eternității. Și astfel, când prin poezie – sau când prin muzică, cea mai fermecătoare dintre stările poetice – ne găsim topiți în lacrimi – plângem atunci pentru incapacitatea noastră de a înțelege acum, pe deplin, aici pe pământ, deodată și pentru totdeauna, acele bucurii divine și extatice, la care prin poem sau prin muzică nu ajungem decât la scurte și nedeterminate licăriri divine. Cărțile sau muzica în care credeam că se află frumusețea ne vor trăda dacă ne încredem în materialitatea lor; nu era în ele, venea doar prin ele, iar ceea ce venea prin ele era dorul. Aceste lucruri – frumusețea, amintirea propriului nostru trecut – sunt imagini bune ale ceea ce ne dorim cu adevărat; dar dacă sunt confundate cu lucrul în sine, se transformă în idoli muți, frângând inimile închinătorilor lor. Oamenii sunt adesea rușinați sau confuzi în legătură cu ideea de a lupta cu dorul etern, deoarece înseamnă mai întâi să recunoască un tip foarte specific de gol, unul care nu poate fi umplut cu nici o plăcere pământească. Dar poate da imbolduri creatoare într-o cultură dedicată cultivării Binelui, Adevărului și Frumuseții în toate formele sale. Binele moral si frumusetea estetică se regăsesc cununati in arta clasică unde poezia clasică este în esență o partitură muzicală, cu contrapunct, ironii, ritmuri, tonuri și culori, care, atunci când sunt reunite, permit unei idei muzicale să se desfășoare, să se dezvolte și să se transforme. Așadar, trebuie să învățăm să tânjim la această foame, curiozitate, ea este mai bună decât orice altă plenitudine. Această sete care ne face să dorim să fim curiosi este mai bună decât orice altă bogăție care ne face satisfacuti, autosuficienti si in final limitati. Premiile farmecului frumusetii si virtutii vin doar la cei ce au curajul să viseze liber si să urmeze virtuos idealurile ce ne indreaptă spre perfectiunile divine. Atlanta 18/01/2026 |
Distribuie!
3 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
După anul 1989
După revoluția din 1989, au pătruns în țara noastră arme electromagneticee cu microunde și arme cu ultrasuete.
Aceste arme erau unele letale altele neletale dar care te lăsa handicapat pe viață.
Serviciul secret al românilor a fost restructurat și dat în subordinea MOSAD.
Multe din armele cu microunde au fost folosite de serviciul secret român la comanda Mosadului și care au folosit astfel de arme. Armele letale au fost folosite la uciderea lui Erbașu,Directorul ziarului ZIUA, și mulți alți după criteri știute numai de aceste servicii. Aceste arme nu se auzise despree ele nimic. Cele neletale atacau un organ intern , care nu făcea sgomot, nu simnțeai durere,,dar la 3-4 zile apărea dureri ale unui organ atacat.
Dureri specifice organului erau bine constatate, dar tratamentul lor nu avea efect. Multe dintre ele se manifestau într-un mod încât medicii noștrii nu aveau asemenea cunoștințe.
Atacul cu aaceste arme au fost folosite dintre anii 1994 – 2006. Când propaganda maghiară și săsească atacau învățământul, în spcial pe profesorii români,în urma cîerora s-a realizat separarea școlilor pe etnii. Aufost eliminați din învîțîmânt mulți profesori universitari și de liceu.
Tot în aceiași perioadă aceste atacuri cu arme neletale au fost uciși sute de profesori din licee și universități. În mod special cei care mai aveau 1,2,3,4, ani până la pensionare.
Un pacient operat pe cord deschis, și tratat de medic,acesta își întreabă pacientul. Ce politică ai dus pânnă în prezent ? Pacientul: politica PCR. Ce funții politice a făcut pacientul ? Profesor. Dar dece puneți această înytrebare Domnule Doctor ? Păi tratamentu descris dee mine nu corespunde bolii de inimă. Dumneata ai fost atacat cu arme sofisticate..
Mulți dintre pacienții din spitatlel românești, erau atacați la picioare și la inimă. Problemele durerilor de picioare erau cunoscute cauze: Reumatism, degerături, vene bolnave, osteoporoză, etc. Se cunoștea oarecum și metode de tratament. Atacurile cu arme neletalee, procedeele de tratament nu mai vindecau.. Au trecut mulți ani până când medicii români, și-au dat seama și au început cercetări./ S-au înfințat și clinici partuculare. Încă se mai bâjbâie cu tratamentul. Aceste picioare prin multele manifestări și care nu pot fi eliminate. Și avem mulți pacienți în țară.
Cu alte cuvinte, revoluția a început cu un mare genocid.
Fiecare armă cu microunde dau manifestări necunoscute organelor interne. Deși se spune ca astfel de arme au fost puse sub legea de interzicere internaționale. Ar trebui Ministerul sănătățiin să cereceteze acest fenomen deoarece numărul victemelor este în creștere.
Bolile organelor umane atacte de acestee arme au metode de tratament necunoscute de medicină.
BRICS PAY
“BRICS PAY este un SISTEM DE PLĂȚI digitale transfrontaliere propus, dezvoltat de țările BRICS – Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, precum și de noii membri care s-au alăturat blocului în ultimii ani.”
Deci nu este o monedă sau banknotă asa cum profetizează occidentul in disperarea lui financiară. Se discută crearea unei unităti monetare care să fie de referintă in mijlocul cosului de valute ce se dovedesc stabile in relatiile transfrontaliere. Această unitate financiară de referintă se va numi “Unitate “si toate monedele tărilor din BRICS+ care operează sub umbrela BRICS se vor raporta valoric la Unitate.
BRICS PAY este un system de plăti care evită sistemele occidentale de plăti, ce sunt mult mai geoaie[time consuming] si costisitoare fată de sistemele CIPS si MIR sau UPI, care taxează sub 2% fată de 10-12% cat taxează SWIFT si altele occidentale.
Problema este cine analizează si stabileste raportul valoric intre diferitele monede si Unitate. Care sunt parametrii care se pun in calcul si cum se analizează acesti parametri, căci calcularea lor o va face impartial un “algoritm”, pentru transparenta calculului.
Oricum organismul ce va tine probabil de Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS, nu va fi inconjurat de secretomania talmudică asa cum se intamplă cu cele trei agentii de rating: Standard & Poor’s (S&P), Moody’s Investors Service, and Fitch Ratings,
Aceste trei agentii sunt nu doar secretive dar lucrează sub indrumarea directă si fruduloasă si sub protectia băncilor Rothschild.
Noul sistem de rating – considerare si analizare valorică a monedelor, va avea propriile metode de evaluare ce vor fi nesecrete, cat si metodele sale proprii de informare, verificare, investigare a datelor furnizate voluntar.
Da, pare curios ca o bancă să aibe serviciul ei de investigare, dar trebuie să ne reamintim că primele Servicii Secrete de Investigatii au aparut in sec. XXII in Venetia, pe insula Rialto unde au apărut si primele bănci internationale iudaice, sub protectia Papei. Si in prezent se procedează la fel.
Toate serviciile moderne de Securitate si Investigatii isi datorează aparitia si dezvoltarea băncilor ce au nevoie de informatii cat mai fidele realiăttii si parvenite in cel mai scurt timp. Să ne amintm de cazul Watreloo cand Banca Angliei a lui Rothschild a avut rezultatul bătăliei inaintea tuturor cu 24 de ore si a vandut si cumparat active in mod profitoriu si si-a quadruplat averea in 24 de ore.
Deci un serviciu de Informatii va fi si acum necesar pentru evitarea unor declaratii nu tocmai reale.
Discretia unui asemenea serviciu de colectie de date este asigurată de participarea a mai multor state permanent in conducerea Serviciului, cat si a altor state prin rotatie.
Odată stabilit acest sistem de Rating, evaluare a monedelor participante in circuitul commercial trensfrontalier se va stabili raportul intre monedele respective si Unitate, un de nou Curs Valutar International, unde Unitatea este Virtuală si are doar rolul de relationare a valorilor diferitelor monede participante la Noua Banca de Dezvoltare a BRICS.
Dacă s-ar emite o bancnotă materială, ceea ce profetizează si abia asteaptă băncile occidentale, s-ar risca ca bncnota să fie falsificată, căci tehnologia actuală ar permite usor asemenea falsificări materiale si verificarea falsului ar fi dificilă si ar necesita prea mult timp, presupunand si Garantii inutile, insă forma virtuală nu poate fi tiparită si nici falsificată.
Unitatea fiind virtuală este doar de referintă, ajută la stabilirea generalizată a pretului produselor din traficul international de mătfuri.
Este o dezmăgire totală pentru anumite puteri financiare ce sunt deja pregătitite să atace Unitatea in forma ei materială, dar sunt neputincioase in fata existentei Unitatii Virtuale.
O altă problemă care pare de nerezolvat este cum va functiana sistemul de plăti in contractele incheiate inaitea stabilirii si folosirii Unitătii. Contractele oricat ar fie ele de nedrepte si criminal de dezavantajoase trebuiesc totusi onorate. Si China este sustinătoarea acestui sistem, ca să nu se piardă disciplina si loialitatea contractuală si să nu apară un Precedent financiar de nerespectare contrctuală.
Nu se va aplica sistemul “Jubileelor”, iertarea de datorii si eliberarea din sclavii.
Sistemul Jubileelor era aplicat in antichitate cand multe culturi functionau in baza Vendetei, perpetuarea răzbunării la infinit, ceea ce duce la instabilitate si lipsă de incredere, climat in care prolifereaza sistemul Talmudic bankar chiar si acum.
Acum suntem intr-o era a cooperării win-win si a discretiei politice[neamestecul in treburile interne a altor state] si parghiile colaborării sunt altele.
Dar prin aparitia Unitătii si a noilor rapoarte de rating, evaluare monetară, total diferite de cele actuale furnizate de cele trei agentii de rating, va schimba valoric si sarcina plătii, căci o datorie de un milliard de dolari, după reevaluarea corectă a dolarului ar putea deveni o datorie de doar numai o sută de milioane, de zece ori mai putin si mult mai usor de plătit datoria acumulată in termenii contractului respectat ce nu si-a pierdut valabilitatea.
Deci tările ce s-au indatorat pană peste cap, au totusi o sansă reală de a iesi curate si cinstite din datorie respectand contractul adliteram, pastrand Disciplina Contractuală.
Viitorul apare din nou plin de speranta si lumină sub relatiile BRICS.
Globalismul a invins, adus inevitabil de tehnologia digitală, insă nu in forma dorită si proiectată de bankeri ca monopol tehnologic AI si financiar spre profitul elitelor financiare, ci intr-o formă cu totul diferită:
Nu Monopol profitoriu ci Cooperare wi-win;
Nu Dictat hegemonic cu “ordine bazata pe reguli” impuse de elite ci, Neamestec in Treburile interne a statelor participante la tranzctii;
Nu Secretomanie si lipsă de transparentă, ci un Cod al stabilirii si functionării echitabile a relatiilor transfontaliere.
Acest Globalism BRIColizat, va fi unul corect si constructiv, un piedestal al Păcii si Prosperitătii Umanitătii.
CD – 19/01/2026
CE ESTE BRICS PAY ȘI CUM FUNCȚIONEAZĂ?
De News AZ – https://news.az/news/what-is-brics-pay-and-how-does-it-work
BRICS PAY este un SISTEM DE PLĂȚI digitale transfrontaliere propus, dezvoltat de țările BRICS – Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, precum și de noii membri care s-au alăturat blocului în ultimii ani.
Inițiativa face parte dintr-un efort strategic mai amplu de a reduce dependența de dolarul american, de a consolida suveranitatea financiară și de a crea o infrastructură globală alternativă de plăți în afara sistemelor controlate de Occident.
Deși BRICS Pay este încă în evoluție și nu este încă pe deplin operațional, a devenit deja una dintre cele mai discutate inițiative financiare legate de viitorul ordinii monetare globale.
În esență, BRICS Pay este conceput pentru a facilita plățile și decontările internaționale între statele membre fără a depinde de intermediari tradiționali, cum ar fi SWIFT, băncile corespondente sau mecanismele de compensare bazate pe dolari. Pentru multe țări BRICS, aceasta nu este doar o modernizare tehnică, ci o necesitate geopolitică și economică, modelată de riscurile sancțiunilor, volatilitatea monedei și presiunea politică încorporată în arhitectura financiară globală actuală.
Conceptul de plată BRICS a apărut dintr-o preocupare comună a economiilor emergente: în ciuda faptului că reprezintă o pondere mare din producția globală, exporturile de energie, populație și comerț, tranzacțiile lor financiare rămân puternic legate de sistemele controlate de un grup limitat de state occidentale. Această dependență expune țările la șocuri externe, active înghețate, întârzieri în tranzacții și costuri în creștere. Plata BRICS urmărește să abordeze aceste vulnerabilități oferind o cale de decontare alternativă care reflectă interesele și prioritățile Sudului Global.
Este important de menționat că BRICS Pay[plată] nu este conceput ca o monedă comună unică, similară euro. În schimb, este concepută ca un mecanism digital de plată și decontare care permite efectuarea tranzacțiilor folosind monede naționale sau, în viitor, monede digitale ale băncilor centrale (CBDC). În termeni practici, aceasta înseamnă că schimburile comerciale dintre țările BRICS ar putea fi decontate direct în reali, ruble, rupii, yuani sau rand, sistemul gestionând conversia, compensarea și decontarea fără a direcționa tranzacțiile prin dolarul american costisitor.
De exemplu, un importator indian care achiziționează bunuri din Brazilia ar putea plăti în rupii, în timp ce exportatorul brazilian primește fonduri în reali. BRICS Pay ar gestiona procesul de schimb în culise, reducând semnificativ expunerea la cursurile de schimb ale dolarului, comisioanele intermediare și riscurile politice. Acest model este deosebit de atractiv pentru comerțul la scară largă cu energie, materii prime, produse agricole și bunuri industriale – sectoare în care țările BRICS joacă un rol global dominant.
Tehnologia este un pilon central al modului în care se așteaptă ca BRICS Pay să funcționeze. Oficialii și experții menționează frecvent utilizarea tehnologiei registrelor distribuite, a infrastructurii bazate pe blockchain și a sistemelor avansate de identitate digitală. Aceste tehnologii sunt văzute ca instrumente pentru îmbunătățirea transparenței, vitezei și securității, reducând în același timp costurile tranzacțiilor. În teorie, plățile ar putea fi decontate aproape în timp real, comparativ cu transferurile transfrontaliere tradiționale care pot dura câteva zile din cauza intermediarilor multipli și a verificărilor de conformitate.
O altă caracteristică cheie a BRICS Pay este interoperabilitatea. În loc să înlocuiască sistemele naționale de plăți existente, platforma își propune să le conecteze. China operează deja Sistemul de Plăți Interbancare Transfrontaliere (CIPS), Rusia a dezvoltat alternative la SWIFT după ce s-a confruntat cu sancțiuni, iar India a construit unul dintre cele mai avansate ecosisteme interne de plăți digitale din lume prin intermediul UPI.
BRICS Pay este conceput să acționeze ca un strat unificator care permite acestor sisteme să comunice și să deconteze tranzacțiile într-un cadru comun.
Guvernanța este, de asemenea, un aspect critic al inițiativei. Una dintre principalele critici aduse sistemului financiar global actual este concentrarea puterii decizionale într-un număr mic de instituții și state. Se așteaptă ca BRICS Pay să funcționeze în cadrul unui model de guvernanță multilaterală, cu supraveghere și luare a deciziilor partajate între țările participante. Această structură este menită să asigure neutralitatea, să prevină controlul unilateral și să construiască încredere între membrii cu sisteme politice și economice diverse.
Dincolo de comerț, aplicațiile potențiale ale BRICS Pay sunt foarte variate. Pe termen mediu și lung, sistemul ar putea sprijini investițiile transfrontaliere, finanțarea infrastructurii și tranzacțiile energetice – în special comerțul cu petrol și gaze, unde țările BRICS sunt producători și consumatori majori. Există, de asemenea, discuții despre utilizarea BRICS Pay pentru plățile turistice și de consum, permițând călătorilor să plătească în străinătate folosind moneda lor națională prin intermediul unui portofel digital sau al unei aplicații legate de BRICS.
O astfel de dezvoltare ar putea reduce treptat dependența de rețelele internaționale de carduri și de procesatorii de plăți străini, în special în regiunile în care accesul la serviciile financiare occidentale serviciile sunt limitate sau sensibile din punct de vedere politic. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, BRICS Pay ar putea reduce barierele de intrare în comerțul internațional prin reducerea costurilor și simplificarea procedurilor de decontare.
Cu toate acestea, în ciuda atractivității sale strategice, BRICS Pay se confruntă cu provocări substanțiale. Integrarea tehnică între țări cu standarde de reglementare, practici bancare și niveluri de digitalizare diferite este complexă. Riscurile de securitate cibernetică, protecția datelor și reziliența sistemului trebuie abordate la cel mai înalt nivel pentru a asigura încrederea și fiabilitatea. Fără garanții solide, adoptarea pe scară largă de către bănci și companii va rămâne limitată.
Gestionarea lichidității și a cursului de schimb reprezintă, de asemenea, provocări. Pentru ca BRICS Pay să funcționeze eficient, trebuie să existe suficientă lichiditate în monedele participante și mecanisme clare de stabilire a prețurilor și conversie. Volatilitatea unor monede naționale ar putea complica decontările și ar putea descuraja utilizatorii din sectorul privat obișnuiți cu stabilitatea relativă a dolarului american.
Din punct de vedere geopolitic, importanța BRICS Pay depășește limitele plăților. Aceasta reflectă o schimbare mai amplă către o ordine financiară mai multipolară, în care economiile emergente caută o autonomie și o influență mai mare.
Alături de băncile regionale de dezvoltare, acordurile de swap valutar și experimentele cu monede digitale, BRICS Pay face parte dintr-un set de instrumente în creștere, menit să remodeleze modul în care funcționează finanțele globale.
Dacă BRICS Pay va deveni în cele din urmă o platformă pe deplin operațională și adoptată pe scară largă, va depinde de angajamentul politic, execuția tehnică și utilizarea în lumea reală de către instituțiile financiare și întreprinderi.
Succesul va necesita coordonare, compromis și investiții susținute. Chiar dacă adoptarea este graduală, inițiativa în sine transmite un semnal puternic: țările BRICS nu se mai mulțumesc să se bazeze exclusiv pe infrastructura financiară proiectată și controlată în altă parte.
În acest sens, BRICS Pay este mai mult decât un sistem de plăți. Este o declarație strategică despre viitorul finanțelor globale – una care evidențiază echilibrul schimbător al puterii economice și determinarea tot mai mare a economiilor emergente de a modela regulile sistemului internațional, mai degrabă decât de a le urma pur și simplu.
Doctrina morală a învingătorului
Articolul lui CD intitulat „Principiul suprem al moralităţii” mi-a dat mult de gândit.
https://ioncoja.ro/principiul-suprem-al-moralitatii/
Este un articol remarcabil, de înalt nivel filozofic. Ca să-l pătrunzi, eşti silit să-l citeşti cu lupa. Dar merită efortul.
Iată primele rânduri din acest articol:
„Moralitatea este o considerație pentru ființele umane care uneori trebuie să-și subordoneze interesele personale principiilor de bază ale comunității lor.”
Sunt de acord cu afirmaţiile autorului, cred totuşi că este nevoie de o mică observaţie. Autorul, din înaltele sfere ale filozofiei pure, consideră implicit că subordonarea intereselor personale ale individului la principiile de bază ale comunităţii din care face parte, este un act moral. Da, cu condiţia ca comunitatea să fie ea însăşi morală. Fiindcă stăruinţa unui individ de a se adapta la principiile unei comunităţi imorale, nu are cum să fie morală. Morala individuală, dar şi cea socială, trebuie să fie ancorată în morala creştină.
Am mediatat şi eu la asemenea principii înalte, dar prin structura mea şi mai ales prin profesiunea de inginer, sunt mai aproape de zonele terestre ale principiilor înalte. Când am scris romanul „De la inimă spre cer”, care este în principiu o istorie a Mişcării Legionare, mi-am adus aminte că prin anii 1960 în şcoală, se făcea mereu referiri la anul 1938, ca anul în care producţia industrială a României „burgheze” atinsese maximul dezvoltării sale, record pe care România socialistă se muncea de ani buni ca să-l depăşească. Observasem totodată că nu numai industria, ci şi cultura ţării cunoscuse între cele două războaie, o mare dezvoltare, după generaţia titanilor de la sfărşitul secolului al XIX-lea.
Eu mi-am explicat această dezvoltare prin moralitatea crescută a societăţii româneşti, creată de avântul Mişcării Legionare care şi ea, tot la 1938, îşi atinsese punctul culminant al dezvoltării. După uciderea mişelească a Căpitanului şi apoi a aproape 300 de conducători legionari, decăderea morală a României produsă de politicieni venali şi de un rege sperjur şi imoral cu toată camarila lui, a dus la prăbuşirea nu numai a industriei, ci şi a societăţii în general. România Mare au făcut-o românii, prin mari suferinţe şi băltiri de sânge, când marea majoritate a românilor a înţeles chemarea patriei, deci atunci când s-a produs „subordonarea intereselor de bază principiilor de bază ale comunităţii lor.” Am pierdut apoi România Mare, într-o perioadă în care moralitatea comunităţii româneşti se afla la un minim al ei. Ideea pe care am tras-o din aceste evenimente a fost că în funcţie de moralitatea neamului, acesta primeşte de SUS în administrare o ţară mai mică sau mai mare. Dumnezeu ne-a dat România Mare când am meritat-o şi ne-a luat-o atunci când n-am mai fost la înălţimea cerută.
Acest principiu l-am verificat şi exemplificat în carte, cu alte două exemple elocvente. Am arătat că excepţionala moralitate de care au dat dovadă indienii sub conducerea lui Mahatma Gandhi, le-a adus independenţa faţă de Imperiul Britanic. Dar, această independenţă venită prea devreme, a produs în India un uriaş război civil între hinduşi şi musulmani, soldat cu mormane de cadavre. Văzând Dumnezeu aceste fapte ticăloase, a rupt din India o suprafaţă cât vreo patru Românii, care a devenit Pakistanul de azi. Dar fiindcă războiul civil a continuat în Pakistan între aceleaşi grupe etnice, Dumnezeu a mai rupt din Pakistan o halcă, care a devenit statul independent Bangladesh. La fel se va întâmpla cu Ucraina, unde un popor întreg s-a lăsat manipulat de propaganda nazistă şi satanică, ca să lovească Rusia şi s-o fărâmiţeze. Pedeapsa divină pentru crimele lor făcute în Donbas şi în Odesa, vor duce inevitabil la pierderea unei părţi importante de ţară.
Deşi cu câteva exemple nu poţi pretinde că ai impus o lege generală, totuşi faptele ne pot duce la gândul că între moralitate şi suprafaţa ţării, este o relaţie direct proporţională. Într-o variantă actualizată a romanului, nepublicată încă, am adăugat un capitol intitulat „Gingis Han”. Acest temut conducător de oşti, un păstor analfabet, a reuşit să creeze cel mai întins imperiu cunoscut în istorie. Pe lângă că felul lui de a fi se asemăna mult cu modul de viaţă al lui Corneliu Zelea Codreanu, Gingis Han a conceput o culegere de legi pentru cele 50 de popoare diferite din imperiul său, foarte asemănătoare în conţinut cu „Cărticica şefului de Cuib”. Deci, victoriile extraordinare ale monglolilor nu s-au datorat exclusiv cruzimii, sau rezistenţei lor fizice excepţionale, ci şi unei moralităţi de neimaginat, în care mongolii respectau cu stricteţe legea disciplinei, legea ajutorului, legea muncii şi legea onoarei, aşa cum le cunoaştem din doctrina legionară. Dacă domnul Profesor Ion Coja va fi de acord, am să trimit spre publicare un articol despre Gingis Han, ca să se convingă şi cei neîncrezători că doctrina legionară este doctrina învingătorului. Când românii vor ajunge să cunoască din nou doctrina legionară, vor deveni din nou un popor de învingători.