UCENICIA DEFICITARA A LUI XI JINPING

Ucenicia deficitara a lui Xi Jinping

La 36 de ani de la prabusirea comunismului in Romania revenim cu un material relevant pentru cei care stiu prea putine despre comunism, nu au trecut prin experienta comunista asa cum au trecut parintii si bunicii nostri, dar si pentru a aduce si mentine in atentia publicului detalii privind cel mai infam si crunt sistem politic cunoscut istoriei: comunismul marxist, socialismul stiintific, secularismul extremist fara Dumnezeu. Facem lucru acesta focalizindu-ne astazi pe China comunista si liderul ei actual, Xi Jinping.

Aparitie editoriala

Autoritarul lider al Chinei comuniste, Xi Jinping (Xi fiul), descinde dintr-o familie de comuniști, al cărui tată, Xi Zhongxun (Xi tatăl) a fost, pentru o vreme, un aliat apropriat al lui Mao, dictatorul comunist al Chinei si contemporan a lui Stalin. Spre deosebire de tatăl lui, Xi fiul deține o personalitate autoritară și intransigentă, secretivă și opacă pe a cărui față nu se citesc niciodată emoții ori sentimente. Ceea ce, spun experții, l-a ajutat să supraviețuiască politic, dar este și o provocare pentru interlocutorii lui.

Puțin se știe despre Xi tatăl, dar aflăm multe detalii interesante despre el, familia, viața și gândirea lui din cartea recent publicată (2025) a lui Joseph Torigian, The Party’s Interests Come First: The Life of Xi Zhongxun, Father of Xi Jinping / Interesele Partidului Primează: Viața lui Xi Zhongxun, Tatăl lui Xi Jinping.  In toamnă, Foreign Affairs a publicat o recenzie a cărții, lungă de 716 pagini: https://www.npr.org/…/in-the-partys-interests-come…

Romanticismul comunist a lui Xi tatal

Xi tatăl a avut un atașament mai mult emoțional decât intelectual față de marxism-leninism. A fost atras de marxism datorită sărăciei familiei și lipsei de oportunități. Născut în 1913, într-o familie foarte săracă, a devenit interesat de comunism încă din anii adolescenței. Partidul Comunist Chinez (PCC) a fost înființat în 1921, anul în care a fost înființat și Partidul Comunist Român (PCR).

Încă de la 20 de ani Xi tatăl a fost întemnițat și torturat de tovarășii lui comunisti de partid, fiind acuzat de exces de „compasiune și milă” față de „dușmanii de clasă”. Xi tatăl refuză să ucidă chiaburii ajunși sub autoritatea comuniștilor chinezi. A scăpat ușor și cu viață din această epurare internă din PCC, sute din tovarășii lui acuzați de aceleași metehne fiind executați.

În 1935, Mao ajunge cu armata lui în zona lui Xi tatăl și-i obține eliberarea, fiind apoi desemnat să lupte împotriva ocupanților japonezi. După 1942 lucrează împreună cu Mao la deconspirarea „dușmanilor” din interiorul PCC, fiind apoi desemnat lider de partid într-o provincie din nord-vestul Chinei.

În 1944, Xi tatăl divorțează de soția cu care avea 3 copii și se căsătorește cu o fată de 17 ani (cu 14 ani mai tânără decât el), cu care are 4 copii, printre ei și Xi fiul.

După victoria comuniștilor asupra naționaliștilor în 1949, Xi tatăl devine ministru de propagandă în cabinetul lui Mao, iar apoi trimis special a lui Mao pe lângă Stalin pentru a gestiona relațiile între URSS și China.

Xi tatal in temnita

In 1956 Xi tatal devine membru în Comitetul Central al PCC, iar în 1959 Vice-Premier. În poziția de Vice Premier Xi tatăl primește informații privind atrocitățile comise de Mao și comuniști în zonele rurale, colectivizarea forțată și moartea a zeci de milioane de țărani chinezi inocenți. Xi tatăl devine un oponent al politicii de colectivizare, un „reformist”, crezând că revoluția comunistă se poate face cu mai puțină vărsare de sânge.

Zilele de grație ale lui Xi tatăl încetează în 1962, când URSS demarează perioada de de-stalinizare. Xi e învinuit de „contaminare sovietică” și e expulzat din partid. În 1966 e transferat ca muncitor la o uzină de metale, iar apoi întemnițat, torturat și forțat să se declare „dușman al tovarășului Mao”. Din închisoare, Xi tatăl îi scrie lui Mao încercând să-și dovedească inocența, dar fără succes.

Viata dificila a lui Xi fiul

Între timp, familia lui Xi tatăl se lărgește. Xi, fiul, se naște în 1953, având doar 9 ani când tatăl lui e expulzat din partid, exilat, iar apoi întemnițat. Trăiește fără tată în anii aceia grei, timp de 16 ani. Este ostracizat la școală, poreclit, iar în 1969, la 16 ani, e trimis la țară să „învețe adevărata viață de la țărani”.

Au fost ani ai foamei pentru tânărul Xi. Uneori fugea de la școală acasă să găsească de mâncare. Mama refuza să-l hrănească și îl aducea înapoi la școală, unde îl făcea de rușine în fața colegilor și autorităților. Au fost ani ai umilinței pentru Xi fiul care, afirma el mai târziu, i-au generat „răni psihologice”. Cu toate acestea, Xi fiul solicita insistent și deseori să devină membru în liga comuniștilor tineri, dar e respins – de 8 ori.

Acești 16 ani de dificultăți, spun politologii, l-au format emoțional și profesional pe Xi. În 1976, Mao moare, conducerea PCC se schimbă, Xi tatăl e eliberat din temniță și restabilit într-o funcție înaltă în partid. E însărcinat să revitalizeze organizațiile de partid dintr-o provincie a Chinei distruse de politicile lui Mao.

Xi tatăl primește încrederea liderilor PCC și în 1980 e trimis în SUA, în fruntea unei delegații, pentru a negocia investiții americane în China. Acest eveniment a fost, probabil, punctul culminant al vieții lui Xi tatăl. A fost anul care a demarat redirecționarea politică, dar mai ales economică a Chinei. A fost și anul în care America a devenit interesată de China pentru a contra-balansa influența URSS.

De asemenea, anul în care China a început politica de deschidere înspre Occident devenind, după doar 20 de ani, a doua putere economică a lumii.

În 2002, Xi tatăl moare la 89 de ani.

Xi fiul isi inlocuieste tatal

10 ani mai târziu, în 2012, Xi fiul devine liderul suprem al Chinei și al PCC. De atunci au trecut 13 ani. Spre deosebire de tatăl lui, Xi nu este un „reformator”, ci un „autocrat” – spun politologii. Un autocrat crud care nu tolerează dizidenții. Despre tatăl lui, Xi vorbește rar și puțin. Unul dintre comentariile făcute este „my father entrusted me with two things: don’t persecute people and tell the truth. The first is possible, while the second is not / Tatăl meu mi- încredințat două lucruri: să nu persecuți oamenii și să spui adevărul. Primul lucru este posibil, dar al doilea nu”.

Și tatăl și fiul au avut parte de persecuții. Dacă tatăl a învățat din experiențele lui aspre să aibă compasiune pentru semeni, fiul a învățat să tacă, să facă planuri în mintea lui fără să le facă publice, pentru a da la o parte potențialii rivali. Fiul se încadrează perfect în paradigma lui Mao prin afirmația „without destruction, there can be no construction / fără demolare nu poate exista reconstrucție”.

Dar marea enigmă pentru chinezi, privindu-l pe Xi fiul, este, cum un autocrat autohton poate să asuprească o întreagă țară în numele libertății? Întrebarea are sens: în trecut asupritorii Chinei erau străinii (colonizatorii, comercianții, japonezii, rușii, occidentalii), dar azi nu mai sunt străinii, ci chinezii.