Mihai
969 aprobate
mihai@yahoo.com
82.77.237.231
,,Adolf Hitler a fost finanțat de Wall Street, Rezerva Federală a SUA și Banca Angliei
Investițiile SUA în Germania nazistă. Rockefeller a finanțat campania electorală a lui Adolf Hitler.
de Yuri Rubtsov și prof. Michel Chossudovsky
De la Primul Război Mondial până în prezent: Datoria în dolari a fost forța motrice din spatele tuturor războaielor conduse de SUA. Creditorii de pe Wall Street sunt actorii principali.
Erau ferm în spatele Germaniei naziste. Ei au finanțat Operațiunea Barbarossa și invazia Uniunii Sovietice în 1941. „La 4 ianuarie 1932, a avut loc o întâlnire între finanțatorul britanic Montagu Norman ( Guvernatorul Băncii Angliei) , Adolf Hitler și Franz Von Papen (care a devenit cancelar câteva luni mai târziu, în mai 1932). La această întâlnire, un acord privind s-a ajuns la finanțarea Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP sau Partidul Nazist).
La această întâlnire au participat și factorii de decizie din SUA și frații Dulles , lucru pe care biografii lor nu le place să menționeze. Un an mai târziu, pe 14 ianuarie 1933, a avut loc o altă întâlnire între Adolph Hitler, Finanțatorul German Baron Kurt von Schroeder, Cancelarul Franz von Papen și Consilierul Economic al lui Hitler Wilhelm Keppler , unde programul lui Hitler a fost pe deplin aprobat.” (Y. Rubtsov, text de mai jos)
Odată cu aderarea lui Adolf Hitler ca cancelar în martie 1933, a fost inițiat un program masiv de privatizare care poartă amprentele Wall Street-ului. Dr. Hjalmar Schacht – renumit în martie 1933 de Adolf Hitler în funcția de președinte al Reichsbank – a fost invitat la Casa Albă (mai 1933) de către președintele Franklin D. Roosevelt. „După întâlnirea cu președintele SUA și marii bancheri de pe Wall Street, America a alocat Germaniei noi împrumuturi în valoare totală de 1 miliard de dolari” [echivalentul a 23,7 miliarde de dolari în 2023, estimare PPP] (Y. Rubtsov, op cit)
Abia un an mai târziu, în aprilie 1934, The Economist „a raportat că cheltuielile militare îl obligau pe ministrul Finanțelor să caute noi resurse ”, inclusiv privatizarea Deutsche Reichsbahn (Căile Ferate Germane) (citat în Germa Bel, p. 20 ). Guvernul nazist a vândut, de asemenea, companii de construcții navale deținute de stat, infrastructură de stat și utilități publice. Cu o înclinație „nazist-neo-liberală” , – fără îndoială, cu „condiționalități” – programul de privatizare a fost negociat cu creditorii germani de pe Wall Street. Mai multe instituții bancare importante, inclusiv Deutsche Bank și Dresden Bank, au fost, de asemenea, privatizate. „Guvernul Partidului Nazist a vândut proprietatea publică în mai multe firme de stat la mijlocul anilor 1930. Aceste firme aparțineau unei game largi de sectoare: siderurgie, minerit, bancar, utilități publice locale, șantiere navale, linii navale, căi ferate etc. În plus, furnizarea unor servicii publice care au fost produse de guvern înainte de anii 1930, în special servicii sociale și legate de muncă, a fost transferată sectorului privat, în principal organizațiilor din cadrul partidului.” ( Germa Bel , Universitatea din Barcelona). Veniturile din programul de privatizare au fost folosite pentru a rambursa datorii restante, precum și pentru a finanța complexul industrial militar în plină desfășurare al Germaniei naziste.
Numeroase conglomerate americane au investit în industria armelor din Germania nazistă, inclusiv Ford și General Motors: Atât General Motors, cât și Ford insistă că poartă o responsabilitate mică sau deloc pentru operațiunile filialelor lor germane, care controlau 70% din piața auto germană la izbucnirea războiului din 1939 și s-au readaptat rapid pentru a deveni furnizori de material de război pentru germani. armată.
… În anumite cazuri, managerii americani atât ai GM, cât și ai Ford au fost de acord cu conversia fabricilor lor germane la producția militară, într-un moment în care documentele guvernului SUA arată că încă rezistau apelurilor administrației Roosevelt de a-și intensifica producția militară în fabricile lor de la acasă . ( Washington Post , 30 noiembrie 1998) „O familie americană celebră” dormind cu inamicul.
Rolul lui Prescott Bush. De semnificație: „O familie americană celebră” și-a făcut averea de la naziști, conform analizei istorice documentate a lui John Loftus .
Prescott Bush (bunicul lui George W. Bush) a fost partener la Brown Brothers Harriman & Co. și director al Union Banking Corporation , strâns legată de interesele corporațiilor germane, inclusiv Thyssen Stahl , o companie importantă implicată în industria armelor. al celui de-al Treilea Reich.
Legăturile familiei Bush cu economia de război a Germaniei naziste au fost scoase la iveală pentru prima dată la procesele de la Nürnberg, în mărturia magnatului oțelului din Germania nazistă, Fritz Thyssen.
Imagine: (dreapta) Senatorul Prescott Bush cu fiul său George H. Walker Bush. (anii 1950)
„Din 1945 până în 1949, la Nürnberg, unul dintre cele mai lungi și, se pare acum, cele mai zadarnice interogatorii ale unui suspect de crime de război naziste a început în Zona Americană a Germaniei Ocupate. Multimiliardarul magnat al oțelului Fritz Thyssen – omul a cărui combină de oțel era inima rece a mașinii de război naziste – a vorbit și a vorbit și a vorbit cu o echipă mixtă de interogatori din SUA și Marea Britanie… Ceea ce anchetatorii aliați [Nürnberg] n-au înțeles niciodată a fost că nu i-au adresat lui Thyssen întrebarea corectă. Thyssen nu avea nevoie de conturi bancare străine, deoarece familia lui deținea în secret un întreg lanț de bănci. Nu trebuia să-și transfere bunurile naziste la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, tot ce trebuia să facă era să transfere documentele de proprietate – acțiuni, obligațiuni, acte și trusturi – de la banca sa din Berlin prin banca sa din Olanda către prietenii săi americani. în New York City: Prescott Bush și Herbert Walker, partenerii lui Thyssen… au fost tatăl și socrul unui viitor președinte al Statelor Unite. (John Loftus, The Dutch Connection , septembrie 2002).
John Loftus a fost (fost) procuror al Departamentului de Justiție al crimelor de război naziste în timpul Administrației Nixon. Publicul american nu era conștient de legăturile familiei Bush cu Germania nazistă, deoarece înregistrarea istorică fusese ascunsă cu grijă de mass-media. Cu toate acestea, în septembrie 2004, The Guardian a dezvăluit că: Bunicul lui George Bush, regretatul senator american Prescott Bush, a fost director și acționar al unor companii care au profitat de pe urma implicării lor cu susținătorii financiari ai Germaniei naziste… Afacerile sale de afaceri, care au continuat până când activele companiei sale au fost confiscate în 1942 în temeiul Legii privind comerțul cu inamicul, au dus peste 60 de ani mai târziu la o acțiune civilă pentru daune, intentată în Germania împotriva familiei Bush de către doi foști muncitori sclavi la Auschwitz. și la un zumzet de controverse pre-electorale.”
Prescott Bush a intrat în politică în 1950. În 1952 a fost ales senator pentru Connecticut, funcție pe care a deținut-o până în ianuarie 1963. Dovezi ale legăturilor familiei Bush cu nazismul au fost disponibile cu mult înainte ca George Herbert Walker Bush (Senior) și George W. Bush să intre în politică, ca să nu mai vorbim de perioada lui Bush Senior la CIA. Mass-media americană a rămas total mamă. Potrivit lui John Buchanan ( New Hampshire Gazette , 10 octombrie 2003):
„După 60 de ani de neatenție și chiar negare din partea presei americane, documentele guvernamentale proaspăt descoperite în Arhivele Naționale și Biblioteca Congresului dezvăluie că Prescott Bush, bunicul președintelui George W. Bush, a servit ca partener de afaceri al băncilor americane. operativ pentru arhitectul financiar al mașinii de război naziste din 1926 până în 1942, când Congresul a luat măsuri agresive împotriva lui Bush și a partenerilor săi „naționali inamici”.
Documentele arată, de asemenea, că Bush și colegii săi, conform rapoartelor Departamentului de Trezorerie al SUA, au încercat să ascundă alianța lor financiară cu industriașul german Fritz Thyssen , un baron al oțelului și cărbunelui care, începând cu mijlocul anilor 1920, l-a finanțat personal pe Adolf. Ascensiunea lui Hitler la putere prin subversia principiului democratic și a dreptului german. În plus, înregistrările desecretizate demonstrează că Bush și asociații săi, care au inclus E. Roland Harriman, fratele mai mic al icoanei americane W. Averell Harriman, și George Herbert Walker, străbunicul matern al președintelui Bush, și-au continuat relațiile cu magnatul industrial german pentru la aproape un an după intrarea SUA în război.
În timp ce activele companiei lui Prescott Bush, și anume Union Banking Corporation, au fost confiscate în 1942 în temeiul Actului Trading with the Enemy (vezi mai jos), bunicul lui George W. Bush nu a fost niciodată urmărit penal pentru afacerile sale cu Germania nazistă.
„În 1952, Prescott Bush a fost ales în Senatul SUA, fără relatări de presă despre trecutul său nazist bine ascuns. Nu există nicio înregistrare a vreunei acoperiri de presă din SUA a legăturii Bush-naziste în timpul vreunei campanii politice conduse de George Herbert Walker Bush, Jeb Bush sau George W. Bush, cu excepția unei scurte mențiuni într-o poveste fără legătură din Sarasota Herald. Tribune în noiembrie 2000 și o relatare scurtă, dar inexactă în The Boston Globe în 2001.” (John Buchanan, op. cit)
Până la Pearl Harbor (decembrie 1941), Wall Street făcea comerț cu Germania.
În urma Pearl Harbor (1941-1945), Standard Oil „făcea comerț cu inamicul” vânzând petrol Germaniei naziste prin intermedierea așa-ziselor „țări neutre”, inclusiv Venezuela și Argentina.
Fără furnizarea SUA de petrol către Germania nazistă, instrumentată de Standard Oil din New Jersey ( deținută de John D. Rockefeller and Associates), al Treilea Reich nu ar fi putut invada Uniunea Sovietică. Acest lucru este pe deplin documentat în cartea Dr. Jacques Pauwels: „Al Doilea Război Mondial este celebrat pe scară largă ca o „cruciada” în care SUA au luptat fără rezerve de partea democrației, libertății și justiției împotriva dictaturii.”
În timp ce America a eliberat Europa de Vest în iunie 1944, adevărul nespus este că corporațiile americane au colaborat activ cu Germania nazistă: „Standard Oil of New Jersey – Exxonul de astăzi – a dezvoltat legături intime cu trustul german IG Farben. La începutul anilor 1930, o elită de aproximativ douăzeci dintre cele mai mari corporații americane avea o conexiune germană, inclusiv Du Pont, Union Carbide, Westinghouse, General Electric, Gilette, Goodrich, Singer, Eastman Kodak, Coca-Cola, IBM și ITT. În cele din urmă, multe firme de avocatură americane, companii de investiții și bănci au fost profund implicate în ofensiva americană de investiții în Germania, printre care renumita firmă de avocatură din Wall Street Sullivan & Cromwell și băncile JP Morgan și Dillon, Read and Company, precum și Union Bank of New York, deținută de Brown Brothers & Harriman.’’
La acest joc de glezne facut de Mascatul khazar in rol de D.Trump, partea buna este ca Israelul Terorist Satanist a luat-o in freza bine de tot, incat le-a pierit cheful shobolanilor paduchiosi ucigashi de copii in Gaza ca sa mai atace Iranul, care a demonstrat ca poate si are cu ce, incat isi permite sa se bata parte in parte cu Vacaria SUA Nazista Satanista.
Aici, Mascatul khazar a jucat la doua capete ca sa nu implice Vacaria aflata deja in razboi civil si inaintea unui Faliment Rasunator Iminent, in razboiul sionistilor nazisti care vor pierde sigur orice razboi pe care il vor mai declansa din acest moment.
La toate acestea se impune o intrebare logica si de bun simt: de ca Vacarii si-au exportat ,,democratia” armelor in toata lumea crezand ca vor mosteni pamantul, iar acum se mira ca imperiul lor asiro babilonian se duce in cap ?
Chiar sunt atat de IDIOTI incat sa nu invete din istoria altor imperii ?
Se pare ca teoria care spune ca o data la 7600 de ani Pamantul se reseteaza curatandu-se de spurcaciuni, este corecta.
Se stie ca polii magnetici se balanseaza urmand a se inverseza, si asta inseamna, conform teoriei, ca timp de 72 de ore magnetismul terestru se va anula, ca apoi Pamantul sa intre intr-o noua era cu polii magnetici schimbati.
Geologii au constatat ca aceste ciclu de 7600 de ani s-a repetat de nenumarate ori de-a lungul existentei planetei albastre, adica civilizatia actuala este una dintre multele civilizatii care au existat pana acum.
Ascunderea adevarului in biblioteca Vaticanului care masoara 243 km de rafturi, confirma practic ca aceasta teorie este cat se poate de corecta, si prin urmare trebuie sa ne asteptam la ceea ce unii au prezis:
,,un mare cutremur planetar, 3 zile de intuneric, catastrofe in care vor muri milioane de oameni, orase inghitite de foc iesit din pamant, orashe inghitite de apa…”.
Degeaba incearca spurcatii sa schimbe acest scenariu cu CERN, pentru ca numai Dumnezeu detine scenariul corect pentru ce va urma.
Harjoana actuala intre fortzosii planetei este doar incalzirea pentru CURATENIA PLANETARA ce va urma.
P.S. Geologii au ajuns la concluzia ca in aceste cicluri de 7600de ani, omenirea a ajuns la niveluri tehnice chiar mai avansate ca cel actual, dar disparitia temporara a magnetismului terestru a adus la ZERO orice tehnologie, pentru ca lipsa magnetismului terestru duce la descompunerea in elementele de baza a oricaror combinatii de materiale ( plastice, aliaje metalice si nemetalice, etc ).
Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa anticipam ce se poate intampla cu toata informatia care exista in manuscrise, carti, pe Harduri, Stickuri, etc, cand hartia se va descompune in lemnul sau bumbacul din care a fost facuta, iar plasticul se va descompune in petrolul din care a fost facut ?
Vor disparea tesaturile sintetice, masinile, avioanele, alte mijloace de transport, care sunt construite din piese turnate din diverse aliaje, elemente din plastic… Omenirea o va lua de la ZERO.
Va trebui ca OMUL sa reinvete sa foloseasca piatra, lemnul, plantele tehnice, si sa incerce sa-si mentina vii si active cunostinete inmagazinate pe hardul propriu numit CREER, cat mai mult timp, incercand sa le transmita urmasilor. Grav este ca vor fi multi ca Ciuca sau ca Muc cel Mic, asa ca in doua trei generatii si aceasta bruma de informatii va disparea odata cu disparitia biologica a Hardurilor ambulante.
Singurul bun la purtator cu care vom traversa veacurile este SUFLETUL nostru impregnat cu FAPTE BUNE, daca le-am facut vreodata ! In rest DESERTACIUNE !
Da, domnule Dimulescu au lovit cu bombe anti bunkar, al caror efect nu il poate nega ayatollahul K!
Sa va mai spun ceva…: dumneavoastra credeti ca niste instalatii de imbogatire U235 (nu inteleg de ce nu folosesc Plutoniu) se evacueaza asa intr-o zi si noapte in care camioanele stai la coada cum se statea in vama Borș mai ieri?
Si intregul sistem de informatii USA & ISR privea si nu intelegea ce se intampla? Domnul meu, va rog sa luati act ca logistica unei singure Bg. Mc. are nevoie de peste 450 autocamioane, si asta doar in Teritoriul National!
Va mai dau un indiciu: fiecare din cele 7 bombardiere invizibile B-2 au luat la bord cate 2 din vestitele bombe de aproximativ 14 tone, dar au luat petrol mai putin, realimentarea lor pentru revenire acasa s-a facut in aer, intr-un raion bine conturat, in caest timp alte aeronave au executat o manevra de inducere in eroare a directiei de atac!
Un pdv este acela ca s-a asteptat putin extragerea unor specialisti in fizica si kimia (N) non iranieni! Si eu sunt pentru aceasta idee…ar trebui sa fim atenti cat de oblici aveau okii, intrucat livrarea de petrol prin Str. Urmuz le era destinata! :))
*Intradevar, unele tari din Orientul Mijlociu au reticente fata de „pacifista” grupare Houthi din Yemen, dar asta nu inseamna ca altii kiar se tem de ei pt ca au fost dotati si cu instalatii AA s-300 (oare cine le-a livrat?)!
Exista forte care in maximum o saptamana pot executa o „Operatiune Speciala de Educare” dupa care vorbirea si scrierea despre acesti adevarati pirati ai regiuni v-a folosi numai verbe la trecut!
**Dar cine sa aiba interes sa-i elimine cand ei (rebelii) constituie o amenintare plauzibila si se pot toca bani frumosi din asta?
O DRAMOLETĂ IN STIL KABUKI
De CD
Statele Unite au bombardat pe 22 iunie 2025. locurile unde au fost instalațiile nucleare iraniene Fordow, Natanz și Isfahan ce au fost mutate cu mult timp inainte. Teheranul a ripostat, după o deliberare și planificare secretă, atacând o bază militară americană dintr-o țară arabă. După încheierea războiului, liderul suprem Ali Khamenei nu a amenințat Statele Unite sau Israelul cu nicio represalie sau pedeapsă, doar declarând victoria. Cu toate acestea, Iranul și-a încheiat războiul cu un complot fabricat, o dramoletă inscenată după atacul asupra Qatarului.
Ce zice scenariul
Doha credea că politicile sale de prietenie de lungă durată cu Iranul vor proteja Qatarul de mânia indreptătită a liderului suprem, dar conducătorul de la Teheran nu a ezitat să submineze imunitatea Qatarului, aparent fără prea multă grijă pentru repercusiunile și costurile acestui păcat.
Statele Unite au bombardat instalații nucleare la ordinul președintelui american Donald Trump de la Washington. Șapte bombardiere strategice stealth B-2 au decolat de la baza aeriană Whiteman din Missouri, SUA, pentru a lansa 14 bombe BU 57 de tip „bunker-buster”. În același scop, submarinele americane care navigau în apele internaționale au lansat 30 de rachete Tomahawk. Niciuna nu a fost lansată din Qatar sau din orice alt stat din Golf. Doha credea că vechile sale politici prietenoase cu Iranul o vor proteja de mânia Liderului Suprem, dar conducătorul de la Teheran nu a ezitat să submineze imunitatea Qatarului avand insă totusi grijă să avertizeze loviturile cu 24 de ore in avans.
Statele Unite s-au abținut în mod deliberat de la utilizarea oricăror baze sau instalații militare din țările din jurul Iranului. Poate că motivul din spatele acestei intenții a fost reticența țărilor din regiune de a permite Washingtonului să le folosească teritoriul pentru a ataca interiorul Iranului.
Toate statele din Golf în cauză au refuzat să le permită americanilor să folosească bazele de pe teritoriul lor pentru a ataca gruparea Houthi din Yemen, așa că era firesc să nu permită acest lucru împotriva Iranului, mai ales că statele din Golf, la fel ca toate țările arabe, au condamnat războiul israelian împotriva Iranului în totalitate și au exprimat poziții complet părtinitoare față de Iran.
Dar Turcia ne fiind arabă a permis totusi folosirea bazei Incirlik pentru realimentarea bombardierelor americane cu combustibil.
În ciuda acestui fapt, Iranul a atacat Qatarul.
Bazele americane sunt răspândite în țări arabe si non-arabe, atât apropiate, cât și îndepărtate de Iran, și se află în raza de acțiune a rachetelor balistice și a celebrelor sale drone. S-a vorbit mult despre Incirlik din Turcia și insula britanică Diego Garcia din Oceanul Indian, printre altele. Însă, indiferent de prezența americană pe uscat, Statele Unite dețin zeci de nave militare de diferite dimensiuni în apele regiunii, dintre care unele sunt strategice în cadrul sistemului militar american. Teheranul avea o gamă largă de opțiuni militare ușoare pentru a-și îndrepta represaliile direct asupra țintelor americane directe, dar Iranul a ales să atace Qatarul.
Statele Unite s-au abținut în mod deliberat de la utilizarea oricăreia dintre bazele sau instalațiile sale militare din țările care înconjoară Iranul din toate părțile.
Se crede, în unele cazuri, că opțiunea bazei aeriene Al Udeid a fost o alegere convenită de comun acord între americani și iranieni.
Intriga se sparge ca un balon de săpun, totusi in scenariu se spune că baza militară Al Udeid din Qatar a fost recomandată de Donald Trump la intelegere cu Tehranul.
Nu vom contesta ipotezele, dar chiar dacă acesta ar fi cazul, Iranul, care are relații avansate și excelente în special cu Qatarul, care au fost întotdeauna subiectul unor critici ocazionale din interiorul statelor din Golf, și-a comis fapta fără nicio retinere.
Iranul ar fi vrut să pună capăt războiului său cu Israelul si să răspundă mâniei copleșitoare a Americii și, poate, să deschidă calea pentru deschiderea unei noi pagini de prietenie, cordialitate și parteneriat cu Statele Unite, așa cum promite președintele său, spune mai departe scenariul lansat de occident. Din acest motiv, ar fi perfect acceptabil să bombardezi o țară din Golf, confirmând astfel ostilitatea sa tradițională și neschimbată față de țările ce au admis să aibe baze americane pe teritoriul lor.
Președintele american Donald Trump a încercat să îmbuneze Qatarul și să exprime sprijinul țării sale pentru acesta. Iată o altă performantă in stil kabuki.
Președintele iranian Masoud Pezeshkian, într-o convorbire telefonică cu emirul Tamim bin Hamad Al Thani, a oferit scuze, în care a fost de acord cu mulțimea „bazarului”, afirmând că atacul aerian Al Udeid nu a vizat Qatarul. Doha și-a exprimat indignarea, furia, pentru încălcarea spațiului său aerian și a suveranității sale.
Indignarea tuturor țărilor Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) a părut a fi cuprinzătoare, puternică, ascuțită și fermă, condamnând acțiunile Iranului împotriva unei țări care a fost mult timp una dintre puținele țări prietene cu Iranul din regiune. Iata drama se dezvolta ia inăltimi ametitoare.
Bazele americane sunt răspândite în țări atât apropiate, cât și îndepărtate de Iran, și acestea se află în raza de acțiune a rachetelor balistice și a celebrelor sale drone.
Atacul asupra Qatarului este un atac asupra întregului bloc din Golf, care depășise dificila încercare a ultimelor decenii cu Iranul, până la punctul de a încheia „Acordul de la Beijing” dintre Teheran și Riyadh sub sponsorizare chineză în martie 2023. Drama devine tragedie instantaneu.
Atacul asupra Qatarului este un atac asupra unei regiuni ale cărei țări au susținut în unanimitate Iranul în războiul recent și au făcut presiuni asupra administrației de la Washington pentru a-l opri, așa cum a dezvăluit însuși Trump.
Deci scenariul occidental incearcă să facă o nouă dramă/tragedie din bombardarea bazei americane părăsite din Qatar, care să ducă la compromiterea relatiilor Iranului cu tările din Golf si să distruga efortul pacifist al Beijing-ului.
Liderii din Golf l-au contactat pe Emirul Tamim. Președintele Emiratelor Arabe Unite, șeicul Mohammed bin Zayed, l-a vizitat în semn de solidaritate. Acesta este un eveniment unic din Golf, care prezintă celor șase țări întrebări de securitate care readuc la viață îngrijorări despre care odinioară credeau că pot fi depășite.
Iată cum se descrie gravitatea unui atac avizat si la intelegere cu inamicul, totul dupa scenariul occidental.
Dar mai mult tacul asupra Qatarului ridică întrebări cu privire la viitorul ecuațiilor de descurajare din Golf și la eficacitatea alianțelor defensive tradiționale cu Statele Unite, pe care se bazează securitatea din Golf de ani de zile, într-un moment în care un conflict iraniano-american pune în pericol securitatea din Golf.
Oare chiar asa sa fie?
Oare ingrijorarea nu cumva apare din semnificatia pură a acestui atac fără interpretări si scenarii occidentale, fără dramolete ale ingrijorarilor si că Iranul a lovit cazarma goală din Qatar ca să demonstreze tărilor din regiune si Americii că isi permite să lovească o baza americană. O baza abandonată in pripă ce nu a fost apărată decat de fortele antiaeriene ale Qatarului.
Consiliul de Cooperare al Golfului a fost înființat pe fondul amenințărilor reprezentate de Iran la adresa regiunii de la fondarea Republicii Islamice în 1979. Consiliul a fost înființat în 1981, la doi ani după această dată și la un an după izbucnirea războiului Iran-Irak.
Diplomatia occidentală intră si ea in această dramoletă a ingrjorării cu gestica sugestivă stil kabuki si cu vaete ce isi găsesc ecou in media occidentală.
Ni se comunică cu o gravitate sumbră că acest atac reprezintă o provocare pentru acest grup regional, având în vedere conducerea sa dinamică în regiune. Este chemat să își reexamineze strategiile de apărare și, probabil, că parte a acestei revizuiri, va fi prezent în problemele care mișună și se acumulează pe masa negocierilor dintre Washington și Teheran.
Dar nu se pomeneste nicăieri de lasitatea trupelor americane fugite din post si graba cu care Trump a cerut ambelor părti să inceteze focul imediat după bombardamentul bazei, grabă care arată ea insăsi mai bine ingrijorarea americană reală si fără dramolete auxiliare.
Deci drama se sfarseste totusi glorios in scenariul occidental in sunete de trompete, cu negocierile dintre Washington si Tehran.
Doamne ajută!
Atlanta 30 iunie 2025