CD
1.639 aprobate
denitsoc@gmail.com
216.131.75.74
@ Nicu Cohen
Nu ma grabesc sa dau eu insimi o definitie dar, una abstractă, de găsit in toate dictionarele ar fi: “Drepturile naturale sunt drepturi cu care oamenii se nasc și care nu pot fi luate de niciun guvern sau persoană. Ele sunt universale, fundamentale și inalienabile, adică nu pot fi abrogate de legile umane.”

Pentru o mai clară distingere trebuie observat:
Drepturile naturale sunt acelea care nu depind de legile sau obiceiurile unei anumite culturi sau guvern și, prin urmare, sunt universale, fundamentale și inalienabile, ele nu pot fi abrogate de legile umane, deși cineva poate renunța la beneficiul lor prin acțiunile sale, cum ar fi prin încălcarea drepturilor altcuiva. Legea naturală este legea drepturilor naturale.

Drepturile legale sunt cele conferite unei persoane de un anumit sistem juridic, pot fi modificate, abrogate și restrânse de legile umane.
Drepturile legale sunt instituite, modificate sau abrogate prin conventia unei comunitati, in cazul ideal. Conceptul de drept pozitiv/legal este legat de conceptul de drepturi juridice.

De la vechii filozofi eleni si romani si pana la literatura DEI de azi, drepturile naturale au evoluat la drepturile omului si apoi la interpretări distorsionate după ideologia fiecarei miscări politice sau culturale ce a tinut să se impună sau să se facă de ras.

“Ius natural” sau lex naturalis este un sistem de drept bazat pe o observare atentă a ordinii naturale și a naturii umane, din care valorile, considerate de susținătorii dreptului natural ca fiind intrinseci naturii umane, pot fi deduse și aplicate independent de dreptul pozitiv/legal, exprima legile promulgate ale unui stat sau ale unei societăți.

Conform teoriei dreptului numită jusnaturalism, toți oamenii au drepturi inerente, conferite nu prin act legislativ, ci de „Dumnezeu, natură sau rațiune”. Teoria dreptului natural se poate referi și la „teorii ale eticii, teorii ale politicii, teorii ale dreptului civil și teorii ale moralității religioase.
De aici incolo discutia se poate duce pe pagini intregi.

In concluzie dreptul natural este un drept acordat oricărui om chiar si inamic, iar limitele sale sunt dictate de calitatea virturii morale a celui ce incearcă să-l aplice/judece, percepand diferenta dintre Bine si Rău in măsura cu care se comunică cu divinitatea. De acea se mai spune că unii sunt lăsati la mila Domnului.