 CD1.144 aprobate denitsoc@gmail.com 75.57.36.95
SUNT RELAȚIILE SUA-GERMANE ÎNDREPTATE CĂTRE MĂRI TURBATE? La un an de la invazia Ucrainei de către Rusia, alianța transatlantică pare revitalizată și mai puternică ca niciodată. O componentă semnificativă a acestui lucru a fost relația strategică dintre SUA și Germania. Dar, din cauza tensiunilor economice și geopolitice din ultimele 12 luni, parteneriatul ar putea naviga în mările agitate. De la invadarea Ucrainei de către Rusia în urmă cu un an, Occidentul a impus Rusiei sancțiuni fără precedent, inclusiv asupra sectorului său energetic. Începând cu anii 1980, Germania s-a bazat pe gazul rusesc ieftin pentru a-și furniza marea producție industrială. Jumătate din producția economică a Germaniei și aproape două treimi din locurile de muncă ale țării se află în „mittelstand”-ul țării, sau cele 2,6 milioane de întreprinderi mici și mijlocii, cu o capacitate limitată de a răspunde la creșterea bruscă a costurilor de producție. Astfel, Germania a fost deosebit de dificil să facă față impactului întreruperii bruște a aprovizionării cu energie a Rusiei. În timp ce Germania se confruntă cu o probabilă recesiune și o scădere a nivelului de trai, Statele Unite au vândut Germaniei gaze naturale lichefiate scumpe pentru a înlocui gazul natural rusesc și au profitat substanțial de pe urma acestui lucru. Nevoile de GNL ale Europei sunt estimate să crească cu 150% din 2021 până în 2040. În timp ce GNL din S.U.A. ajunge deja la niveluri record, va fi nevoie de mult mai mult pentru a reechilibra piețele europene de gaz. Costurile asociate cu această dependență crescută de gazul lichefiat vor avea un efect profund asupra competitivității industriilor europene. Germania și Franța au acuzat SUA că au profitat de pe urma războiului în detrimentul europenilor. Ministrul francez de Finanțe, Bruno Le Maire, a avertizat împotriva conflictului din Ucraina care are ca rezultat dominația economică a SUA și o Europă slăbită, declarând că este inacceptabil să lase SUA să exporte GNL la un preț de patru ori mai mare decât cel vândut în interiorul țării. În plus, președintele american Joe Biden a lansat Legea de reducere a inflației, menită să combată schimbările climatice, regenerând în același timp industria și infrastructura din SUA. În timp ce măsurile de sprijinire a industriei americane sunt de înțeles din motive interne, politicile sale protecționiste riscă să facă necompetitive secțiuni cheie ale industriei europene. Industria auto din Germania este deosebit de vulnerabilă la acest act. Acest lucru se aplică în special industriilor mari consumatoare de energie, care încep deja să-și relocalizeze producția în străinătate din cauza costurilor mai mici cu gaz și electricitate. Preocupările germane cu privire la pierderea competitivității întregii economii și la dezindustrializare se vor intensifica cu siguranță. De-a lungul acestui an trecut, administrația SUA, urmată de Secretariatul NATO și unele guverne europene, a făcut declarații politice îndrăznețe către oameni ca acest război fiind o luptă globală între democrație și autocrație. Pofta reînnoită din spatele acestei lupte ideologice include noi tactici, cum ar fi „friendshoring”, prin care democrațiile investesc în țări care își apropie mintea, reducând în același timp dependența lor de autocrații. Aceasta constă, de asemenea, în redirecționarea lanțurilor de aprovizionare către țări „sigure” din punct de vedere politic și economic pentru a evita eventualele perturbări. Astfel de politici sunt motivate de șocurile asupra economiei globale ca urmare a pandemiei de COVID-19 și a invaziei Ucrainei de către Rusia. În ciuda acestor noi amenințări percepute, acțiunile Statelor Unite și ale Germaniei prezintă o discrepanță puternică cu declarațiile și angajamentele lor politice unul față de celălalt. IRA nu include măsuri de extindere a protecției sau subvențiilor aliaților și trimite un mesaj protecționist prietenilor Americii din străinătate. UE și-a dezvăluit, la rândul său, Planul Industrial Green Deal, propriul său plan de acordare a subvențiilor pentru energie verde menit să stimuleze competitivitatea industriei europene pe fondul protecționismului american și al prețurilor ridicate la energie. În timp ce disputele comerciale nu sunt cu totul noi între UE și Statele Unite, acest „tit-for-tat” actual privind subvențiile verzi ar putea semnala o nouă eră a protecționismului, care afectează legăturile globale, comerțul internațional și colaborarea într-o perioadă tensionată din punct de vedere geopolitic. Acest lucru simbolizează interesul continuu al cancelariei de a urmări relații economice strânse cu China, în ciuda faptului că guvernul de coaliție al lui Scholtz este profund divizat cu privire la politica Germaniei în China. Industria auto a țării depinde în special de China, deoarece Volkswagen se bazează pe piața chineză pentru cel puțin jumătate din profituri. În 2022, Germania a investit un record de zece miliarde de euro în economia chineză. Pentru a înrăutăți lucrurile, un raport-bombă al lui Seymour Hersh a sugerat recent că SUA ar fi putut fi în spatele bombardamentelor pe conducta Nordstream de anul trecut. Investigațiile anterioare ale guvernelor suedez, german și danez au dezvăluit că incidentul a fost într-adevăr un act de sabotaj al unui actor de stat, dar că făptuitorul era încă necunoscut. Câteva luni mai târziu, a urmat un raport al Washington Post care afirmă că nu s-au găsit dovezi că actul a fost comis de ruși, lăsând publicul să se îndoiască cine ar putea fi cu adevărat făptuitorul. Guvernul german nu a reacționat la acuzațiile lui Hersh, cel puțin public. Mass-media germană a reacționat cu întârziere la articolul lui Hersh, dar numai pentru a o respinge fără o investigație serioasă. Acest lucru sugerează unul dintre două lucruri: fie germanii nu cred că acuzațiile sunt adevărate și pur și simplu le ignoră, fie sunt incapabili din punct de vedere politic să facă declarații negative, având în vedere situația geopolitică de confruntare în care se află Occidentul astăzi. Dacă acuzațiile lui Hersh se dovedesc adevărate, acest lucru ar indica că SUA ar fi putut simți nevoia să „țină Germania la linie” în mijlocul atacului Rusiei în Ucraina de teama că va continua pur și simplu să-și obțină aprovizionarea cu gaz atât de necesară din Rusia. Și dacă este adevărat, ar indica că relația de bază care a fost o componentă importantă a puterii SUA în lume din 1945 se află pe motive mult mai șocante decât se arată în exterior. La un an al războiului din Ucraina, secretarul de stat al SUA Anthony Blinken, în întâlnirea sa cu omologul său Wang Li la Conferința de Securitate de la München, susține că China ia în considerare trimiterea de ajutor letal Rusiei. Unele dintre aceste răspunsuri ar putea include aplicarea de sancțiuni împotriva Chinei, consolidarea aderării stricte la regimul de sancțiuni împotriva Rusiei, creșterea ajutorului militar al SUA pentru Taiwan sau creșterea poziției de securitate a SUA în Asia. Un lucru este totuși clar, dacă Germania ar întrerupe brusc legăturile economice atât cu Rusia, cât și cu China într-un timp atât de scurt, țara va fi pe o cale sigură către autosabotarea economică, în special în fața protecționismului american reînnoit.[1] Cât de departe este dispusă Germania să meargă de dragul valorilor și al considerațiilor geopolitice rămâne de văzut, dar relația dintre SUA și Germania s-ar putea confrunta cu provocări dificile pe viitor. Disponibilitatea guvernelor europene liberale de a urma exemplul Americii în ultimii doi ani a datorat mult faptului că un președinte democrat se află la Casa Albă. În cazul în care o figură non-atlantică similară cu Donald Trump va reintra în Președinție în doi ani, aceasta ar putea slăbi grav relația, chiar dacă preocupările economice tot mai mari în Germania cu privire la pericolele pentru industria germană determină guvernul german să adopte o poziție mai dură împotriva SUA. presiune pentru izolarea Chinei. Aceștia sunt factori importanți de luat în considerare atunci când ne gândim la aniversarea unui an de la invazia Ucrainei de către Rusia și decidem cum să ducem acest conflict la încheiere înainte de a risca o escaladare mai mare și o confruntare geopolitică mai mare. NT: Traducerea: CD |
Distribuie!
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Comenteaza