 G73 aprobate gert.frau@yahoo.com 89.136.113.152
Sciția Minor era sub autoritatea unui rege odrys (*Udrusai) care făcea o treabă atât de proastă în apărarea provinciei în fața Geților din interior și din exterior care luau cu asalt constant malurile Dunării încât Romanii sunt nevoiți să intervină direct atunci când Geții reușesc să cucerească Troemis (anul 15) pentru un tărâmb foarte scurt. Un anume general Vestalis și unul Flaccus resping pe Geți. Poetul nu ieșea de capul lui din cetate ca să învețe limba localnicilor și să le reciteze poeme în limba lor, ci o făcea în cetate și probabil cu puțină frică nedisimulată, de care probabil se amuzau Geții mai mult decât de graiul lui roman. Apoi taberele nu erau clar definite de-a lungul etniilor. Unii Geți luptau de o parte a taberei, alții de cealaltă. Îmi vine-n minte un episod după cucerirea regatului lui Dapyx și măcelul care s-a întâmplat atunci, cum Crassus eliberează pe fratele regelui din captivitate. Nu se spune acest lucru, dar se gândea la pacificarea restului tribului fiindcă geto-dacii se ghidau după principiul agnatic de acces la domnie. (https://en.wikipedia.org/wiki/Agnatic_seniority) Dar să revin la Năsosul sau cum îl consemnează Cristian Cealara în Poveștile Mării Negre, Nasîn Vida, după un învățat turc care ar fi citit o piatră cu inscripție, probabil de la căpătuiul acestuia și după unele legende locale din anadalchioi (Constanța) și Mamaia-sat. Mi-aș fi imaginat un străromânesc *Vizu Năsune (vezi it.Nasone) sau *Bizu. (https://dexonline.ro/definitie/Bizu) Legendele dobrogene consemnează mai multe personaje importante, inclusiv pe a Ap.Îndreian (Andrei) cu peștera și izvorul său sau niște autorități locale cu nume tracic, Cutuzone/Cutusone și Dura, probabil din cuprinsul Dobrogei sau imediat din Bărăgan, unde face o minune. Menționarea lor cred că ține de perioada când Andrei își desfășoară activitatea misionară printre traci și sciți, după anul 50. Dapyx nu cred că este atestat în legende. Interiorul provinciei a fost mereu trecut de armate invadatoare care au cucerit și așezat comunitățile lor, începând de la Sciți și Sarmați până la Huni, Goți, Alani și Turci. Poate românii locali ar fi păstrat legendele, dar au dispărut odată cu ei după cucerirea otomană și colonizarea Dobrogei cu turci, tătari și turcomani (Pecenegi, Cumani, Uzi). Mă gândeam în trecut dacă putem lega Keiris de cier (răboj), dar probabil că este mult mai simplu de reconstruit *kewir- (cf. frig.daos ”lup” din *dawos ”sugrumător”) după sanscr. kévaṭa/kḗvaṭa ”peșteră”, gr. kaiádās/kaiátās (IE *kaiw- ”pit, hole”) Legat de Dapyx probabil ar fi demn de menționat verbul albanez ”dap” și o zicală amuzantă care are o variantă românească ușor diferită, dar exprimă sentimentul meu când aud ”argumentele” protocroniștilor: A doua ipoteză personală se leagă de zoonime antice: Βέβρυξ, fem. Βέβρυσσα (=breb), βαίβυξ *βαίβυσσα (=babiță/pelican; alb. babzi f. greed glutonny; avarice. -tur, adj. greedy, avariciouse). Nu-i clar nici dacă Dapyx avea sau nu o vocală lungă *ā, dar aberez deja. Ce vreau să spun cu toată poliloghia asta sau ce concluzie se trage privind conviețuirea de câteva secole între traco-daci și romani. Poetului Ovidius i-au trebuit doar câțiva ani ca să învețe limba localnicilor din jur, majoritari în Tomis, și compune versuri în dialectul local și metrica antică greco-latină, iar voi credeți că tracii angajați în armată câte douăzeci de ani sau mai mult și după imersiunea asta în universul romanic nu se întorceau acasă ca niște vorbitori nativi? Chiar și mai puțin de atât e suficient pentru a-ți însuși o limbă nouă. Pentru femeile și copii geto-dacilor ar fi fost și mai ușor să învețe latina. Sunt unguri în enclava aia din HarCov care din 1989 până azi n-au catadicsit a mai învăța limba română, dar asta e alegerea lor. Poate au impresia că vor rămâne acolo izolați pentru totdeauna. Existau asemenea enclave în vestul Europei, legale și tribale, care au întârziat romanizarea, dar până la urmă s-a produs oricum. În Dacia n-a existat așa ceva. * Nota redacției – Legendele din Dobrogea nu sunt autentice, sunt inventate de autorii care pretind că le-au cules. Că veni vorba de cartierul Anadolchioi, din Constanța, eu m-am născut în Anadolchioi, pe strada Talazului, colț cu Barbu Lăutaru… |
Distribuie!
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Acest topic nu-l pot aborda, desi pare interesant, pentru ca randurile scrise merg pe tot ecranul (poate si dincolo de ecran, din dreapta mea) si in plus pe partea dreapta a ecranului (dupa cum il privesc) peste randurile scrise se suprapun sau defileaza peste text meniuri, reclame, fotografii (fotografia dlui profesor Ion Coja care arata bine la aproape 80 de ani).