 caroline gunderode338 aprobate google.bex caroline.gunderode@gmail.com 109.133.42.42
RUSII BEAU IAR AMERICANII ESCALADEAZA RAZBOIUL DIN DONBASS CU ARME DIN CE IN CE MAI GRELE : DE MORGEN – FLANDRA Titlul articolului: Un obuzier american M777 este tras în timpul unui exercițiu militar. Ucraina a primit nouăzeci. Statuia Nicholas Filca / US Marines STEVEN RAMDHERIE6 mai 2022 , ora 3:00 a.m. Forțele aeriene ruse au vizat din ce în ce mai mult rețeaua feroviară în ultimele zile pentru a viza fluxul de arme. Potrivit Moscovei, printre altele, căile ferate sunt folosite pentru a „umple Ucraina” cu arme occidentale. Miercuri, centralele electrice de la cinci stații, inclusiv de lângă Lvov, au fost bombardate cu rachete de croazieră. Zona din jurul vestului Lviv joacă un rol important în tranzitul armelor trimise de SUA și Europa. Forțele aeriene ruse efectuează, de asemenea, aproximativ două până la trei sute de raiduri aeriene în fiecare zi. Potrivit Pentagonului, care monitorizează câmpul de luptă cu sateliți, printre altele, o parte din aceste bombardamente vizează infrastructura de transport. Săptămâna trecută, cinci gări au fost atacate în câteva ore, precum și două poduri de cale ferată. Rușii fac tot ce le stă în putință pentru a împiedica armele grele ale Occidentului să ajungă la cele zece brigăzi ucrainene din Est. AU SOSIT ȘI ELICOPTERELE În plus, armata ucraineană deține deja cinci din cele șaisprezece elicoptere de transport Mil Mi-17. Faptul că toate aceste arme grele pot traversa granița nevătămată arată că, după 71 de zile de război, Rusia este complet incapabilă să zădărnicească transporturile de arme. Un semn al incapacității Rusiei este că unele dintre obuziere sunt deja desfășurate în estul Ucrainei. Cu M777, soldații ucraineni pot trage asupra unităților rușilor aflate la mai mult de 30 de kilometri distanță. SPAȚIUL AERIAN UCRAINEAN PERICULOS Rusia nu a reușit să distrugă complet forțele aeriene ucrainene și apărarea aeriană. Drept urmare, bombardarea neîntreruptă a convoaielor de arme în deplină libertate este imposibilă. „Ei încă se feresc să zboare în spațiul aerian ucrainean”, a spus oficialul american. De teamă să fie doborâți, piloții de vânătoare ruși își trag rachetele antiaeriene și de croazieră în principal din Rusia. |
Distribuie!
3 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Stiati ca se va iefteni sarea de ocna?
Acum cand SUA cauta sa deschida ocne noi la Turda pentru prizonierii ce trebuiesc tinuti in afara jurisdictiei americane, americanii se simt deranjati de “prestigiul” bazei militare americane de pe teritoriul Cubei si isi fac mea cultpa in cel mai conservativ jurnal American, National Interest
GUANTANAMO BAY RĂMÂNE O PATA MORALĂ PE OBRAZUL AMERICII
de Paul R. Pillar
Statele Unite ale Americii nu au reușit lamentabil să-și dezvolte cazurile bărbaților închiși în centrul de detenție de la Baza Navală din Guantanamo Bay din Cuba. Acest lucru a fost evident în privința lui Khalid Shaikh Mohammed (KSM), presupusul creier al atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 și a celor patru co-inculpați acuzați că au asistat la aceeași operațiune.
O paradă de întârzieri aparent fără sfârșit a împiedicat aducerea acestor bărbați în judecată în fața unui tribunal militar. Multe dintre întârzieri au implicat rotația personalului desemnat să funcționeze ca procurori, avocați ai apărării sau judecători. Pe măsură ce înregistrarea cazului se prelungește, este nevoie de mai mult timp fiecărei noi înlocuitoare pentru a citi și a trece la curent. Alte motive pentru întârziere au inclus incertitudinile cu privire la modul de tratare a dovezilor torturii suferite de prizonieri și, mai recent, o pauză îndelungată din cauza pandemiei de Covid-19.
Au trecut mai bine de douăzeci de ani de la infracțiunile în cauză, iar un proces încă nu pare să fie nicăieri aproape. Chiar și cele mai optimiste estimări actuale prevăd ca un proces să înceapă nu mai devreme de jumătatea anului 2024. O astfel de suspendare perpetuă a procedurii nu servește interesele nimănui, inclusiv ale familiilor victimelor 9/11 și ale cetățenilor americani care doresc doar să vadă dreptate făcută.
În ultimele săptămâni, a apărut o posibilă ieșire din acest impas. Un procuror care a rămas cu dosarul prin trei schimbări de administrație vorbește cu avocații apărării KSM și co-inculpații săi despre o posibilă recunoaștere a vinovăției. În schimbul pledării vinovați, inculpații ar fi scutiți de pedeapsa cu moartea, cei mai gravi infractori, cum ar fi KSM, riscând în schimb închisoare pe viață fără eliberare condiționată.
O astfel de înțelegere nu este nicidecum sigură, dar dacă se încheie una, fără îndoială va suscita obiecții că nimic altceva decât pedeapsa cu moartea nu ar fi suficient de sever pentru crima odioasă care a fost comisă. Dar având în vedere cascada nesfârșită de întârzieri, alternativa la un acord de pledoarie nu este un proces prompt care se încheie cu condamnări la moarte. În schimb, cea mai probabilă alternativă pentru viitorul previzibil este mai multe întârzieri. Astfel, cel mai mare avantaj al acordului de recunoaștere a vinovăției este încetarea întârzierilor, soluționarea cazului și stabilirea formală a vinovăției.
Mai mult, în acest caz, nu este clar că închisoarea pe viață ar trebui considerată o pedeapsă mai mică decât executarea. În cercurile din care provin acești inculpați, martiriul înseamnă ceva. Într-adevăr, din acest motiv, este oarecum surprinzător că toți acești inculpați ar putea chiar să fie de acord cu închisoarea pe viață. În orice caz, orice efect dăunător al martiriului care ar putea apărea în Orientul Mijlociu ar fi mai probabil ca urmare a execuției acestui grup, mai degrabă decât după continuarea închisorii. Și asta fără a mai vorbi de modul în care pedeapsa cu moartea a ajuns din ce în ce mai mult în dizgrația globală, Statele Unite fiind una dintr-o minoritate în scădere a țărilor – împreună cu China, Iran și Arabia Saudită – care continuă să o folosească.
Rapoartele despre un posibil acord de pledoarie menționează o calificare importantă: că inculpații ar insista să rămână la Guantanamo, unde pot mânca și se pot ruga împreună, în loc să fie trimiși într-un loc precum închisoarea federală „Supermax” din Florence, Colorado. Această calificare ar necesita, din păcate, lăsarea deschisă a unei facilități care nu ar fi trebuit niciodată deschisă în primul rând.
Administrația George W. Bush a selectat această bază navală ca locație pentru o unitate de detenție, în efortul de a o face dincolo de atingerea oricărui stat de drept – deși Curtea Supremă a avut mai târziu o viziune diferită.
Guantanamo a fost mult timp o pată pentru Statele Unite ca simbol al tentativei de evadare a legii penale stabilite, precum și al eșecului de a executa legea cu promptitudine.
Guantanamo a reprezentat, de asemenea, idei vagi în Congres despre purtarea „războiului” împotriva terorismului, mai degrabă decât despre utilizarea unor modalități dovedite și capabile de a urmări și pedepsi teroriștii. Dacă KSM ar fi fost urmărit în instanță federală – în Districtul de Sud al New York-ului, locația celei mai mortale părți a atacurilor din 11 septembrie și o jurisdicție cu un istoric excelent de urmărire penală a teroriştilor – atunci cu ani în urmă ar fi avut un verdict și , dacă ar fi fost condamnat, ar fi fost executat sau trimis către Supermax.
Chiar și cu această calificare cu privire la locul în care inculpații și-ar îndeplini termenul, un acord de recunoaștere a vinovăției, cum se spune că este în discuție, este încă demn de luat în considerare. Ar merita dacă, împreună cu înțelegerea că niciun nou prizonier nu va fi trimis la Guantanamo, s-ar depune un efort serios pentru dispunerea corectă a celorlalți treizeci și trei de bărbați încă deținuți acolo și că unitatea va rămâne deschisă doar atâta timp cât ultima persoană condamnată la închisoare pe viață acolo a rămas în viață.
Peste ani, asta ar putea însemna cheltuielile pentru întreținerea a ceva care arată ca unitatea actuală, dar găzduiește doar câțiva prizonieri.
Un precedent în acest sens este închisoarea Spandau din Berlin, care după procesele de la Nürnberg trebuia să găzduiască mulți naziști condamnați, dar în schimb a primit doar șapte. În ultimii douăzeci și unu de ani în care a funcționat închisoarea, a avut un singur prizonier: Rudolf Hess, până când acesta s-a sinucis la vârsta de nouăzeci și trei de ani în 1987.
După moartea lui Hess, închisoarea Spandau a fost demolată cu promptitudine, terenul devenind parcare și centru comercial. Rămășițele închisorii au fost pulverizate și fie împrăștiate pe mare, fie îngropate într-o bază aeriană britanică, pentru a descuraja orice să devină un fetis pentru un altar neonazist.
În cele din urmă, așa ceva ar trebui făcut și cu centrul de detenție de la Guantanamo, nu pentru a preveni alte sanctuare, ci pentru a pune capăt simbolic unui episod din istoria SUA care a implicat o abatere de la statul de drept.
Paul Pillar s-a retras în 2005 dintr-o carieră de douăzeci și opt de ani în comunitatea de informații din SUA, în care ultima sa funcție a fost ofițer național de informații pentru Orientul Apropiat și Asia de Sud. Anterior, el a ocupat o varietate de poziții analitice și manageriale, inclusiv ca șef al unităților analitice la CIA, acoperind porțiuni din Orientul Apropiat, Golful Persic și Asia de Sud. Profesorul Pillar a servit, de asemenea, în Consiliul Național de Informații, ca unul dintre membrii inițiali ai Grupului său analitic. El este, de asemenea, editor colaborator pentru această publicație.
Sursa: https://nationalinterest.org/blog/paul-pillar/guantanamo-bay-remains-moral-stain-america-201878
Traducerea: CD
CÂT BINE NE-AU FĂCUT AMERICANII
De Andrei Alexandru 05 Mai 2022
Dacă tot e plin internetul, cu cât rău ne-au făcut rușii, hai să ne aducem aminte și cât „bine” ne-au făcut americanii, o scurta lista:
– La Conferința de Pace de la Paris din 1920, SUA au refuzat sa recunoască unirea Basarabiei cu România. Au recunoscut-o abia în 1933 după consultări cu Rusia.
– În WW2 au bombardat Ploiești și București, rezultatul fiind 2.942 de morți.
– La Ialta, în 1945 au cedat Rusiei, sfera de influență asupra Romaniei.
– În 1946 la Conferința de Pace de la PARIS, SUA se opune statului de țara cobeligeranta pentru Romania.
– În 1997 la Madrid, SUA s-a opus aderării României la NATO, fiind de acord abia în 2004.
– Din 2003 pana în 2013, România a plătit americanilor de la Bechtel 1,5 miliarde de euro pentru 52 km de autostrada realizați și 64 km neterminati.
– Refuzul constant de eliminare a vizelor pe diferite motive (Ungaria și Polonia au scăpat de vize), iar pentru viitorii cinci ani, nici o șansă.
– Amestecul american în dosarul Afacerea Microsoft cu prejudiciul de sute milioane de euro.
– Amestecul din ultimii ani a ambasadorilor SUA, în justiția și politică românească.
– Au vândut României pe multe miliarde de dolari, avioane și tehnică second hand.
– Au primit alte miliarde de dolari pe rachete Patriot, pe care nici până în ziua de azi nu le-au furnizat.
– Construiesc o mare baza în România pe cheltuiala statului român. Fac presiuni asupra României să cedeze tehnica militară Ucrainei riscând să o arunce într-un război cu Rusia.
Așadar, în concluzie, văzând toate aceste binefaceri și avantaje din partea partenerului strategic, „marele licurici” SUA, nu este așa, că avem parte de un aliat și un prieten de care ne bucurăm să-l avem alături, SUA!
Cele menționate sunt doar partea știută, Dumnezeu știe de câte alte binefaceri am mai avut parte, dar pe care poate la un moment dat le vom afla!
Sursa: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/cat-bine-ne-au-facut-americanii
Nu e bai, se va trece la doua faza a razboiului. Cu cat tarile din NATO vor turna gaz pe foc rusii vor trece la o treapta superioara a armamentelor pe care le vor folosi in Ucraina. E ca la poker, pana se va ajunge a apasa pe butonul rosu.