Sfaturi amicale pentru Alexander Dugin

Putin mai are inca o carte de jucat, chiar importanta. Sigur, telurile initiale erau incomparabil mai mari, era ocuparea Ucrainei (incluzand, bineinteles, capturarea capitalei), schimbarea regimului, instalarea unuia pro-rus, tip Lukashenko si control/supervizare militar/a o perioada. Primele 3 trebuiau sa se desfasoare repede. Cam 4 zile anuntate initial, cu marje de eroare 7 pina la 10 zile. Scopurile astea nu mai sunt absolut deloc realizabile, forta ofensiva pentru asa ceva nu mai exista. Acum telul ar fi zona sudica si sud-estica, culoarul Herson-Mariopol, pentru asigurarea unei legaturi terestre cu Crimea. Teoretic, acest tel ar putea fi inca realizabil, dar depinde ce se va intampla in urmatoarele 7-8 zile. Adica armata rusa trebuie sa arate ca inca mai are forta ofensiva destul de solida pentru a mai inregistra niste rezultate. Asta ar insemna sa ia Mariopolul, apoi in partea estica Harkov, apoi o inaintare ferma spre centru si eventual sa reuseasca izolarea capitalei (chiar daca nu ar fi de acolo sanse sa o ia). In felul asta are sanse sa se duca cu ceva de pus pe masa in Turcia, cand s-o vedea cu Zelensky si sa aiba o moneda de negociat cat de cat dupa cum vrea el. In sensul „ok, renunti la acel culoar, iar eu ma retrag de peste tot de unde am inaintat prin alta parte”. Sunt ceva sanse pentru asa ceva, dar nu cert, probabil 40% – maxim 50%. Nu inseamna nici in acest caz ca 100% Zelensky ar ceda, dar ar fi un „leverage” puternic. Daca insa in aceasta urmatoare saptamana, armata rusa ramane in defensiva, ba chiar incepe sa dea inapoi (cum s-a intamplat din Mykolaiv), atunci si stacheta asta cade.
De „demilitarizare” nu poate fi vorba, e o cerere absurda, aproape ca cea cu „sa se retraga NATO la stadiul ’97”. Rusia nu este in postura de invingatoare si Ucraina de invinsa, de asemenea Rusia nu ii mai prezinta vreo incredere Ucrainei ca peste 5-6-7 ani nu se reapuca sa traseze harti din pix, nu mai descopera ceva minoritati pe care cica vrea sa le pazeasca samd. Probabil cel mult va invoca problema non-problema cu armele biologice, un soi de angajament ca nu se vor produce si alte bla-bla-uri de genul. Problema NATO (neintrarea), se transase dinainte de invazie, iar un alt punct ar fi probabil o recunoastere a Crimeei ca parte din Rusia (aia n-o mai intoarce nimeni oricum.
In cazul nereusitelor din urmatoarea saptamana, nu-i exclusa varianta apelarii la distrugeri, bombardari, nivelari de cariere civile, provocari de victime, pentru a incerca prin asta sa-i forteze mana lui Zelensky sa accepte punctele respective. Lucru care nu ar trebui sa se intample, pentru ca ar fi vorba de terorism si crima de razboi.

Putin e acel ofiter KGB care se gasea in Berlinul de Est la caderea zidului si a trait de atunci cu frustrarea prabusirii URSS. Refacerea acestuia si a sferei de influenta e unul din dezideratele lui, alaturi de dezbinarea Europei, ori creerea de dependente in anumite sectoare cheie, precum cel energetic
. Se vorbea aici pe site despre propunerile facute de Putin diferitor demnitari romani de „a-i sprijini” in vederea recuperarii Bucovinei de la Ucraina. Nu prea s-a sesizat din pacate nada stravezie ca o picatura de vodka. Prea putin ii pasa lui Putin de pierderea Bucovinei de catre Romania, daca in mometul asta ar putea ocupa Ucraina, n-ar mai exista nici un fel de aluzie in sensul asta. Ceea ce stie insa Putin, e ca fiecare stat est-european care a aderat la NATO, a renuntat la dispute de frontiera cu vecinii, prin tratatul de aderare. Si stie ca o (eventuala) instigare a romanilor si a cehilor pe niste chestiuni oricum nerealizabile (dispute teritoriale cu Ucraina), ar duce la disensiuni in cadrul aliantei. Daca s-ar da curs unor asemenea instigari, bineinteles.
O alta forma de tentativa de disensiune a costat in finantarea si promovarea unor politicieni eurosceptici precum Salvini, Le Pen, diversi lideri Afd (X-Exituri sunt visul de aur al lui).
Iar o alta, probabil cea mai abila, infiltrarea a tot felul de ong-uri dubioase, de pilda activiste anti- (energie) nucleara, din randul carora s-au ridicat si politicieni care ulterior au promovat legi si termene de eliminare a lor. E vorba de politicieni din randul partidelor verzi din diverse tari (precum Grünen in Germania) sau in randul altor partide precum SPD. Fostul cancelar Schröder a fost unul dintre ei, care imediat dupa incheiere carierei politice si-a gasit caldura si prosperitatea in Rusia, pe langa Putin. E unul din fondatorii punerii pe butuci al programului energetic nuclear din Germania. Actualmente, cum altfel top in consiliul de administratie Gazprom….nici nu se poate vedea aici un conflict de interese. Lista e din pacate destul de lunga, cuprinzand politicieni germani si austrieci

https://www.wiwo.de/politik/deutschland/putins-politpromis-das-schroeder-syndrom-ist-weiter-verbreitet-als-viele-denken/28101708.html

Schröder, Karin Kneissl, Wolfgand Schüssel, Christian Kern, ex-cancelari aflati acum pe statul de plata Gazprom sau Likoil. Chiar si din alte tari, personaje precum Mateo Renzi, Francois Fillon, Esko Aho, trecuti te statul de plata al companiilor energetice sau de transporturi rusesti. Toti promovand sau incercand sa promoveze importul de fosile din Rusia in detrimentul altor solutii, in principal centraele nucleare.
Si cine stie cati mai au promisiuni de viitor pentru posturi calde si banoase. Scopul este clar, promovarea adoptarii gazului natural in loc si creerea dependentei fata de gazul rusesc, facand astfel orice luare de atitudine impotriva Rusiei (de pilda alinierea la programul de sanctiuni) dificila si costisitoare. Din fericire acea dependenta nu a apucat sa se materializeze. De exemplu, ponderea gazului natural in productia de energie a Germaniei este de 16%. Din acest necesar de gaz, 50% e importat din Rusia, cealalta jumatate din Norvegia. Deci 8% din necesar e importat de la rusi, aceasta pondere nefiind o dificultate de netrecut. Aceasta dificultate insa ar fi crescut radical daca NS2 ar fi apucat sa fi fost data si ea in folosinta si in baza ei, Germania apuca sa renunte la alte surse de productie energetica. Acel 8% putea ajunge la 18%-20%, o pondere semnificativ mai greu de inlocuit. O parghie mai usor de folosit ca mijloc de santaj. Ezitarile actuale ale Germaniei de a se exprima la fel de raspicat la adresa Rusiei in felul cum o fac alte tari (sa nu pomenim de Polonia in primul rand), nu se datoreaza vreunei dependente de nerezolvat fata de gazul rusesc, ci din cauza unor prietenii si interese individuale de care inca ii e greu sa se lepede.