From: TB <bendris toader

Subject: JERTFA SUPREMĂ A LUI IISUS HRISTOS.
ADEVĂRUL ISTORIC ŞI TAINIC AL ÎNVIERII
Capitalismul nostru cel de toate zilele nu ţine nici de lumină, nici de iertare, nici de toleranţă, nici de foame, nici de sete, nici de speranţă, nici de iubire creştină, nici de veşnicie, n-are nici cea mai mică legătură cu miracolul Învierii, ci doar cu ateismul „ştiinţifico-fantastic”, niciodată în criză. Uriaşii cu picioare de lut, cu doctorate în materie de agnosticism, care îşi trăiesc opulenţa în „Grădinile suspendate ale Semipiramidei”, închinându-se, cum spunea Balzac, zeului Mamon, vor avea soarta mielului de Paşti, mai devreme sau mai târziu. Se vor mânca între ei la mesele neoficiale, până la dispariţia speciei lor. Când vine vorba de îmbuibare, între lipsa de conştiinţă şi conturile din Cipru, înmormântate în tăcere folositoare lor, cei peste 3500 de bogătani români, mai au un singur dor: să chefuiască de Paşti la aceleaşi cumetrii de tip mafiot. De unde compasiune pentru popor? E ca şi cum ai pune un pix în ghearele unei maimuţe şi i-ai cere să scrie o poezie.
 Mântuitorul a îndurat şi pentru ei chinurile răstignirii şi moartea de pe Cruce, dar ei continuă să-şi trăiască viața după modelul păgân, făcându-L pe Iisus să îndure din nou, an de an, Vinerea Sfintelor Patimi.
Mântuitorul în bunătatea Lui e gata să le ofere iertare, dacă se căiesc şi o cer, dar gândul lor stă la alte oferte.
La praznicul cel mare al Învierii Domnului este binevenită toată suflarea. Românul tradiţional, care nu negociază cu el însuşi când vine vorbă despre Dumnezeu, ştie să facă diferenţa între credinţă şi spectacol şi primeşte cu post, curăţenie, milostenie şi rugăciune,Sfântul Paşti. De unde au, de unde nu, de unde au economisit, românii vopsesc ouă, pun de veacuri pe masă o bucată de miel, cozonaci şi pască, nu uită dă dăruiască şi celor lipsiţi, dar sunt un popor mândru pentru că îl au pe Dumnezeu şi au credinţa în miracolul Naşterii şi al Învierii Mântuitorului.
Minte cel ce spune că spiritualitatea românilor trece mai întâi prin burtă. Paştele reprezintă pentru românii de pretutindeni evenimentul fundamental al creştinismului: Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare, este cel mai de seamă fapt istoric al omenirii, zidit pe adevărul istoric şi tainic al Învierii lui Iisus Hristos.
Să mergem în miez de noapte în lăcaşurile Sfintelor Biserici! Slujitorii Domnului ne aşteaptă cu făcliile aprinse pentru a-L vedea pe Iisus strălucind în lumina cea curată a Învierii.
      Să mergem să luăm lumină, astfel ca în noi să rămână lumina şidragostea lui Iisus. Să mergem să cântăm împreună cu Sfântul Damaschin: „Acum toate s-au umplut de lumină, cerul şi pământul şi cele de dedesubt. Să prăznuiască toată făptura, Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit”. 
Să mergem cu toţii să ne bucurăm de triumful milenar, care nu se poate compara cu niciunul din cele prin care trecem de-a lungul vieţii noastre.
Domnul şi Mântuitorul nostru ne va binecuvânta pe toţi cu darul sfânt al iubirii Sale de oameni, cu dragoste frăţească, cu dorinţa de bine şi pace lăuntrică.
Dacă pentru unii fraţi ai noştri Sărbătoarea de Paşti rămâne, totuşi, o sărbătoare fără prea mari semnificaţii, este, poate, pentru că au lăsat nelămurite facultăţile sufletului, iar spiritul lor nu-l poate simţi peHristos înviind.
Dacă inima lor este angrenată în goană după aur şi în lupta împotriva oamenilor, nu mai încape în ea nici o bucurie duhovnicească.
Dacă pe tronul raţiunii stau viclenii şi minciuni, nu se mai pune problema unor gânduri adevărate, realmente raţionale.
Adevărul gândirii este jertfelnic: atunci când vreun om are un gând jertfelnic, să ştie că se află în adevăr.
Dacă tot trupul musteşte plăcere, nici vorbă de curăţie.
Aşadar, Hristos, prin Biserica Lui, al cărei cap este în veac, ne cheamă la Înviere, dar nu oricum, ci cu voinţă nestrămutată de îndreptare şi cu fapte care să o demonstreze.
Cu cât mai mare ne va fi bucuria, cu atât se vor întări credinţa şi nădejdea, bazate pe existenţa adevărului că Iisus Hristos a Înviat!
 
 Cu toată dragostea, Toader Bendriș
Adaptare, după editorialul scris de Maria Diana Popescu, Agero.