DAN MIHAESCU, celebrul autor al schetch-urilor „periculoase” de pe
vremea Teatrului Tanase, a lasat o scrisoare de adio, nainte de a
pleca dintre noi, anul acesta.SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE
Stimate nene Iancule,
Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi
compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine
vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează
actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre,
poltroni,tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc.
Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii
de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule!
Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple.
Matale ştii cât ar costa acum o masă la „Iunion”?
Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine
acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii
pe jos de la „Iunion” acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga.
Heavy metal!
Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la
„Gambrinus” şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini.
Suntem o ţară penală, meştere!
De la parlament la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în
libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele
de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta
de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează
căpşuni.
S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: „Cu prostia te
poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!”
Zicea Nae Ipingescu: „Să nu mai mânânce nimeni din sudoarea, bunioară,
unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el
e stăpân”. Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot
atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor?
Ei, aş!
Unde este Rică Venturiano cu al lui „Angel radios”? E timpul
cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost
sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să
vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o
emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!
Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia
fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de
unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face
tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis „Titircă Inimă-rea” e primar
şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile.
Se face Capitală până la matale la Ploieşti , numa’ borduri şi
mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără
buleftrică.
Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat,
deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e
finanţist acu’, din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca
şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă
prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O
soţietate fără prinţipuri, morală şi cinste, care va sa zica.
Madalin Voicu vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile
lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un
de-al lor care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de
viaţă.
În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care
să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş’opt. Se fac
mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate
toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?…
Altminteri e „criză teribilă, monşer”. Dacă ai cunoaşte Parlamentul de
acum i-ai dedica „Năpasta”, promisiunilor guvernului schiţa „1
aprilie”, Justiţiei „Lanţul slăbiciunilor”, vieţii noastre politice –
„D-ale carnavalului”, scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este
„Scrisoarea pierdută”, iar viitorul nostru poate fi asemuit cu „O
noapte furtunoasă”.
Bravos naţiune!
Egzistă nişte unii care zice că suntem „Ţara lui Caragiale”. Ei, aş!
Moravurile de pe vremea matale erau parfum.
Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne,
românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel.
Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis
că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic.
În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate
obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte
jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o că o să
murim în Becalia!
Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!
Comenteaza