Sorin
george-turle@t-online.de
93.229.16.99
În răspuns la surena.
Salut, Surena :)
Nu intentionam neparat sa fac o analiza, nici sa cant prohodul SUA, ci faceam doar o constatare, tot pe cifre. Nici nu intentionez sa isc polemici pe tema.
Doar o remarca:
„În al doilea rând creșterea economică a Chinei bazată pe imitație și copiere, ”
Asta nu mai e valabil. E drept ca pina prin 2008-2008, cu exceptii sporadice, China a copiat si imitat. Dar asa au facut si japonezii mai demult, pina cand au invatat si si-au gasit domeniile forte. Fix acelasi lucru se intampla cu chinezii. Invata repede si de fapt, deja au invatat. Din 2011 pina in 2019, 43% din totalul inovatiilor de pe mapamond vin din China
https://www.cigionline.org/articles/what-do-chinas-high-patent-numbers-really-mean/
Nu vorbim de generatia noua de sateliti, de roverele aterizate pe marte, de cel mai performant 5G implementat complet (si 6G in lucru), in vreme ce americanii umbla cu soparla de a eticheta un upgrade la 4G drept 5G.
Asa s-a ajuns ca in timp ce in perioada 2010-2012 de la titluri de presa gen „Why China can’t innovate”, la titluri actuale (destul de disperate gen „U.S. needs to work with Europe to slow China’s innovation rate”.
https://www.cnbc.com/2021/09/28/us-needs-to-work-with-europe-to-slow-chinas-innovation-rate-raimondo-says.html
Ma rog, o atitudine de sore looser, daca ma intrebi, adica o atitudine sanatoasa ar fi sa invoci colaborate pentru a ridica rata ta de inovatii, „to outperform them”, nu sa te chinui sa-i tragi pe ei in jos. Sa castigi o cursa, nu sa-l agati sau sa-i pui piedici celui din fata.
Situatia asta, in care Chiana ajunge prima putere economica, vesticii, incluzand americanii, si-au facut-o. In timp ce ei au plouat cu regularizari de mediu (doar un aspect) si le-au stipulat in Acordul de la Paris in 2014, Chinei i-au acordat derogari pina in 2030 „si pe urma mai vedem”. Nu mi-e 100% clar de ce au facut asta, dar banuiesc ca asa au dorit marile corporatii, care pina la urma fac politica. Ele si-au mutat productia acolo, ele si-au mutat si parte din proiectare acolo, ele au acceptat, in schimbul accesului la piata chineza (si a cresterii profitului) sa accepte conditiile statului chinez. Adica sa puna pe masa documentatiile complete pentru fiecare produs, sa accepte ca chinezii sa le testeze in propriile laboratoare, sa accepte auditurile lor samd. La fel cum alte concerne europene au acceptat sa le vanda active la greu, dupa care sa se intrebe „dar n-o fi buba treaba asta?”. Cazul locomotivelor Siemens e clasic, vandute chinezilor cu documentatie completa, fiind convinsi ca ei nu or sa fie capabili sa faca locomotive. S-au inselat crunt, iar acum locomotivele Siemens nu mai prezinta interes.
Ne place, nu ne place, trebuie admis ca vestul si SUA in spetza i-a subestimat. In ochii lor, japonezii erau nemtii Asiei, ei fiind in buna masura oricum monitorizati de americani, in timp ce chinezul era bietul orezar, ala cu bolul de orez si cu betzele, cu baraca din care ii ieseau picioarele cand se intindea pe pat, ala care isi punea stevia pe sfoara la uscat, asa cum isi pregatesc rom^nii muraturile pentru iarna, ala pe care-l pui la banda de productie cu sutele sa lucre mecanic ca furnicutele.
Ah, inca o remarca: Germania si-a demantelat programul nuclear, acum e suparata pe Franta ca nu face la fel. Asta in timp de chinezii au 46 de reactoare modulare in constructie (in afara de cele pe care le au pina acum, iar alte 65 in faza de proiect. Au 40k de km de cale ferata de mare viteza, incluzand si cei 1500km noi de maglev (da, stiu, tehnologie germana la baza, dar pe care nemtii nu au aplicat-o la ei), in timp ce americanii se chinuie de 20 de ani cu cateva sute de km de linie de viteza prin California.
Ei au ajuns de aici
aici
Quote
„În momentul în care China va înceta să mai fie manufacturierul lumii iar SUA va relua doctrina lui Trump de repatriere a capitalului american în America, China va reveni ”cu picioarele pe pământ”.”
Orice e posibil, timpul ne va arata „how well this will age”, cum zice americanul
*
Nota redacției – Occidentul a lăsat să funcționeze piața liberă și s-au dus după profitul imediat, au crezut că profită ei de pe urma Chinei și au profitat, pe termen scurt. Nu au planificat corect pe termen lung. E logic ca planificarea să câștige competiția cu piața liberă, cu condiția ca planificarea să fie făcută de oameni competenți și loiali societății, statului, națiunii.
Nu mor caii când vor câinii și de ce lecția istoriei e importantă și în economie….
Pe la sfârșitul anilor 100 ai secolului trecut a apărut în China, plecând de la câteva comparații ale unor tineri vestici pasionați de jocurile de strategie, moda în rândul istoricilor chinezi de a demonstra că încă din antichitate China, respectiv dinastia Han, a fost superioară Imperiului Roman văzut ca simbol al Occidentului. Lăsând la o parte ignoranța chinezilor cu privire la faptul că în perioada lui de glorie Imperiu Roman a fost o simbioză a Vestului cu Estul integrând fabuloasa lume elenistică (prima globalizare apărută în urma campaniei lui Alexandru cel Mare) și deschizând comerțul inclusiv pe drumul mătăsii cu China dinastiei Han iar prin Marea Roșie și Marea Arabiei cu India dinastiei Gupta am constatat că analiza lor nu se rezuma la ”întreg” ci numai la ”părți”. A fost de ajuns ca un istoric chinez, adică un ”trădător”, cu apucături ”capitaliste”, un neica nimeni, un coate goale, să le arate cum din punct de vedere industrial, al producției, al infrastructurii, al urbanizării, al libertății comerțului Imperiul Roman era net superior Hanilor chinezi iar armata romană, mult mai redusă comparativ cu cea chineză, pe lângă faptul că era profesionalizată era și mai eficientă protejând un teritoriu mul mai mare, în plus romanii nu fuseseră învinși și aduși în colaps de un vasal rebel cum a fost cazul chinezilor cu coreeni. Polemica a rămas, chinezii și-au mai nuanțat opinile …
La sfârșitul anilor 30 și 40 Stalin a reușit performanța ca în 20 de ani, deci cu 10 ani mai puțin decât chinezii de azi, să facă din URSS a doua putere industrială a lumii. O performanță pe care, de-a lungul istoriei, au realizat-o doar coreenii (din sud) și singaporezii ori chinezii din Hong Kong și Macao. S-a spus că dacă nu venea Războiul atunci URSS ar fi depășit SUA. Stalin s-a dus…A venit Hrușciov și de la tribuna ONU a amenințat America că îi va depăși la toate capitolele: economic, militar, cultural, social etc.. … ”O să vă îngropăm!” URSS s-a dus dar nu înainte de a vedea cum cea mai bogată și fertilă țară a lumii, cu cele mai bogate rezerve minerale ajunsese să importe din America cereale și piese de schimb pentru stația spațială Soiuz și să accepte ca americanii să le finanțeze programul spațial (sovieticii fiind oleacă mai buni) în baza cooperării spațiale. E meritul lui Putin că Rusia a ajuns un mare exportator de cereale și materii prime, în special petrol și gaze, dar departe de doctrina lui Stalin de a nu transforma URSS doar în furnizor de materii prime. Apoi a venit ”de nicăieri” un mare învins și America și lumea a aflat de Japonia și miracolul făcut de ea. A fost de ajuns ”deceniul irosit”, ” deceniul de automulțumire” ca Japonia să nu detroneze America dpdv economic și să schimbe lumea pe care o știm. Japonia e sus, e peste America și toată lumea la un loc la multe capitole iar cine nu crede poate să meargă acolo să vadă cum arată o țară de pe altă planetă,dar nu e peste America. A venit apoi CEE evoluată în UE construită pe axa germano-franceză și unsă de britanici, la care și America a pus umărul și banii și au existat voci, inclusiv în America că aceasta e obosită și că în fața UE, a Statelor Unite Eoropene, Confederației Europene o să facă pasul înapoi. A urmat și aici deceniul pierdut și America a rezistat…. Acum a venit dragonul chinez ce amintește nu de Japonia ori UE ci de URSS și Hrusciov…..
Am făcut această introducere, plicticoasă pentru unii, dar necesară pentru înțelegerea faptului că în ciuda apariției dragonului chinezesc și a aerelor de nouă superputere China are probleme mari structurale dpdv economic, social, politic pentru a detrona America. Analiza lui Sorin este precum a istoricilor chinezi vizează părți și nu întregul.
Nu o să vorbesc de cifre, o să vorbesc de ”avantajul competitiv” formulat de americanul Porter, e drept la nivel microeconomic, adică la nivel de companii, corporații , dar care poate fi extins la nivel macroeconomic. Pentru că teoria lui Porter e greoaie, pe alocuri complexă și ai nevoie și de traducere ( nu în sensul din dex) , adică bleah pe lângă ”simplitatea”lui Trout nu o să punctăm decât câteva idei pentru a înțelege de ce America a rezistat până acum ca putere economică și va mai exista cel puțin 2 decenii…
Avantajul competitiv al Americii dpdv economic a fost diferențierea și concentrarea la care s-a adăugat spiritul antreprenorial (năzuința spre fericire din Constituția americană), moneda americană ( am punctat în comentariul anerior de ce $ e „diferit”), abundența resurselor, lipsa războaielor pe teritoriul propriu, relații bune cu vecinii, sistemul democratic american cu avantajele și dezavantajele lui, fiscul american .
URSS a avut avantajul prețului mai scăzut, Japonia a avut avantajul prețului mai scăzut și diferențierea plecând de la imitația creatoare (Konosuke Matshusita) și ajungând la kaizen și Taghuci , la fel și UE a plecat de la prețuri a ajuns la diferențiere. China de azi e clădită tot pe avantajul prețurilor mici. Porter consideră că după ce ai ajuns la un avantaj competitiv trebuie să treci la următorul și să te bazezi pe pe diferențiere și concentrare ori pe concentrare. În microeconomie prin concentrare poți achiziționa ori fuziona cu diferențierii ori inovatorii, în macroeconomie lucrurile sunt puțin diferite și înseamnă investiții în cercetare, brevete de invenție ori aici este superioritatea Americii din 1900 până azi. Este de ajuns să vă (re)vedeți filmele cu Stan și Bran ca să vedeți cam ce însemna economia americană în anii 30, 40 comparativ cu restul. Și dacă tot am ajuns la Stan și Bran în filmul Great Guns puteți vedea și înapoierea Americii în 1941 dpdv al armamentului comparativ cu URSS lui Stalin. revenind la zilele noastre, paradoxal este că americanii mutându-și capacitățile de producție în China pentru a concura la preț au contribuit la avântul economiei chineze, dar și-au conservat concentrarea prin menținerea unor cheltuieli ridicate pe brevete de invenții, know-how. Poate Sorin să ne spună care este valoarea proprietății intelectuale americane?
Bineînțeles că întâlnim concentrare și în Japonia ori UE și chiar în China, dar nu la nivelul Americii. Și aici vă gândiți la bugetul militar al SUA și îl comparați cu restul lumii… O să spuneți de ce militar dacă noi vorbim de economie? Pentru că multe aplicații tehnologice de vârf sunt destinate inițial armatei și abia pe urmă ajung în economie și la civili.
Pare un amănunt neimportant, dar azi China și Germania sunt cei mai mari plagiatori și copiatori, adică furăcioși. Luați și comparați imaginea avioanelor chinezești cu cele americane sau rusești. Asta ca să vorbim de tehnologiile de vârf… Nu este cazul la germani pentru că ei folosesc mături în loc de mitraliere pe celebrele Leopard…
https://www.hotnews.ro/stiri-international-19423914-scandal-germania-militarii-antrenat-folosind-cozi-matura-loc-mitraliere-cadrul-unor-aplicatii-nato.htm
E drept că și americanii s-au inspirat din buy-back-ul românesc, gândit și promovat de România la UNCTAD ca o formă de cooperare economică internațională între țările dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate, ”forma românească de cooperare internațională” ( în baza căreia am și construit combinate prin lumea a treia) și a adaptat forma de cooperare la companii, ca o metodă de stimulare a consumului de unde s-a răspândit în întreaga lume. Și aici se vede spiritul antreprenorial american de a fexibiliza o tehnică pe care românii o gândiseră macro și nu micro.
Acum trei ani China avea 3 companii în primele 10 cele mai capitalizate transnaționale din lume , acum nu mai prind topul 10, avea 5 din 10 cele mai capitalizate companii pe piața imobiliarelor, azi au ieșit din top 20 iar 3 sunt în faliment sau în pragul falimentului.
Sorin ai habar câte transnaționale coreene și japoneze au anunțat că se retrag ori își reduc activitățile din China în vederea unor noi avantaje competitive?
Bineînțeles că economia Chineză arată precum un gigant tren de marfă american cu 15 locomotive ce trag 300 de vagoane și dispariția a 2-3 locomotive nu se vede imediat…Dar în timp….Dacă dispar în fiecare gară și mai rămân 5 or avea același randament?
Piața imobiliară chineză, conform oficialilor chinezi este afectată pe un termen de 3-5 ani, ceea ce înseamnă enorm pentru economie dacă anticiparea este corectă.
Spuneam în comentariul anterior de creșterea economică a Chinei e bazată și pe multe investiții nesustenabile (drumuri și autostrăzi pe care nu circulă mașini, autostrăzi ce necesită refacerea după mai puțin de 6 luni de la inaugurare,poduri care se prăbușesc pentru că treceau două tiruri concomitent, orașe fără locuitori, companii ce produc doar de dragul producției) ce toate se reflectă în pib, în creșterea lui.
Un mic exemplu ca să înleagp și Sorin…. Am o clădire nouă pe care vreau să o închiriez și tocmai mi s-au spart cele 100 de geamuri. Dpdv al PIB-ului faptul că pun geamurile la o clădire sau înlocuiesc geamurile sparte nu prezintă nicio importanță, dar dpdv al analizei economice reprezintă o mare diferență. Geamurile puse reprezintă o investiție, geamurile sparte și înlocuite reprezintă o cheltuială pe care o faci luând banii din altă parte unde puteau fi folosiți mai eficient. Acesta este și motivul pentru fiind banii mei sunt direct interesat sa-i recuperez de la vinovat (cel care mi-a spart geamurile).
În schimb în China banii irosiți ori pierduți în investiții fără cap, doar de dragul de a menține ritmuri ridicate ale creșterii economice și PIB-ului nu sunt recuperați pentru că toate au fost realizate cu avizul ”de sus”.
După cum vedeți am fost ”corect politic” și nu am amintit de contribuția la PIB-ul Chinei a milioanelor de chinezi, a minorităților ce contribuie la afirmarea dragonului din lagărele de muncă. Dacă nu am vorbit de gulagurile lui Stalin ori de munca de 10-14 ore în întreprinderile lui Stalin, nu era corect să vin să spun ce procent au ”bandiții” și ”dușmanii poporului” la PIB-ul Chinei. În schimb ne poate spune Sorin….Ah nu apar uigurii,mongolii, coreeni și chinezii internați în statistici? Sigur că da…
Dacă d-ul Coja și Sorin consideră că niște birocrați tehnocrați meritoși, slușbași pot fi mai eficienți decât cei care își pun banii la bătaie și-și asumă riscul înseamnă că nu au învățat nimic din căderea comunismului. Gorbi trăiește și tot explică de ce a fost nevoit să facă perestroika. Dar cine să-l citească?
Acesta este și motivul pentru care democrațiile occidentale au fost eficiente atâta timp cât au avut (și) mediul privat implicat în politică. Bineînțeles că o să mi se răspundă că la nivel de stat e altceva… (o să revenim cu pilda lui Thatcher)
Tocmai am răspun d-lui Sorin și prof.Coja cu eficiența economiei planificate…
Dacă au fost convinși de ce am spus mai sus, dacă au încă păreri contrare … eu cred în Toma Necredinciosul… Adică e bine să vezi tu cu ochii tăi…. Astfel, pot merge la Robești să vadă rămășițele unei lucrări ce se dorea unicat la acea vreme: un sat ce se dorea mutat (Robești) pentru că ar fi făcut loc unui baraj superb, o șosea suspendată pe viaducte traversând pe 5 km un imens lac de acumulare unde se afla o megacentrală hidroelectrică. Satul nu a mai fost mutat, hidrocentrala a fost incepută la dimensiuni mult mai mici și finalizată după 25 de ani iar drumul suspendat pe viaducți de 50 m înălțime au rămas un vis. Așa a rămas și satul lui mama mare neelectrificat la un drum european și încă doi ani după 1990. Tot în Vâlcea mai puteți admira și rămășițele ce s-a dorit a fi calea ferată suspendată unicat în Europa Râmnicu Vâlcii (Vâlcea i-au spus comuniștii)-Vâlcele -București.
Acesta este și motivul pentru care, în ciuda investițiilor masive și ale creșterii economice, în China salariile sunt un nivel scăzut. Sorine, care este ponderea lor în PIB Chinei ?
Acesta este prețul creșterii economice iar cei câțiva miliardari, câteva mii de milionari și 50-150 milioane din clasa de mijloc nu pot oferi imaginea unei Chine prospere, majoritatea chinezilor sclavi moderni în companiile americane ori chinezești regretă bolul de orez al lui Mao Zedong.
Când eram mic, pe vremea comuniștilor produsele ”Made in China” indiferent că vorbeam de celebri ”teneși” chinezești, de cacao, ciocolată, palete de tenis de masă, haine și ce se mai găsea pe la noi era considerată marfă de primă mână. După ce a venit Deng Xiaoping cu ”o țară două sisteme” în realitate ”coșmarul ” lui Lenin și Marx, adică ”capitalismul comunist ”, o struțo-cămilă menită să salveze partidul comunist cu prețul adoptării capitalismului și al consecințelor negative ale acestuia, a apărut termenul de ”chinezărie” ce a intrat și în dex. Dacă în Occident începând cu sec XV pânâ în deceniul X al sec XX chinezărie desemna produsele manufacturiere chinezești ( în special porțelanul) rafinate, delicate, adevărate opere de artă ele au început să desemneze cele mai slabe calitativ produse. Și pentru că am ajuns la porțelan, adică la farfurie trebuie spus că banala farfurie nu face altceva decât să-l desemnez pe Impăratul Chinei-Fiul Cerului venit pe filiera indiano-persano-turcă în română. E meritul lingvistului Dan Alexe, ce plecând de la originea persanului fagfur, a găsit originea chinezească a acestuia și acesta este și unul din motivele pentru care porțelanul spunem china la porțelan în engleză și nu o fac deloc cu sens peiorativ.
Despre pozele date ca exemplu …. mai jos este imaginea unei clădiri din orașul mult lăudat de Sorin…
https://twitter.com/ShenzhenPages/status/1394558949685284864?ref_src=twsrc%5Etfw%7Ctwcamp%5Etweetembed%7Ctwterm%5E1394560661791727619%7Ctwgr%5E%7Ctwcon%5Es2_&ref_url=https%3A%2F%2Fnypost.com%2F2021%2F05%2F18%2F980-foot-building-sways-in-china-sending-shoppers-running%2F
E impunătoare…E splendidă… Se mișcă bine în adierea vântului…
Problema cu economia este că ea, economia nu este o știință exactă precum matematică, fizica, chimia și există păreri, chiar între mari economiști, că nu este deloc o știină. Măsurile macroeconomice liberale, ale școlii austriece dacă vreți, neoliberale de azi, keynesianiste și neokeynesiene , monetariste ori comunist capitaliste ale Chinei ori ale Coreei de Nord (mult mai spectaculoase decât realizările chinezești având în vedere embargoul economic) sunt verificate în timp dacă sunt eficiente sau nu. Acesta este un aspect, al doilea aspect este faptul că, din anumite motive, inclusiv economice, acestea pot fi ineficiente, deși în anumite momente, perioade au fost. Acesta este și motivul pentru care anumite țări, nu este cazul României folosesc ”dozajul”, adică îmbină elemente de intervenție a statului,politici monetare și măsuri liberale. America a făcut și face acest lucru, China în preocuparea ei de a redeveni la gloria pierdută a Imperiului celest numit metaforic de chinezi ”De la Soare Apune” face totul în grabă: construiește clădirea, apoi îi sparge ferestrele după care o demolează și o face la loc. În PIB și creșterea lui se reflectă acest lucru,dar cum rămâne cu costurile ?
Singura perioadă în care China a fost superputere economică și militară a fost pe vremea lui Kublai, Marele Han mongol al Chinei, pe vremea dinastiei Yuan și a durat atâta timp cât a durat și globalizarea mongolă și Pax Mongolica…
Fără a face apologia Americii și a sistemului ei capitalist (a se vedea Michael Edex și clasica lucrare Capitalism contra capitalism ce nu se vrea o critică a capitalismului) a imperialismului american și a imperiului american pot spune, ca unul ce am oleacă habar de imperii și istoria lor, că acesta a fost după cel roman singurul care prin Pax Americana a asigurat și bunăstarea celor mai mici. America a atins apogeul cu globalizarea și cum aceasta este un fenomen istoric, economic, politic ciclic, ce a existat încă din antichitate și care, paradoxal, a fost ”torpilat” de pandemii, este evident că America și Imperiul acesteia precum lumea elenistică, Imperiul Roman,Imperiul Mongolă, Imperiul Britanic se va prăbuși cel mai probabil precum cel britanic fără violențe, dar nu acum și nu în favoarea Chinei.
Probabil în fața unei uniuni euro-asiatice ori asiatice dar fără aerele de dragon imperial chinezesc ori ale ursului rusesc.
P.S China are relații proaste cu toți vecinii inclusiv cu cei considerați ”prieteni” : Rusia, Coreea de Nord, Pakistan. A purtat războaie cu toți vecinii și are revendicări terioriale de la toți (India,Rusia/URSS, Vietnam, Coreea de Nord) . A reușit contraperformanța să ducă Vietnamul în brațele americanilor și să orienteze India spre aliații SUA din Pacific (Australia și Noua Zeelandă). Paradoxal este dependentă din punct de vedere al resurselor de toate aceste țări și nu le poate neglija ca piețe de desfacere. SUA rămâne cel mai mare partener economic al Chinei, așa cum este și pentru Japonia, Coreea de Sud ori Taiwan.
P.S.S Cea mai dură sancțiune a SUA pe care o poate aplica Rusiei, în cazul Ucrainei, este excluderea din sistemul internațional de plăți pe care ei l-au creat, susținut și garantat. Bineînțeles, rușii pot merge cu sacoșele, geamantanele pline cu bani, la fel și chinezii…dar vor avea $.
Quote
„cu condiția ca planificarea să fie făcută de oameni competenți…”
E un alt adevar suparator. Din pacate in Europa, moda birocratiei si a „tamplarului pe post de mecanic si a mecanicului pe post de brutar” castiga teren. Mergeti pe wiki la „Ministries of the People’s Republic of China”, dati scroll la tabel si click drapta pe linkul fiecarui ministru. Industrie Informatie si tehnologie, ape, mediu, comert etc. etc. etc. Toti sunt specialisti in domeniu (gen la industrie un TCM-ist, la mediu un geolog, la stiinta si tehnologie inginer-cercetator, la transporturi un sef de propotie in domeniul energetic samd). In comisia europeana ai profesori de franceza la mediu, filosofi la transporturi, absolventi de drept la industrie samd. Stim ca nu comisia europeana e cu deciziile finale, dar ea traseaza directivele si polueaza cu ele enorm, intarzie dezvoltarea si aplicarea proiectelor, birocratizeaza mult procedurile, scad eficienta. Astfel, auzi aberatii de la tipi gen Timmermans, cu ideea de tranzitie la energie verde pina in 2024 (no other comment). Eu unul nu vad vreo diferenta intre o situatie de genul asta si cazul unor „istorici” gen Napoleon Savescu. Astfel ajungi la sedinte si dezbateri de doi ani pentru a se cadea de acord asupra culorii rahatului, inca un an intocmiri de rapoarte cum ca s-a cazut de acord asupra culorii lui, inca un an de confirmari ale raportului, timp in care chinezii construiesc 3 orase de la zero. De 4 ani se intocmeste un parchet european, care abia acum se anunta ca fiind functional, dar nu e cert inca cat timp mai dureaza pina cand intra „in paine”. Din 2019, de cand cu numirea lui LCK, am si uitat ca mai exista (e doar un exemplu.
Nu e exclus sa asistam si acum si in viitorul destul de apropiat la o reeditare a unui aspect al istoriei. Acela in care, pe la sfarsitul sec. 19, britanicii au scos stampila „Made in Germany” pentru a evidentia faptul ca produsele astfel etichetate sunt germane, mai curand ca nu sunt britanice si prin urmare inferioare. Mai tarziu, Made In Germany a devenit un atu, o eticheta care purta cu ea prestigiu. Contemporan, Made in China a fost perceputa peiorativ, „chinezarie” spus mai popular, lucru foarte ieftin si de foarte slaba calitate, care te tine de azi pe maine. Cu trecerea timpului se pare ca i se schimba conotatia, ca in cazul precedent. Au invatat foarte mult si foarte repede, inca mai au in unele domenii de invatat, dar cred ca o vor face. Sta in firea si mentalitatea lor, in ambitia si foamea de succes, de ascensiune. Pe viitor, in ce masura si in cat timp atingerea telurilor ii va face si pe ei sa devina mai comozi, ramane de vazut.