CD
54 aprobate
dnitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

INGINERIA GENETICA SI VACCINURILE DE NOUA GENERATIE
Agregat de CD

Ingineria genetică reprezintă un ansamblu de metode de lucru prin care se manipulează materialul genetic la nivel molecular și celular. Astfel se obțin microorganisme, plante și animale reprogramate genetic, în al căror genom sunt incluse gene străine, utile, exprimabile și transmisibile stabil la descendenți.
Ingineria genetică utilizează metode de cultură in vitro a celulelor și țesuturilor animale și vegetale și tehnologia ADN-ului recombinat. Pe aceste metode se bazează hibridarea somatică la plante și animale, haploidia prin androgeneză și ginogeneză experimentală, precum și clonarea, la fel ca si imunitatea genetica cu privire la anumite virusuri si boli.

Hibridarea somatică la animale
Primele încercări au fost făcute în anul 1960 de către Georges Berski și colaboratorii săi, care au folosit celule de șoarece, aparținând la două linii diferite, cultivate în amestec; ei au descoperit că acestea pot fuziona și forma celule hibride. Aceste celule prezintă caracteristici morfologice, fiziologice și biochimice diferite de cele ale celulelor fuzionate, dar înglobează numărul total de cromozomi ai genitorilor.

Hibridarea celulară, la animale, reușește dacă sunt rezolvate două impedimente:
• – găsirea unui agent inducător care să grăbească fuzionarea celulelor; este utilizat virusul Sendai inactivant;
• – selectarea celulelor hibride din cultură.
S-au găsit medii de cultură selective în care celulele hibride se multiplică, iar celulele genitorilor sunt eliminate.

O dată îndeplinite aceste condiții, are loc fuzionarea celulelor somatice diferite și formarea heterocarionului. Ulterior, are loc fuzionarea nucleilor, urmată de diviziuni mitotice succesive. În final, se formează celulele hibride somatice. Aceste celule nu pot regenera organisme animale hibride. Ele formează clone celulare hibride, la care sunt eliminați preferențial cromozomii uneia dintre speciile genitoare. Astfel, în culturile celulare hibride om-șoarece, se elimină o parte din cromozomii umani. Drept urmare, în descendența hibridă există o variație semnificativă a numărului de cromozomi.

Importanța practică a acestui fenomen constă în faptul că pot fi realizate hărți cromozomale umane, care permit o identificare precisă a genelor normale și mutante pe cromozomi.
Celulele hibride care conțin restructurări cromozomale sunt testate ulterior, pentru prezența sau absența enzimelor specifice. Astfel, sunt identificate cu precizie genele ce determină apariția maladiilor ereditare umane.
În prezent, se produc cibrizi, hibrizi celulare rezultați din formarea enucleate cu o celulă nucleată.

Clonarea organismelor reprezintă un ansamblu de procedee prin care se cultivă o singură celulă și se obține o colonie de celule identice. În urma clonării rezultă clone (celule și organisme pure, identice, ce provin dintr-un singur părinte).
La animale, se realizează transplantul de nuclei străini în ovulele la care s-au îndepărtat nucleii.
Metoda clonării prezintă avantajul că, de la un singur organism adult, se pot obține copii perfect identice, din punct de vedere genetic, ale organismului donator.

Tehnologia ADN-ului recombinat
Această tehnologie grupează tehnicile care permit sinteza chimică sau izolarea genelor unor organisme, urmată de inserția acestora în genomul unor celule aparținând altei specii.
Gazda va copia ADN-ul străin inserat artificial și-l va transmite descendenței. Rezultă astfel organisme reprogramate genetic.
Avantajul acestei tehnici constă în faptul că poate depăși barierele de specie (poate transfera ADN-ul de la o specie la alta).

Etapele acestei tehnologii sunt: izolarea ADN-ului corespunzător unei anumite gene; multiplicarea sa; construirea unor molecule de ADN hibride; transferul de la o specie la alta.
Pentru a obține ADN recombinat se folosesc microorganisme (colibacili drojdie de bere, Argobacterium sp.), enzime specifice și vectori.

Sinteza artificială a genelor
Prima realizare în domeniu, datează din anul 1970, când Har Gobind Khorana și colaboratorii săi au sintetizat artificial la drojdia de bere gena care determină sinteza de ARN-t ce transferă aminoacidul alanina la locul sintezei proteice.
Ulterior, s-au realizat sinteze artificiale de gene atât la procariote cât și la eucariote. Astfel, s-au sintetizat artificial genele care intervin în producerea hemoglobinei la iepure, ovalbuminei la găină, insulinei, hormonului de creștere, somatostatinei și interferonului la om.

În prezent, pentru a sintetiza artificial gene, se pornește de la ARN-m folosit ca matriță pentru sinteza ADN-ului. De exemplu, pentru artificială a genei ce determină producerea hormonului de creștere uman s-a extras ARN-m din hipofiză și s-a introdus în Escherichia coli care s-a cultivat industrial. Aceasta a produs cantități crescute de hormon.
Prin programare genetică se pot obține celule ce pot lupta cu virusii patogeni pentru care au fost programate.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Inginerie_genetic%C4%83

“Vaccinurile cu ARNm ne învață celulele să facă o proteină – sau chiar doar o bucată dintr-o proteină – care declanșează un răspuns imun în interiorul corpului nostru. Acel răspuns imun, care produce anticorpi, este ceea ce ne protejează de infectarea dacă virusul real intră în corpul nostru.”
.” https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/vaccines/different-vaccines/mrna.html

ARN-ul mesager (ARNm) este o moleculă de ARN cu un singur loc, care este complementară cu unul dintre firele de ADN ale unei gene.
ARNm este o versiune ARN a genei care părăsește nucleul celular și se mută la citoplasma în cazul în care proteinele sunt făcute. În timpul sintezei proteinelor, o organelă numită ribozom se mișcă de-a lungul ARNm, citește secvența sa de bază și folosește codul genetic pentru a traduce fiecare triplet cu trei baze, sau codon, în aminoacidul corespunzător.

“ARN Messenger, de asemenea, cunoscut sub numele de ARNm, este unul dintre tipurile de ARN care se găsesc în celulă. Aceasta, la fel ca majoritatea ARN-urilor, sunt făcute în nucleu și apoi exportate în citoplasma unde mașinile de traducere, mașinile care produc de fapt proteine, se leagă de aceste molecule de ARNm și citește codul de pe ARNm pentru a face o proteină specifică.
Deci, în general, o genă care este ADN, poate fi transcrisă într-o moleculă de ARNm care va ajunge să facă o proteină specifică.” ~ Lawrence C. Brody, Ph.D.” https://www.genome.gov/genetics-glossary/messenger-rna