.Text primit de la Elisabeth pe internet. Îl publicăm tale-quale… Așteptăm și alte opinii, de la cei care l-au votat sau au fost operați de dl S.O.
Băi oameni buni, în țara asta bani sunt destui, dar îi „mișcă” numai un cerc restrâns de băieți deștepți și fete darnice!Surse din Serviciile Secrete mi-au furnizat informaţii şocante. Astfel, cele mai multe şpăgi le recolta Sorin Oprescu prin şoferul său, Cristian Stanca, poreclit Grenadă. Acesta a fost „lucrat” de Direcţia A din SRI (Apărarea Constituţiei, Anticorupţie etc.) încă de acum 8 luni. În martie 2015, primarul şi şoferul s-au deplasat la Viena, unde s-au întîlnit cu unul dintre mafioţii lui Traian Băsescu – Bogdan Buzăianu. Tranzacţia era următoarea: Buzăianu să-i dea lui Oprescu 2,5 milioane euro (bani ghiaţă) ca să primească de la Primărie un proiect-pilot pt. instalarea unor panouri solare pe acoperişurile şcolilor şi grădiniţelor din Capitală. Apoi, pe toate clădirile Primăriei. Tîrgul a fost făcut. Valiza cu bani a fost predată şoferului lui Oprescu de şoferul lui Buzăianu, în holul Hotelului Sacher. La înapoierea în ţară, Grenadă a fost chemat la DNA, unde i s-a arătat filmarea. Ameninţat şi şantajat, Grenadă a acceptat să coopereze. O altă mega-şpagă: şoferul respectiv a primit 1,4 milioane euro de la Bartolomeu Bogdan, din New Jersey – cetăţean român cu domiciliul în SUA. Sorin Oprescu i-a promis că, în schimbul banilor, îi va elibera autorizaţii pentru construirea a două immobile P+14 în Parcul Herăstrău, prin modificarea Planului de Urbanism Zonal. În iunie, Oprescu şi Grenadă se deplasează cu autoturismul AUDI A-8, de culoare neagră, în Grecia. Pe tăbliţa de înmatriculare scria PTP (Primarul Tare-n P…, golănie de-a pederastului). Ei aveau în portbagaj mai multe cutii de pantofi, mărci de lux: Prada, Gucci etc. Înăuntru erau ascunse fişicuri de bani: cîte 200.000 euro în fiecare cutie, în total 5,2 milioane! Avînd paşaport diplomatic, primarul n-a fost controlat la vamă. Banii au fost depuşi la Banca Piraeus, din Salonic (aproape de vila personală).În martie 2011, UM 0962 (fostul Doi şi-un sfert) a deschis o lucrare pe numele lui Sorin Oprescu, încercînd să-l prindă în flagrant. El se deplasa tot către Grecia. A ieşit din ţară pe la Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu – Ruse. I s-a percheziţionat maşina, dar nu s-a găsit nimic. De ce? Foarte simplu: fusese avertizat, pe şest, de fostul lui coleg de partid, G.C. Maior, directorul SRI. Gratis? Gurile rele spun că atît Maior, cît şi Coldea au primit mari sume de bani de la Oprescu.Zilele trecute (duminică la prînz), Oprescu s-a întîlnit cu Grenadă în parcarea Restaurantului McDonald din Aeroportul Otopeni. Şoferul i-a dat primarului un plic cu 75.000 de euro – dar era „blindat” cu tehnică audio-video.Am aflat şi faptul că Sorin Oprescu vorbea, aproape în exclusivitate, pe telefonul şoferului de încredere: 0742.096.060. Averea primarului este estimată la 375.000.000 euro, bani lichizi. El mărturisea unor apropiaţi că vrea să ajungă la 1 miliard euro (Aşa le spunea prietenelor, la o cafea, şi Dana Năstase despre soţul ei premier, prin 2002 – că vrea să ajungă la 1 miliard dolari). Sursele mele mi-au mai relatat că Sorin Oprescu a deschis, la o bancă din Elveţia (Berna) un cont pe numele „inventatorului” său, Ion Iliescu, în care a depus 150.000.000 euro. Probabil că tot el manevra aceşti bani. Practic, ucigaşul de cîini scotea bani din absolut orice: din măcelărirea maidanezilor, din stadioane şi poduri, din retrocedări, din cimitire, de la salubritate, din reabilitarea termică, din parcări etc. „Puşlama” şi „lichea”, cum l-au caracterizat, în anii ’90, Iulian Mincu şi Ion Columbeanu.Fine del primo tempo. Secondo tempo: de ce a ratat DNA flagrantul? Intenţionat? Ca să lase o portiţă pentru eliberarea celui arestat – fireşte, după ce dă o şpagă imensă? Aşa se explică dispariţia celor 15.000.000 euro din seiful îngropat sub coteţul cîinelui Rottweiler, din grădina Vilei de la Ciolpani. În mod sigur au existat acei bani, dar ei au fost confiscaţi şi „palmaţi”. Nici Sorin Oprescu, nici DNA n-au nici un interes să recunoască existenţa acelei sume imense. Aşa a procedat DNA şi în alte cazuri.Şi acum, bomboana pe colivă: femeia care conduce DNA este o nemţoaică, Renate Mathias Bako, absolventă a Facultăţii de Medicină şi colonel al BND (principalul Serviciu Secret din Germania), Direcţia Operaţiuni Europa RMB (România, Moldova, Bulgaria). Ea a fost băgată în coasta Laurei Codruţa Kövesi de Angela Merkel, acum 9 luni, imediat după farsa „alegerii“ lui Klaus Iohannis.Mai nou, aud că se lucrează de zor la eliberarea lui Sorin Oprescu, sub control judiciar. Ce şpagă va da el procurorilor care se prefac că se luptă contra şpăgii? Alo, bă, nenorociţilor! O să vă explodeze Grenada asta în ochi. Noi îi scoatem cuiul.
http://www.antena3.ro/actualitate/ce-a-postat-corneliu-vadim-tudor-pe-facebook-cu-putin-timp-inainte-de-a-muri-312707.html
O
„performanţă” a bezmeticei politici americane: ROMÂNII I-AU APLAUDAT PE RUŞI ÎN
PICIOARE!
Ambasada
Rusiei la Bucureşti mi-a trimis o invitaţie la concertul Corului Armatei Roşii
– Alexandrov. A fost o singură reprezentaţie: sîmbătă, 12 septembrie 2015, la
Sala Radio. Era o zi foarte încărcată pentru mine. Era ziua în care îmi
propusesem să merg în pelerinaj la 5 cimitire, la mormintele părinţilor mei,
ale prietenilor scriitori, cu două maşini pline de flori şi de pomeni. Nu s-a mai
putut, aşa că s-au dus soţia şi fiicele să facă acest apostolat creştin.
La
orele 12,30 am primit la partid o echipă de la „Observatorul” Antenei 1, în
legătură cu dispariţia ciudată a Mitzurei Arghezi. Poliţia face o gafă
monumentală: refuză să divulge unde a fost dusă această femeie de aproape 91 de
ani. I-am dat un SMS lui Gabriel Oprea, dar el se crede foarte important, doar
l-a trimis Klaus Iohannis la JAI (Justiţie, Afaceri Interne). Uite o „afacere
internă”, puştiule: a fost răpită din Spitalul Elias, cu acordul Poliţiei (?!)
fiica marelui scriitor Tudor Arghezi, dar noi, colegii ei de partid şi fiica
fratelui ei, nu avem dreptul să ştim unde a fost ascunsă! Dar, să merg mai
departe.
La
orele 13 am prezidat o şedinţă a Biroului Permanent al PRM, în pregătirea
Congresului VI. Au venit zeci de oameni, din toate Filialele.
Partidul
există şi funcţionează, în ciuda unor intriganţi penibili, care ne-au trambalat
prin tribunale, după care şi-au creat, ei înşişi, nişte partiduleţe de 0,003%.
N-am cum să-i ajut, asta-i situaţia: javrele latră, caravana trece.
La
orele 15 a venit o echipă de la postul România TV şi am participat la o
emisiune – jumătate despre nelegiuirile lui Sorin Oprescu, jumătate despre cele
ale lui Traian Băsescu. Ambii primari ai Capitalei. Săracul Bucureşti… I-a fost
dat să aibă, în ultimii 25 de ani, aproape numai bandiţi pe post de primari:
Dan Predescu, Nicolae Viorel Oproiu, Crin Halaian, Traian Băsescu, Adriean
Videanu, Sorin Oprescu… Ce vacă de muls! Ce blestem! Tot la România TV am
vorbit, cu cîteva zile în urmă, despre etalonul moral care a fost Delavrancea,
primarul Capitalei, la începutul Secolului XX. Ar fi îngropat autorul
capodoperei „Apus de Soare” un seif cu purcoaie de bani sub coteţul cîinelui?
Cît de rău s-a ticăloşit lumea asta românească?
După
emsiune, am primit în audienţă mai mulţi fruntaşi ai partidului, am dat
autografe pe ultimele volume ale mele şi am plecat la spectacol. De fiecare
dată cînd trec prin zona aceea (Str. General Berthelot – Temişana – Colegiul
Sf. Sava) am o strîngere de inimă. Cîte amintiri pot avea legate de acest
perimetru… L-am colindat, per pedes, de mii de ori în anii de liceu, dar şi
după aceea, ca tînăr scriitor care bătea la porţile Radioului. „Parfumul
străzilor” – inspirat titlul al unui cîntec, care a fost coloana sonoră a unui
film despre ilegalişti, cu marele actor Octavian Cotescu în rolul principal.
Mare coadă la intrarea în sală! Atît înainte, cît şi după reprezentaţie m-am
întîlnit cu oameni de cultură, de care mă leagă relaţii de preţuire şi
colaborare. Iată-l pe Dinu Săraru, care, deşi se deplasează greu (a depăşit 83
de ani), a venit de la Slătioara, împreună cu soţia sa, Viviana. Iată-l şi pe
fostul senator Florin Rotaru, cu nevasta lui, Julieta, şi cu una dintre cele
două fetiţe, în vîrstă de 4 ani. Am stat alături de poeta Cleopatra Lorinţiu, văduva
unor oameni la care am ţinut: Aurel Dragoş Munteanu şi Gh. Tomozei. Mi-a făcut
plăcere să-i văd pe generalii Mircea Olaru (şeful Jandarmeriei) şi Gabriel
Creţu (director adjunct la SPP). M-am salutat şi cu fiicele unor oameni
iluştri: Irina Cajal (fata acad. Nicolae Cajal) şi pianista Ilinca Dumitrescu
(fata compozitorului Ion Dumitrescu). M-a abordat şi fiica lui Victor
Brâncoveanu, care, în 2004, a venit din SUA la mine acasă, a intrat în PRM –
dar, fiind în vîrstă şi suferind, n-a mai apucat alegerile. Mai multe feţe
bisericeşti mi-au prilejuit un dialog despre nevoia de prudenţă şi înţelepciune
în abordarea problemei aşa-zişilor refugiaţi: „Sigur că ne e milă de ei – dar o
vorbă veche spune că cine plînge pentru toată lumea orbeşte, iar noi trebuie să
avem grijă de românii noştri, care sînt amărîţi pînă la Dumnezeu!”
Foarte
mulţi ruşi în sală. Cu greu am recunoscut-o pe văduva lui Tănase Negulescu,
fost profesor la ASE – Ludmila, cu care am făcut revelionul din anii 1975-1976,
la o cabană din Munţii Vrancei. Îi spunea fratelui meu, Marcu, ce frumos eram
eu, acum 40 de ani – probabil că aşa mă vedea ea, dar eu nu m-am considerat,
niciodată, aşa.
A
început spectacolul. Prezentatoare: Natalia Mujenikova, directoare a Centrului
Rus de Ştiinţă şi Cultură, Secretar I al Ambasadei. Îmi aduc aminte că sînt
membru al Academiei de Ştiinţe ale Naturii a Federaţiei Ruse, că i-am cunoscut,
bine, pe Serghei Lavrov, ministru de Externe, pe Dmitri Rogozin – vicepremier,
pe Ghennadi Ziuganov, secrear general al PCUS. Îmi mai amintesc că am depus
flori la mormintele lui Dostoievski, Ceaikovski, Esenin…Că mi-a apărut, la
Sankt Petersburg, cartea de aforisme în limba rusă. Dar îmi mai aduc aminte, cu
durere în suflet, că iubitul meu tată a fost rănit la Odessa, în 1941. Că
Basarabia şi Bucovina ne-au fost răpite de Stalin. Şi că dictatura bolşevică a
băgat în temniţe aproape toată floarea politicii, culturii, ştiinţei şi
bisericii. Dar au trecut atîţia ani de atunci! De altfel,. Turneul Ansamblului
Alexandrov tocmai asta celebrează: jubileul a 70 de ani de la victoria asupra
fascismului. În timp ce orchestra şi corul intonează tot felul de cîntece, pe
ecranul din fundal sînt proiectate scene din război. Cîtă putere evocatoare!
„Carte cu litere de foc e războiul” – scria un antic. Două popoare mari – ruşii
şi germanii – să se extermine în halul ăsta, să-şi facă atîta rău! Ce nebunie
colectivă! Ce duh rău i-a dat Dumnezeu acelei generaţii de lideri politici! Dar
a venit Pacea. Rănile umanităţii s-au cicatrizat, încet-încet. De ce sînt bune
şi necesare asemenea momente evocatoare, cum sînt spectacolele, depunerile de
coroane, parăzile? Pentru păstrarea, veşnic trează, a conştiinţei. Să nu se
repete atrocităţile. Mintea mea lucrează tot timpul, gîndul îmi zboară, fac
asociaţii de idei în funcţie de sentimentele pe care mi le stîrnesc imaginile
de pe ecran şi muzica. Neîndoielnic, ruşii au voci de aur. Mă gîndesc la basul
Ivan Rebrov, pe care îl ascultam în anii ’70, pe o casetă audio. Atunci am
cunoscut „Balada lui Stenka Razin”, „Polie, poliuşka maia” („Cîmpia mea”),
„Mesteacănul” (Ceaikovski). Din păcate, în prima parte a concertului nu le-am
auzit. Am tras nădejde că vor fi interpretate după pauză. Dar, dezamăgire! N-au
fost cîntate! Am auzit, ce-i drept, alte bijuterii muzicale: „Ocii ciornîie”,
„Katiuşa”, „Kalinka”, „Valurile Amurului”, „Serile în împrejuirimile Moscovei”
(Soloviov Sedoi, nu ştiu de ce îmi vine să-i zic Suhoi). Au fost cîntate şi un
cîntec în limba română, despre primăvară şi tractoare, ca şi unele piese din repertoriul
internaţional. Un asemenea cor magnific poate interpreta orice – chiar i-aş
sugera să abordeze şi cea mai înălţătoare piesă a genului, „Corul Robilor”, de
Giuseppe Verdi. Dar nu le-a spus nimeni conducătorilor ansamblului că românii
cunosc şi îndrăgesc „Balada lui Stenka Rezin” şi „Polie, Poliuşka maia”? Păcat.
Fratele
meu şi-a sunat fiica, în Thailanda, pentru a asculta cîteva acorduri. Ce mică a
devenit lumea, de cînd cu tehnica asta modernă! Ce forţă colosală are muzica!
Aş dori să adun într-un volum toate paginile pe care le-am consacrat muzicii.
Undeva scriam: „Aş putea trăi o zi fără pîine, dar nu fără muzică”. Nu mai
vorbesc despre rîndurile pe care le-am consacrat unor îngeri, ca Beethoven,
Mozart, Chopin, Ceaikovski, Enescu.
La
final, spectatorii au aplaudat frenetic. I-am spus atunci Cleopatrei Lorinţiu:
„Americanii i-au făcut pe români să-i aplaude pe ruşi în picioare!”. Nu e aşa?
Aşa e. Toată lumea gîndeşte ca mine, dar prea puţini au curajul, sau
posibilitatea să o spună. Nu-i nimic, am eu şi curaj, şi ocazia s-o rostesc
răspicat. A devenit clar că politica bezmetică a neoconservatorilor de peste
Ocean vrea să bage România în război cu Rusia. Caută tot felul de pretexte
mincinoase: că Vladimir Putin ordonă asasinate, că tot el a declanşat valurile
de migratori, că vrea să refacă URSS, că uite-acuş, acuş, acuş va da cu bomba
atomică etc. Abia acum pricep sensul glumei din copilăria noastră: „Minţi ca o
gazetă imperialistă”. Fireşte că ruşii au păcatele lor. Unul dintre ele: refuză
să ne dea înapoi Tezaurul, la care un naţionalist ca mine nu va renunţa în
ruptul capului. Dar, în cazul de faţă – conflictul zonal – yankeii îi zgîndăre,
bagă băţul prin gard, dau foc întregii zone, cu „revoluţiile portocalii” pe
care poparele NU le vor. N-am să cad în păcatul de a amesteca politica şi
cultura, dar ceea ce s-a întîmplat în această seară de toamnă la Bucureşti e o
lecţie pentru trufia autistă a americanilor, repet: românii i-au aplaudat pe
ruşi în picioare!
CORNELIU
VADIM TUDOR
Duminică, 13 septembie 2015
Lavater i-ar da mutra drept exemplu suprem de alterare organica a fizionomiei fetii lui care corespunde intru totul alterarii caracterologice , imprimate fetii asteia schimonosite atat de natura cat si de inclinatiile lui deformatoare ale psihicului, contorsionat de obiceiurile lui depravate si/sau criminale(sa te imbogatesti de pe urma oamenilor bolnavi…..ce odioasa si scarnava fiinta……..), si astfel, mai ales de aberatiile sentimentului ce-i tortura mintea scofalcita pe-un morman de bani!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Toti borfasii trecuti prin ele si iute eliberati din inchisori, care „si-au tinut banii” , sunt dijmuiti de centrul ocult care are nevoie de bani foarte multi , tocmai pentru a distruge Romania complet!!!!!!!!
Chiar nu v-ati dat seama de disparitia banilor? Caci nu-i vede nimeni, iar toti eliberatii astia innotau si innoata in aur! Chiar nu va duce mintea sa intuiti ca cineva ii mulge in secret?????
Si doar cine e in capul piramidei?
Godzila endogama care rade natiile -prin infometare si razboaiele civile ce urmeaza in care bastinasii vor fi rasi de catre intrusi, apoi la randul lor, ca sa nu devina prea numerosi si prea puternici, vor fi si intrusii rasi de varful piramidei care dirijeaza totul!!
Mahomedanismul este o religie cu program!!!!!!!!!!!!Habar n’are crestinul ce-i aia!
Asta sa n-o uitati, indiferent de cati musulmani pasnici si cumsecade ati cunoscut in Romania sau aievea!
Numai ca ei sunt doar un instrument pentru aneantizarea natiilor europene prin invazie in tsunami!!!
Cine dirijeaza schema, sunt o „elita” de criminali care ar trebui detectati si tratati ca atare! Dupa reintroducerea pedepsei cu moartea pentru astfel de specimene profund antiumane, adica malefice!
Si daca e o intoxicare de manual? Ce sa faca tataia cu atatia bani?
Sursa:
Revista Romania Mare NR. 1309 ANUL XXVI de Vineri 18 septembrie 2015,
pagina 22, articolul Rechinul cu urechi de măgar, semnat de Corneliu Vadim Tudor, 10 septembrie 2015,
Pe internet :
http://www.ziartricolorul.ro/ultima-ora-46/
http://www.ziartricolorul.ro/rechinul-cu-urechi-de-magar-lui-sorin-oprescu-i-a-explodat-o-grenada-in-mina/
Corneliu Vadim Tudor 11 09 2015
Dumnezeu să-l odihnească
Dacă vreți să facem o treabă bună, nu mă trimiteți pe mine să cautîn oraș revista și să copiez textul Dacă l-aveți la înedemână îl copiați și mi-l trimiteți în comentariul dv, iar eu îl pun pe pagina 1.Șiasta se cheamă colaborare. Nu v-ar plăcea?
Aștept.
Îmi cer iertare, din cauza stilului lapidar nu am reuşit să transmit ceea ce voiam să spun. Sigur că nu poate decât să mă onoreze o astfel de colaborare, şi nu mi-aş permite să vă trimit în oraş să căutaţi revista darmite să mai copiaţi şi textul. Ar fi hilar să n-am simţul măsurii îmtr-un asemenea hal.
Eu nu am dorit prin comentariu decît să indic sursa de pe internet a textului primit de la colaboratoarea Elisabeta, care, dintr-un motiv sau altul, dînsa nu a făcut-o (poate l-a luat de pe feisbuc ori l-a primit pe mail şi nu cunoştea nici dînsa sursa).
Am la îndemînă textul, dar nu este nevoie să-l pun în comentariu fiindcă dumneavoastră deja l-aţi pus pe prima pagină , este textul primit de la Elisabeth de pe internet, şi este chiar articolul din revistă, drept care mai întâi am copiat trimiterile la paginile de web, pe urma am verificat în geantă pe hîrtie, am inserat l-a îmceput sursa materială, palpabilă care are proeminenţă faţă de cea virtuală .. am dat pe comentează şi am fugit la tren.
Am două scurte idei referitor la articol: unu, domnul doctor, chirurg fiind, putea să fie obişnuit cu plicul dat ca mulţumire, cauză ce ar putea justifica gesturi de acceptare ale unor atenţii, şi doi , fără a fi cîtuşi de puţin un admirator al DNA – ului, nu se pot „palma” milioanele de euro găsiţi sub cuşca cîinelui. Tribunul mai şi inventa multe, că de imaginaţie nu ducea lipsă, unde nu avea informaţia completă, o completa cu ceea ce-şi închipuia că s-ar fi petrecut.
Cu mult respect,
Al dumneavoastră fidel auditoriu.
Am multe alte idei, dar dacă aş comenta mai des n-aş mai avea timp să (vă) citesc. Nu ştiu cum de reuşiţi să depuneţi această titanică muncă: să şi scrieţi şi să şi citiţi toate comentariile, (inclusiv cele năroade sau alte tîmpenii); şi sunteţi tot timpul aici, de atîţia ani chiar niciodată în concediu?
Vă declar deplina mea admiraţie şi vă rog, dacă se poate, ar fi foarte utilă o secţiune despre cum trebuie formatat un comentariu pentru a fi pus pe prima pagină cu cît mai puţin efort de către dumneavoastră, eu de multe ori stau o groază de timp să-l fac să nu mai „sară” pe rîndul următor ca în final să nu reuşesc întrutotul.