Sunt tot felul de oameni în Ungaria. La o extremă, ai persoane ca Zoli Kondás, care a invatat singur româna. La cealaltă, ultraşii care au facut pagube prin centrul Bucureştiului. Între cele doua extreme, fel de fel de unguri, unii mai informaţi, alţii mai ignoranţi faţă de maghiarii ardeleni. Pentru cei ignoranţi, care îşi debitează “perlele” cu ocazia vizitelor în Transilvania, Ákos Szilágyi, tânăr publicist ungar originar din Ardeal, a scris textul de mai jos.

Zece lucruri pe care să NU le spui unui maghiar din România

De Ákos SZILÁGYI

Datorită turiștilor, care după referendumul pentru dubla cetățenie* merg la Canossa** la Șumuleu Ciuc, râgâind pălincă și imnul secuiesc, cei  din Ungaria nu mai zic, din fericire,  că  toți cetățenii României sunt români. Însă și cu asta s-a sărit calul atât de mult, încât ne consideră pe toți niște elfi dintr-o țară fermecată, oprimați de siniștrii spiriduși români (deși dacă e să fie cineva, sașii sunt adevărații elfi ai Ardealului). Iată câteva sfaturi de care să ții cont, dacă vrei să te împrietenești (ca ungur din Ungaria -n.red) cu un maghiar din România, fără ajutorul pălincii.

1. Bancuri cu secui. – În primul rând, nu toți maghiarii din România sunt secui, mare parte a lor nici măcar nu sunt din Ardeal, ci din Partium, un teritoriu complet diferit, situat de-a lungul graniței cu Ungaria. Clujenii (maghiari -n.red), de exemplu, diferă tot atât de mult de secui prin dialect, mentalitate și preferință a berii, precum cei din Borsód, să zicem.
2. Am fost și noi în Ardeal în drumeție/excursie cu autobuzul/ în pelerinaj la Șumuleu. – Niciodată nu am înteles de ce e obligatoriu ca, imediat ce se află de unde e cineva, să răspundem imediat că și noi am fost acolo și e un loc frumos, sau că n-am fost, dar vrem să mergem.
3. Înseamnă că votezi cu Fidesz, din cauza voastră a primit din nou două treimi. – Nu, sunt om care își folosește creierul, ca tine. Originea mea nu e aceeași cu votul, și o fi Duna TV (post TV de stat pentru ungurii de pretutindeni -n.red.) cel mai vizionat post de către maghiarii din România, dar și acolo urmăresc doar emisiunea cu dedicații muzicale.
4. Și eu urăsc românii! –  Aha, deci tu nu eşti omul care să-şi folosească mintea, ca şi mine. Poate după ce vei întâlni români, și vei și discuta cu ei, atunci mai vorbim.
5. În Bu-cu-rești numai țigani sunt (slogan al ultrașilor maghiari -n. red.)! – În Bu-cu-rești transportul public e pe cartelă, cu portițe la metrou. Știți, chestii despre care aici (la Budapesta, n. red.) doar visăm***. Deși probabil celor care scandează fraza asta, mai întâi trebuie să li se explice ce înseamnă un sistem de transport public pe cartelă, căci putem presupune că aceștia au părăsit țara doar de vreo două ori, în autobuze pentru suporteri de fotbal.

____________________________________________
Note: * La referendumul din 2004, pentru a se acorda dubla cetățenie maghiarilor din afara țării, cetățenii ungari s-au prezentant într-un numar prea mic pentru ca votul exprimat sa fie valid. Invalidarea referendumului a lăsat un gust amar, până azi, multor maghiari din Românial și nu numai.
** A merge la Canossa – a accepta o umilință. Vezi și nota de subsol *.
*** În metroul din Budapesta nu se intră pe bază de cartelă, ci se cumpără bilet, iar în vagoanele de metrou pot descinde controlorii.

6. Cântatul imnului secuiesc – Când se întâmplă asta, de obicei mă trag un pic deoparte, căci știu doar primele două versuri. Plus, vezi punctul 1.
7. Și noi am arborat acasă steagul secuiesc. – E destul de ciudat să vezi că, deși Ținutul Secuiesc nu e nici măcar la nivel de teritoriu autonom, a cucerit deja aproape toate instituțiile publice din Ungaria. Poate că are sens să arborezi vechiul streag al Budapestei pe primăria din Miercurea Ciuc (acesta fiind roșu-galben-albastru –n.tr.), dar de ce cheltuie un sătuc de peste Dunăre pe pânză auriu-albăstruie, asta pentru mine e un mister.
8. Pomenirea referendumului din 2004, în orice context. –Mai bine nu. Chiar deloc. În special nu acolo în Ardeal.  Serios, nici în Bronx nu zicem nigger, și mă gândesc că mai vrem să ne şi întoarcem întregi de acolo.
9. Ador cărțile lui Wass Albert****! – Păi nu știu, asta-i o chestie subiectivă, eu personal mai degrabă citesc Douglas Adams, poate ai putea și tu să încerci și alți autori. Iar dacă te interesează literatura ardeleană, şi în asta încape şi altceva, decât imaginea secuiului bătrân rezemat de un stâlp totemic cioplit pe un vârf de munte, şi căruia vânturi străine de peste Carpaţi îi înfig în mustaţă ace de pin,  ca nişte înţepături româneşti… atunci îţi recomand pe Domokos Szilagyi*****, de exemplu.
10. Las’ c-o să fie Ardealul din nou al Ungariei (slogan naționalist maghiar -n.red.)! – NU, n-o să fie. De circa 500 de ani nu mai este al Ungariei6, a existat ca principat sau provincie mai mult sau mai puțin independentă de pe vremea turcilor, fiind exemplul multiculturalității și al toleranței religioase, până ce nu i-a infectat pe localnici naționalismul. Adevărul e că aceeași idioțenie a dus și la faptul că popoarele își îngreunează călătoria cu puncte de trecere a frontierei, cât și la faptul că aici (în Ungaria -n.red) se pot găsi tricouri cu ungaria mare, ca și dincolo cu românia mare. Da, am scris voit cu litere mici, azi un maghiar din România consideră ambele ideologii la fel de aberante.

____________________________________________
Note: **** Albert Wass (1908-1998), aristocrat maghiar, adulat de o parte a maghiarilor, dar considerat criminal de razboi de justitia romana. Ca scriitor, povesteste „o istorie care deja există, și este general acceptată în anumite cercuri, dar care este tratată în mod simplist, preamărind națiunea proprie”, după cum apreciază istoricul ungar Egry Gábor.
***** Domokos Szilágyi (1938-1976), poet, prozator și traducător maghiar din România. A tadus din Lucian Blaga și Nichita Stănescu.
****** Transilvania a funcționat ca principat semi-independent, vasal turcilor, între 1570 și 1711, dată la care a intrat, ca provincie de sine stătătoare, în componența Imperiului Habsburgic. În 1867 a revenit Regatului Ungariei din cadrul Austro-Ungariei, iar în 1920 a intrat în componența Regatului Român. Nordul Ardealului a fost cedat Ungairie pentru o scurtă perioadă (1940-1944). Ca o notă personală a mea – Sever Ioan Miu – revizionismul ține de o mentalitate învechită, nedemnă de secolul XXI.

Notă: Articol tradus, cu acordul autorului, din original, de către colegul Róbert Szilágyi. Editare de Sever Ioan Miu și Ilona-Ibolya André. Note de subsol de Sever Ioan Miu. Opiniile autorilor pe care îi traducem nu reprezintă în mod obligatoriu părerea Echipei MaghiaRomânia.