Pus să jure cu mâna pe Biblie că nu l-a lovit pe copilul de la Ploiești, Băsescu a jurat în fața întregii Țări: „Jur că nu l-am lovit pe copil cu pumnul!”

Robert Turcescu pusese întrebarea cam așa: „Puteți să jurați pe Biblie că nu l-ați lovit pe copil?” Turcescu nu pronunțase cuvîntul „pumn”. Normal era ca răspunsul Băsescului să fie scurt: „Jur că nu l-am lovit!” Și punct!

Răspunsul său, „jur că nu l-am lovit cu pumnul!”, trebuia să stârnească replica cea mai firească, a lui Robert Turcescu sau măcar a lui Geoană, prezent la mascaradă: „Dar cu ce l-ați lovit, domnule Băsescu?! Cu cotul? Cu genunchiul? Cu dosul palmei? Cu „un dos de labă”?, cum se zice în port?… Cu un cap în gură? Cu un zvast? Cu… cu o floare? Cu ce l-ați lovit dacă spuneți că nu l-ați lovit cu pumnul?!

În limba română și în orice altă limbă când la întrebarea „l-ai lovit?” răspunzi „nu l-am lovit cu pumnul”, înseamnă că recunoști că l-ai lovit, nu negi că l-ai lovit, ci doar precizezi că nu l-ai lovit cu pumnul!

De Robert Turcescu nu m-am mirat că înghite gălușca, ca și când mintea nu-l ducea mai departe, la întrebarea „dar cu ce l-ați lovit, domnule președinte?!” Se vedea bine că sceneta fusese de câteva ori repetată de duetul Turcescu & Băsescu. M-am mirat de Geoană că poate să fie chiar atât de molâu și să tacă, să înghită pe nemestecate ditamai golănia!

Mi-am zis că, probabil, emoțiile confruntării l-au lipsit pe moment de uzul rațiunii. Deși, în acest caz, este vorba de un gând reflex ca să reacționezi prin întrebarea dacă nu cu pumnul, cu ce l-ați lovit?

Culmea, nici comentatorii din echipa lui Geoană nu au reacționat ca niște oameni normali. Au tăcut. Aveau consemn? Ba mai mult, tac întruna, de doi ani!

Ieri seară, la emisiunea lui Gâdea, s-a dat din nou secvența cu jurămîntul pe Biblie al lui Băsescu. După doi ani… Erau invitați să comenteze alde Nistorescu, Ciutacu, Badea și Ciuvică. Toată floarea cea vestită a Talkshow-lui românesc! Și toți cinci i-au ținut isonul lui Turcescu, tăcând fără reacție la mânăria ieftină a Băsesului. Dintre ei nu a reacționat normal nici măcar Ciuvică, care, așa cum e, este totuși cu un cap mai deștept decât ceilalți! Au tele-vizionat cu toții mascarada imaginată probabil de Turcescu și au achiesat la ea ingenui și docți, comentând pe alături, aiurea și steril, plictisitori și insipizi, dar vehemenți și plini de aplomb. Nu pot să cred că în mintea lor, la spusele lui Băsescu, „nu l-am lovit pe copil cu pumnul”, nu se ițea ecoul logic, inevitabil prin mecanica rațiunii și a limbii, „dar cu ce l-o fi lovit?” Din cei cinci ipochimeni, nici unul nu este normal la cap?!

Ce explicație să găsesc la faptul că au ascuns această reacție normală, pe care sigur au avut-o, dar au avut grijă să nu ajungă cumva la publicul de năuci ai Antenelor?!

Când mai mulți oameni reacționează anormal sau nu reacționează normal – ceea ce nu e totuna!, înseamnă că există o cauză externă care îi determină să aibă acest comportament identic. Aberant și identic! Nu-mi dau seama care ar fi această cauză. Pare logic să tragi concluzia că dumnealor, la fel ca și Turcescu, nefiind niște imbecili, niște oligofreni, sunt niște inși profund nepotriviți să apară pe micile ecrane ca să ne dea nouă lecții de interpretare a evenimentelor politice. Nu pentru că nu-i duce mintea, ci pentru că neobrăzarea și depravarea îi duce, i-a dus deja, iată, prea departe! Cum de s-au înțeles între ei, nerușinații?! Pe câți arginți?!…

Dovedindu-se incapabili să reacționeze simplu și normal, înseamnă că așa au vrut mușchii lor, să nu reacționeze! Și să se prefacă a nu pricepe ce e la mintea cocoșului să priceapă când cineva declară Eu nu l-am omorît cu satârul, domnule procuror! Dar cu ce l-ai omorît, nenorocitule?…

Asta e întrebarea cu care se continuă dialogul între acuzat și acuzator! Prin răspunsul său, acuzatul de fapt și-a recunoscut vina și nu se poate spune despre el vreodată că a mințit atunci când a jurat pe Biblie! Acuzatorii au mințit, ei au împiedicat aflarea adevărului, oprindu-se la jumătatea drumului!

Acuzatul este Traian Băsescu. Unde și-o fi găsit astfel de acuzatori? Cât l-o fi costat și-l costă în continuare să-i facă să joace de doi ani aceeași scenetă a imbecilității patente?!

Circula o vorbă cu ani în urmă: care este culmea ghinionului? Să faci pe prostul și să rămâi așa!…

De douăzeci de ani avem parte la televiziuni de imbecili care fac pe deștepții, dar nu dă peste noi norocul să rămână vreunul așa!…

Iar care dintre ei nu sunt imbecili, sunt tare ticăloși, nemernicii! Ori imbecili, ori ticăloși! Asta este mass media românească! Asta este clasa noastră politică! Tertium non datur…

*

Și așa, cu ajutorul lui Geoană și al ticăloșilor din televiziunile românești, prostimea a fost și a rămas convinsă că Băsescu a jurat pe Biblie cum că nu l-a lovit pe copil… Cum, domnule, Băsescu a jurat pe Biblie?! Păi asta e dovada supremă de nevinovăție. …Ce om bun! Ce-au cu el nenorociții care îl atacă seară de seară la Antene?!…

*

…Nu-i fac niciun reproș lui Băsescu. Sunt chiar fascinat să văd cum a știut să-i distribuie în diverse roluri pe așa zișii săi adversari, și mai ales pe ziariștii din opoziție. Pe toți a știut să și-i bage în buzunar! Acolo unde sunt banii dumneavoastră, inclusiv cei împrumutați de la FMI. Că nu știe nimeni unde s-au dus atâția bani!… Unde să se ducă?! Printre alte destinații necunoscute, au mers și la întreținerea unei opoziții energice, guralivă, vehementă și mereu perdantă!

O opoziție care iese mereu în pagubă îl costă însă pe Băsescu mai mult decât plata găștilor credincioase. Drept care opoziția se simte bine în opoziție, este o postură mai profitabilă și mai comodă, așa că va face din nou tot ce poate ca să nu câștige alegerile de la anul! Cum a făcut și-n 2008, și-n 2009.

Mă mir de un singur lucru: Băsescu a recurs la acest tertip ca să nu jure propriu zis că el nu l-a lovit pe copil, așadar ca să nu jure strâmb pe Biblie! Să înțelegem că Băsescu chiar pune preț pe Biblie?!… Frumos din partea lui, deși greu de crezut. Nu mă așteptam ca sperjurul său de toate zilele să aibă totuși limite. Fisuri! Părea perfect, fără cusur, ca ticălos!

Domnilor, atenție mare deci: nu te poți baza pe domn Băsescu nici măcar că este ticălos tot timpul și în tot ce face!!… Are și el momente de slăbiciune… E și el om, cum s-ar zice. Din când în când se mai pierde cu firea și nu minte!…

Ion Coja

 București, 20 octombrie 2011