„Mai întâi România și abia apoi democrația!”
Declarația de la ȚEBEA
Ținem să ne exprimăm nedumerirea și nemulțumirea profundă pentru prestația inacceptabilă a autorităților noastre față de ofensiva susținută a revizionismului maghiar, a cărui agresivitate nu mai poate fi tolerată sub niciun motiv. Avem înțelegere pentru libertățile și drepturile oricărui cetățean, inclusiv dreptul său de a petiționa, de a cere orice, chiar și luna de pe cer. Dar când cetățeni români, de etnie secui și maghiari, se întrunesc în număr de câteva sute sau mii ca să pretindă autonomie teritorială și o fac în acordurile imnului național al unui stat dintotdeauna neprieten, nu mai este vorba de exercitarea unui drept, ci de un atentat la valorile fundamentale ale statului român. Ne aflăm în fața unui caz penal, de încălcare a legilor și Constituției, și nu înțelegem ce anume îi mai împiedică pe guvernanți să dea riposta cuvenită unor indivizi atât de iresponsabili. Oare guvernul așteaptă ca atitudinea acestor aventurieri să se generalizeze la întreaga masă a secuilor din România?!
Îngrijorați suntem nu numai dinspre partea organelor statului român – procuratură, Ministerul de Interne, Guvern, Președinte, ci și cu privire la lipsa de reacție a mass mediei din România, a clasei politice. Oare gazetarii și politicienii români au pierdut cu totul conștiința și imperativul interesului național?
Nemulțumirea noastră este cu atât mai mare cu cât ofensiva revizionismului maghiar se bazează, și de această dată, pe premise false, a căror evidențiere întârziem s-o facem cu toată autoritatea politică și științifică ce poate fi convocată în acest sens. Avem astfel în vedere adevărul stabilit o dată pentru totdeauna de numeroși istorici, inclusiv cei mai mari istorici maghiari: adevărul că secuii și maghiarii sunt popoare diferite.
Dacă secuii vor autonomie, ei trebuie să se gândească la una singură, de care au mare nevoie ca să intre și ei în rândul popoarelor libere: autonomia față de maghiari, față de UDMR, față de Budapesta! La ultimele recensăminte, sub presiunea UDMR și a Budapestei, secuii s-au declarat maghiari, astfel că în momemtul de față secuii sunt singura minoritate etnică din România care nu este recunoscută ca atare. Și asta nu pentru că societatea românească refuză a le acorda secuilor acest drept, ci pentru că liderii secuilor s-au lăsat antrenați în politica UDMR, a Budapestei, transformând secuimea într-o masă de manevră a revizionismului maghiar. Această atitudine a liderilor secui poartă numele de trădare a propriei etnii, trădare a neamului secuiesc!
La presiunile UDMR și ale Budapestei, care i-au determinat pe secui să se declare maghiari, iar nu o etnie de sine stătătoare, nu s-a găsit niciun lider secui care să protesteze și să le deschidă ochii secuilor asupra acestei înșelăciuni, asupra primejdiei de moarte pe care o reprezintă jocul de interese în care s-au lăsat atrași în folosul exclusiv al Budapestei. Vocile răzlețe ale unor tineri secui care au cerut recunoașterea secuilor ca etnie de sine stătătoare au fost cu brutalitate acoperite. Au fost în schimb bine mediatizate declarațiile prin care secuii din România și-au abandonat istoria, propria identitate etnică.
Secuii sunt azi în pericol de a-și pierde pentru totdeauna identitatea națională, de popor vechi pe acest pământ, mai vechi decât maghiarii.
Dar dacă chiar vor să-și salveze ființa națională, secuii au într-adevăr nevoie de autonomie, dar nu față de români, față de România, ci autonomie față de maghiari, față de politica duplicitară a Budapestei, care se folosește de secui pentru a menține sau crea un climat de tensiuni internetice în Transilvania. Este bine cunoscută această politică a Budapestei, pe cât de agresivă, pe atât de ridiculă. Dar nu putem uita că această politică de minciuni și diversiune a avut cândva câștig de cauză, provocând imense suferințe în Ardeal. Nu avem nicio garanție că o conjunctură istorică atât de nefastă cum a fost cea din august 1940 nu se mai poate ivi. Nu vrem să se mai repete diktatul de la Viena, să mai ajungem ca soarta noastră să depindă de decizia unor cancelarii răuvoitoare sau prost informate!
Guvernanții noștri și clasa politică trebuie să se pună în acord cu opinia publică românească și să manifeste toată fermitatea față de demersul destabilizator de țară la care se dedau UDMR și celelalte organizații de esență teroristă întreținute și manevrate de Budapesta. Aplicarea cu strășnicie a legilor în acest caz se impune și nimeni în lume nu va avea motiv să condamne în vreun fel fermitatea guvernului român. Dimpotrivă, slăbiciunea și toleranța guvernului român față de proiecte politice separatiste atât de aberante riscă să creeze un precedent periculos pentru toate statele din Europa.
Somăm guvernul României, pe Președintele Țării, partidele parlamentare, să abandoneze lupta pentru ciolan și alte beneficii clientelare și să răspundă cum se cuvine celor care agresează cu fățărnicie și insolență Neamul și Țara noastră!
Până când să li se mai rabde udemeriștilor obrăznicia și lipsa de loialitate față de Țară?!
Până când vom mai răbda, noi, românii, să fim guvernați de persoane total insensibile la imperativul interesului național, superior oricăror alte considerente?!
Dreptul poporului român de a-și apăra statul național, făurit cu atâtea sacrificii, este un drept care prevalează față de orice alte considerente și principii politice, prevalează chiar și față de exigențele unui regim politic democratic! Mai întâi România și abia apoi democrația!
Salvarea Patriei, pretutindeni în lume, este legea supremă!
Ion Coja
Președintele Uniunii Vatra Românească
Filiala București
Țebea, 13 septembrie 2009
OARE ASTIA CE ROL AU ???
Restart România
Teo Palade
Miercuri, 07 Martie 2018 20:55
Restart România de Theo Palade despre infiltratiile secrete ca sa schimbe ordinea in Romania
http://www.art-emis.ro/analize/4701-restart-romania.html
Cântec pentru mama NUI
Există lucruri, întâmplări, fapte situate în subuman. Mama care-si abandonează copilul. Stiu, e doar o picătură într-un ocean, poate una la un milion. Dar există. Si prin el, prin abandonat, ea nu mai e o picătură, ci un univers, o întreagă lume furată din inima lui, din cuvintele lui. Dacă am reusi să aruncăm până la capăt frânghia de mătase a sensibilitătii sufletului uman am întelege, cred, că nu există pe lume furt mai odios, jaf mai devarstator. Am înteles acest lucru la o recentă serbare de 8 martie în care câtiva” locatari„ ai casei de copii prescolari cu grădinită specială au cântat, au recitat, au dansat pentru ea, pentru mama NUI (i-am zis eu, reducând agramatical, recunosc, sintagma ”mama care nu este” la sensul ei) . Acesti minunati, ca toti copii de vârsta lor, i-au cântat însă frumusetea niciodată văzută, căldura glasului niciodată auzit, asigurând-o pe mama NUI, că o văd, o aud, o visează, o asteaptă…
Până aici e drama acestor copii. De aici încolo vreau să ne întoarcem fata spre câteva tinere, multe din ele mame.Da, educatoarele… Ca toate educatoarele. Sunt însă mult, mult mai mult, chiar dacă n-ar vrea, chiar dacă nu s-ar strădui să fie. Sunt, cu vorba, cu fapta, cu glasul si zâmbetul, cu supărarea, cearta sau alintul….întruchiparea vie, palpabilă a mamei. De la care ei învată vorba si zâmbetul si jocul si purtarea. Dar ele care nu primesc in schimb nici zâmbetul, nici salutul politicos, al părintelui care-si aduce dimineata copilul la grădinită, nici buchetul de flori, nici mărtisorul… Ele care nu au altceva decât dragostea flămândă a acestor copii lipsiti de dragostea dintâi pe fundalul căruia se nasc toate iubirile omului. Cineva de la Inspectoratul Scolar îsi exprima supărarea ca n-au făcut, nu fac încă totul pentru acesti copii. Sunt convins că are dreptate. După cum sunt convins că vor face.. Din ce în ce mai mult. Pe măsură ce vor învata să facă, pe măsură ce vor if ajutate să deprindă tainele unei munci neînvătatedin cărti si care poate fi învătată doar prin trăirea si simtirea de zi cu zi, ceas de ceas, clipă de clipă între acesti minunati copii.Pentru care, întradevăr, au de făcut totul . Deoarece dincolo de ele, de vorba si fapta lor, educatoare, ei nu mai au nimic. Personal, cred în ele. M-au învătat să cred mâinile întinse, zâmbetele, bucuriile si supărările adresate de fiecare copil cu inocenta lui. Le înlocuiesc ele, educatoarele, si cred în tineretea si sensibilitatea lor, în dăruirea si omenia care le dau puterea stabilitătii în acest climat de înaltă tensiune psihică în care 480 de minute pe zi, de la ”vreau afară” la ”vreau în brate” sunt si rămân pentru fiecare copil ”mama”. Certitudine si aspiratie, generos suport moral pentru marele buchet de sperante, flori răvăsite pe întreg registrul minunatului cântec pentru mama NUI…
Ion D. Coman
Maghiar în România, român în Ţinutul Secuiesc
de Dumitru Manolăchescu
Prin anii ’70, tineri angajaţi la proaspătul cotidian „Cuvântul nou” din proaspătul judeţ Covasna, învăţam să convieţuim cu colegii de la ziarul maghiar „Tukor” combinând o bere cu un rom mic la restaurantul de lângă redacţie. După o oră de experienţe profesionale împărtăşite şi câteva beri, discuţia ajungea invariabil la momentul sincerităţii depline, când colegii maghiari începeau să pună întrebarea-cheie, mereu aceeaşi: „Ce căutaţi voi, românii, aici, cine şi de ce v-a adus în Ardealul care n-a fost al vostru şi nici nu va fi vreodată?”. Din fericire, nu ne băteam niciodată decât în vorbe, unele grele, pe care de obicei le uitam până la proxima întâlnire.
De-atunci a trecut aproape jumătate de secol, dar lucrurile nu s-au schimbat prea mult. A apărut Dumnezeul Internet, care ne arată goliciunea de caracter sau preaplinul de patimi. În materie de „ce căutaţi voi, românii, în Ardealul care nu-i al vostru” am găsit o postare elocventă pe Internet, ataşată cu mândrie de un etnic maghiar. Iată ce idei vântură un poem recitat de o tânără de 15 ani la o manifestare a maghiarimii: „*Marile Puteri au rupt Ungaria în bucăţi şi-au dat Ardealul românilor *Pe toţi maghiarii îi doare Trianonul *E greu să fii ungur în România *Pământul Ardealului e doar al ungurimii şi al nimănui altcuiva *Nu ne vom lăsa niciodată casele în mâinile românilor lacomi *Ungurii se vor bate şi vor muri pentru Ardeal *Ardealul aparţine doar Ungariei Mari”.
Nu ştiu dacă poemul cu pricina aparţine fetei de 15 ani care l-a recitat cu determinare, unui clasic maghiar sau unui poet contemporan. Nici nu contează, ce îngrijorează este altceva: îndoctrinarea tinerei generaţii cu idei care n-au nicio legătură cu realitatea europeană. Ideile astea vin dintr-o frustrare istorică, dar îşi găsesc un rol şi un rost nefast într-o Europă care începe să-şi ridice garduri la graniţe, o Europă care se depărtează tot mai mult de sloganul atât de generos-uman: „Toţi pe lume fraţi noi suntem”… Se resuscitează idei imperialiste, xenofobia începe să-şi găsească loc în programe de guvernare alternative.
E greu să fii ungur în România? Cu siguranţă e greu. Ne-o spune şi primarul nostru, Antal Árpád, în pieptul căruia va bate întotdeauna o „inimă de secui”. Asta e foarte bine şi foarte normal, nu cred că a încercat cineva să-i pună în piept o inimă de român. Ceea ce încearcă şi nu reuşeşte statul român este să loializeze administraţiile locale, indiferent de zona etnică în care acţionează. O loialitate pe care orice stat şi-o doreşte de la oricare cetăţean al său. Altfel, în materie de proastă guvernare statul român nu face diferenţe între maghiari şi români, ne uneşte aceeaşi politică mizerabilă şi ineficientă.
V-aţi gândit vreodată, totuşi, stimaţi concetăţeni de etnie maghiară, cât de uşor e să fii român în Ţinutul pe care dvs. îl numiţi secuiesc?! Cât de uşor e să nu te simţi acasă într-o comunitate ostilizată de sloganuri şi discursuri precum cel recitat de tânăra fără nume la o sărbătoare a unei minorităţi etnice? Cât de uşor e să fii mereu în gardă într-un mediu care se străduieşte să te facă să te simţi străin în propria ta ţară?!
Pe mine nu mă dor vorbele politicienilor maghiari; ca şi cei români, ei spun doar ceea ce ştiu că vrea să audă electoratul pe care îl manipulează. Ce mă doare şi mă îngrijorează este, repet, îndoctrinarea tinerilor maghiari: „Ne vom bate şi vom muri pentru Ardeal” – spune o fată de 15 ani! Asta mi se pare periculos pentru toată lumea, inclusiv pentru statul român. Dacă aşa sunt crescuţi şi educaţi tinerii maghiari, ce viitor poate avea comunitatea românească din HarCov, o inimă a ţării în care ar trebui să se simtă „acasă” şi unii, şi alţii?! Ce viitor poate avea Transilvania românească şi România ca stat unitar?!
Peste doi ani, România va sărbători cu fastul care deja se ghiceşte centenarul Marii Uniri. 2018 va fi un an în care o parte a ungurilor din România şi o altă parte a celor din Ungaria se vor simţi mai frustraţi ca niciodată. Ce va fi atunci, dacă acum ni se recită „Ardealul aparţine doar Ungariei Mari”? Unde veţi trimite „inimile de români” refuzate de „inimile de secui” şi de „inimile de unguri” din cele trei judeţe din inima României?!
S-ar putea să fie greu să fii ungur în România; ne despart, se pare, mai multe decât ne unesc, trecutul încă îi bântuie pe mulţi dintre noi, iar separatismul etnic funcţionează cu efecte crunte pe termen mediu şi lung. Dar, credeţi-mă, e cel puţin la fel de greu să fii român în ţinutul secuiesc pe care vi-l doriţi ori autonom, ori anexat Ungariei Mari! Nu ne invidiaţi, pentru că nu suntem deloc de invidiat! Suntem, de fapt, în cea mai ingrată postură: refuzaţi de majoritarii locali, ignoraţi de statul român căruia îi încurcăm socotelile politico-etnice. Altfel spus, suntem ai nimănui şi-ai tuturor, cetăţeni ai unei lumi pe care n-o mai înţelegem.
sursa https://covasnamedia.ro/actualitate/editorial-maghiar-in-romania-roman-in-tinutul-secuiesc
De ce își fac de cap maghiarii cu noi românii, în mai toate…precum cu „autonomia” și „steagul secuies”, dar mai ales manifestările paramilitare?
Tocmai că nefiind europeni de fel, năravul nu are cum să și-l schimbe, chiar dacă a îmbrăcat haina de european, iar a te purta cu ei cum se poartă autoritățile române, postdecembriste, în fapt fără de reacție, dar cu capul în nisip, ține ce puțin de faptul că tot avem la conducere „mălăi” și „pămpălăi” și de ce s-o n-o spune pe aia dreaptă, niciunul dintre ei, începând cu Iliescu și terminând cu Johannis, nu sunt români, nici măcar buni cetățeni români și nu au cum să simtă românește, ca să simtă pericolul dar și lezarea demnității de român și cu atât mai puțin pericolul cel mai grav…„autonomia”, precedată de niște evenimente urâte, greu de estimat, poate numai dacă ne uităm în timp și vedem la ce au putut să se dedea, fapte ce țin de barbarism și lipsă de civilizație. La acest plan, se lucrează „pas cu pas”, iar starea lucrurilor stă cam așa: în timp ce ei se întăresc și se îmulțesc, ba chiar și prosperă, noi românii, sărăcim și ne împuținăm pe zi ce trece, iar de prosperat nici vorbă, ajungând chiar slugi în țara noastră, iar de la stăpâni 100%, în 1989, dacă mai suntem stâpâni 10%, pe puținul care a mai rămas și poate răul cel mai mare e că peste tot, de jos până sus, conducerea este mai de grabă de altă etnie decât cea românească, care n-au cum să simtă românește și să poată fi în stare să găsească și să apeleze la soluții naționale, pentru a rezolva problemele de orice fel, parcă ieșite toate din matcă, culmea în vremuri noi, ale căror opourtunități ne permiteau să ne reconstruim țara după cum ne împuneau vremurile astea noi. Dar ce să vezi, lucrurile s-au întâmplat tocmai pe dos și asta deloc întâmplător și după cum globalizarea este impusă „pas cu pas” și nu cum s-a promis ci cum o vor ei și în interesul lor, contra intereselor noastre iligitime, așa și aceste „inițiative„, ca făcând parte dintr-un plan, se desfășoară „pas cu pas”, ele fiind gândite și puse pe rol de „actori„ care unii au au fost acceptați ca beneficiarii, iar alții ca perdanți. Că am fost puși în partea perdanților este destul de clar, și asta fără să ne întrebe nimeni și fără a ne cere voie. Problema se pune că odată știute acestea ce trebuie să facem, noi, aceia, care vrem să trăim românește și să fim români tot timpul, dar siguri, încrezători și stâpâni pe viitorul nostru, aici la noi în țară, în șara românilor – România de azi.
Acum, ajunși aici, cu atâtea probleme pe cap și care lăsate nerezolvate, ne vor lovi cu siguranță direct în cap, nu trebuie decât să înțelem că a merge în continuare pe calea corectitudinii politice și a multculturalismului și a descreștinării, nu face m decât să ajungem repede în faza fără de națiune și fără de credință, culmea și spre deosebire de cei care ne sunt potrivnici, ei își întăres și măresc națiunile, bineînțeles, ca teritoriu, număr, bogăție, trezindu-se deodată spiritul feudal imperial, așa, după ce odată cu „visul european”, am pus-o de-o piață comună și le-am dat economia pe tavă…iat acum ne i-au tot: resurse naturale, copii, medici oameni buni de muncă și de ce să n-o spunem și femeile, după cum au și unde au nevoie…aucându-ne pe fiecare dintre noi în poziția de „fleți„ și „pămpălăi„, chiar mai moi ca „mămăliga”.
Am spus toate acestea așa, pentru că așa ne vor ei și așa ne cred cât timp nu le vom da-o după cum o merită. Este musai s-o facem, imediat, fără să mai așteptăm a cădea și mai jos, că atunci chiar că va fi „vai de mama noastră”!
Atenție, știind bine și să luăm în calcul, că ei tot timpul au mizat pe faptul că ei „sunt tari și în cărți”, atunci când îi vom trage la răspundere, se vor da de „ceasul morți ”, că sunt nedreptățiți și așa mai departe, se vor baza pe sprijinul mediei, și din România (nu cea româneasc) și tocmai atunci vor da atacul cel mare, având toată grija de a da naștere și a întreține haosul și dezordinea socială, care ne va aduce „la care pe care”, ca între timp „străinățile„, ca arbitru să ne fluiere în „ofsaid” și chiar să pierdem meciul că a început „ploaia„…
stea ne sunt problemele, cu ei și cu alții, iar pentru a putea fi, este musai să le impezim, să le facem noi cunoscute, românilor noștri și civilizat și democratic să trecem la rezolvarea lor.
A aștepta la această CLASĂ POLITICĂ, sau la Bruxellul de azi, să rezolve ce stă în misiunea noastră supremă, în dreptul nostru, este lesne de înțeles la ce să ne așteptăm și numai cine nu este român, poată să nu-i pese și să accepte ca lucrurile să meargă mai departe pe calea strâmbă și nedrept indusă, întreținută și controlată.
Așa că nu mă bizui în acest demers decât pe mine și pe tine acela care ai rămas român și vrei să fii român, aici în țara ta, unde chiar și cei rămași aici, când trebuiau să plece, de unde au venit, căci noi nu i-am poftit, ba din contră și chiar și cei care au tot venit, de aivea și noi i-am primit, este bine să se înțeleagă că, ca și noi românii, pentru a trăi în pace, armonie și prosperitate în ROMÂNIA MARE ȘI BUNĂ, trebuie să acceptăm a fi cu toții BUNI CETĂȚENI ROMÂNI ȘI ATÂT, AVÂND CA STEAG TRICOLORUL și toți, într-un glas și simțire SĂ CÂNTĂM ȘI SĂ APĂRĂM TOT CEI ROMÂNESC – România și românii!
Pe aceeasi linie de distrugere si destructurare a fiintei nationale romanesti, vedeti ce mai produc iudeobolsevicii si cozile lor de topor din Romania.
http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/14104.pdf
Domnule profesor, V-am mai scris anterior când, în perioada precedentului recensământ, călătorind prin Țară, am aflat ocazional de faptul că, membrii UDMR-ului ar umbla din casă în casă prin Covasna, Harghita și Mureș somându-i pe români și pe secui ca să se declare că ar fi de naționalitate maghiară altfel, vor avea de suferit. Se spunea încă de la acel moment că, în acest mod ungurii se pregăteau intens pentru a solicita UE autonomia pentru Ardealul Românesc iar prin procederul practicat doreau să mărească atâta cât vor reuși numărul cetățenilor de nalionalitate maghiară. Mai mult, se spunea și că, pe tot traseul până în Austria, pe marginea șoselelor au apărut tot felul de chioșcuri unde românii puteau solicita cea de a doua cetățenie și anume aceea maghiară iar solicitanților li se promiteau pe loc o sumedenie de avantaje printre care, posibilitatea de a se stabili în Ungaria, încasarea pensiei românești în Ungaria și alte numeroase avantaje materiale. Incă de la acel moment m-am adresat Guvernului, Președintelui, Parlamentului, la MAI, Premierului Ponta … dar fără ca să primesc vreun răspuns ori să aflu că s-ar fi adoptat vreo măsură împotriva celor care, procedând în maniera descrisă și de notorietate publică au falsificat în mod indiscutabil rezultatele recensământului Național. Cu toate acestea, față de acești dușmani declarați de-o viață ai României care sunt UDMR-iștii, autoritățile noastre care se declară a fi români se tot prostituează pe lângă ei pentru a bemeficia de promisiunea batjocoritoare a celor 30 de arginți ai lui Iuda care sunt cele câteva amărâte de voturi pentru care, bravii noștri politicieni, la prima comandă se așează asemeni pekinezilor pe lăbuțele din spate și ling mâna stăpânului!! RUȘINE SĂ VĂ FIE, VÂNZĂTORI DE ȚARĂ CE SUNTEȚI!! Cozi de topor ordinare care, la ordinul lui Iohannis deodată nu au mai auzit scrâșnetul drujbelor care defrișau bezmetic pădurile Țării și se organizau în coloane de tâlhari dotați cu câte 25 de TIR-uri imense tractând remorci de aceleași dimensiuni pline vârf cu cei mai falnici pomi și fără să-i mai întrebe nimeni, știindu-se că sunt destinați firmei cumătrului austriac al domnului președinte Iohannis și astfel, exprimând fățiș o batjocură oribilă adresată românilor greu de imaginat travarsau nestingheriți România și frontierele acesteia fără să fie măcar întrebați de cineva ce marfă scot din Țară. Măi politicienilor, măi așa zișilor parlamentari cărora v-a comandat Iohannis cum să adoptați legea silvică, adică așa cum o dorea neamțul iar voi, politicoși, i-ați răspuns plini de mândrie: ”AM PRICEPUT, NENE!!” ce-ați făcut mă din România?! Ce-ați făcut mă din Țara noastră?! Cât mai aveți de gând să vă mai bateți joc de noi?! De ce vă tot prostituați pe lângă UDMR-iștii ăștia trădători de țară care vă sfidează – pe voi și nu pe noi!! – ținând doliu de Ziua Națională a României iar în schimb, pentru a-i îmbuna, voi le oferiți portofolii ministeriale și parlamentare acceptând prostește menținerea în eșichierul politic al unui așa zis partid nelegal constituit?! Măi politicienilor, CÂND AVEȚI DE GÂND CA, ÎN ȚARA NOASTRĂ, SĂ VĂ COMPORTAȚI CA NIȘTE ROMÂNI?! Nu vă străduiți ca să ne faceți să vă urâm și să vă călcăm în picioare ca niște năpârci scârboase ce sunteți pentru că, nu prea păreți a fi politicieni adevărați ci sunteți niște vânduri și aceasta devine pe zi ce trece din ce în ce mai clar deoarece, POLITICIANUL ÎȘI APĂRĂ ȚARA ȘI NAȚIUNEA, POLITICIANUL ESTE UN PATRIOT FIIND PERMANENT GATA SĂ-ȘI DEA VIAȚA PENTRU ȚARA ȘI POPORUL LUI?! Voi ce sunteți altceva decât vânzătorii Țării? Pepiniera lui Koveși din rândul cărora își recoltează periodic tot felul de politicieni pe care îi împodobește cu cătușe și îi plimbă în văzul lumii pentru a-i batjocori așa cum li se și cuvine de fapt?! Asta sunteți?! Atunci, să vă intre bine în cap faptul că, NU AVEM NEVOIE DE VOI DEOARECE NU NE REPREZENTAȚI NICI PE NOI ȘI NICI ȚARA! Plecați în lumea largă și înființați-vă acolo câte partide aveți voi chef pentru că noi nu avem nevoie de asemenea batjocură!
Domnule profesor, Vă rog respectuos, să mă iertați pentru vehemență însă tare de mult timp nu mai pot răbda batjocura asta! Astăzi nu m-am mai putut stăpâni!
Cu tot respectul meu, C. Ș. Șelaru