Am citit ultima dvs. postare, “Datorită lor am ajuns anti-semit (2)”.

După ce am tipărit “Codul lui Lucifer”, o serie de cititori apropiați mie, apreciind foarte mult cartea, au ținut totuși să îmi facă unele precizări care în esență aveau o temă comună. Astfel, o mătușă a mea, fiica lui Hristu Vulcan (născut în 1900 în Moloviște, despre care am mai scris), fratele mezin al bunicii mele, mi-a spus că după arestarea în lotul Vasile Militaru a tatălui său pentru faptul că avea un aparat de radio la care se strîngeau cîțiva bătrîni să asculte emisiunile în limba română ale posturilor grecești și ale BBC, singurii care i-au ajutat, nu au fost românii, ci niște evrei din Pitești. Un foarte bun prieten, un mare teolog din Neamț, mi-a spus și el că în momente grele pentru familia sa, au fost ajutați de evrei din Tîrgu Neamț. În mod similar, soacra unei verișoare, a fost în aceleași momente grele de după 1945 ajutată de evrei din Brăila.

Le-am explicat tuturor, pe rînd, următoarele:

– pe pagina de gardă a cărții mele se menționează: “Vechiul Testament – un lung şir de crime şi nelegiuiri săvîrşite de conducătorii evrei. Crimele şi nelegiuirile lor continuă şi azi, nestingherite de nimeni.” Eu nu am culpabilizat niciodată poporul evreu, ci conducătorii acestuia;

– eu, născut și crescut într-un cartier (Vitan-Dudești) în care pe atunci cam o treime eram români (inclusiv aromâni), cam o treime evrei și cam o treime țigani, am avut permanent, în copilărie, în liceu, în facultate, printre cei mai buni prieteni și evrei, cărora nu am ce să le reproșez;

– nu i-am acuzat pe toți evreii de lipsa sentimentelor umane;

– am arătat că instinctele criminale ale multor evrei se manifestă atunci cînd au puterea militară (genocidul din Canaan) ori atunci cind au în spate sprijinul militar al altora (cum a fost la sfîrșitul lui iunie 1940 în timpul „Săptămînii roșii” ori după 1945).

Pe 25 iulie, cînd mai existau unii care aveau curajul să mă publice, am postat un articol în care am precizat: „Trebuie să recunoaștem că în milenii, și poporul evreu s-a mai schimbat în bine (treptat și cu greu, dar s-a schimbat). Acum cca 3.500 de ani, TOȚI evreii erau leneși, criminali și tîlhari.

Ajunși în Egipt cînd evreul Iosif, fiul lui Iacov, devenise favoritul faraonului, evreii trăiau pe munca felahilor. Cînd faraonul care îi proteja a murit iar următorul i-a pus la muncă, faptul de a munci a fost considerat „robia egipteană”, și au fugit de muncă. După 40 de ani de la fuga din Egipt, ajunși în Canaan („Țara Făgăduinței”), după cum ne spun chiar scrierile evreiești (Vechiul Testament, Cartea a VI-a, Iosua), au ucis întreaga populație din cele 31 de cetăți existente (au ars de vii, au spînzurat și au tăiat cu sabia bărbați și femei, copii și bătrîni, boi, oi și măgari după care au dat foc cetăților, nu înainte de a lua din ele aurul, argintul și lucrurile de aramă – pe care „le-au luat întru Slava Domnului”). Acesta a fost primul genocid din istoria omenirii. Nici un evreu nu a strigat „Băi Ițic, Ștrul, Șloim, pe noi Iahve ne-a învățat să nu ucidem și să nu furăm!”. Nu, cu toții erau criminali și tîlhari.

A trebuit să treacă o jumătate de mileniu pentru ca în poporul lui Israel să apară o conștință vie, proorocul Natan, care l-a criticat pe marele rege David că și-a trimis la moarte credinciosul comandant de oști, Urie Heteul, ca să poată să-i fure soția, pe Batșeba.

Apoi, evoluția se amplifică. În sec VIII-VII î.H. marele prooroc Isaia aduce poporului iudeu cuvîntul Domnului într-o formă pe care Alexandru Florian ar considera-o cel mai crunt antisemitism și ar cere arestarea acestuia, fără să știe că a fost deja ucis de iudei acum vreo 2.800 de ani. Cine este curios, să citească în Vechiul Testament cap. I din Isaia. Este primul text antisemit din lume.

Apoi, au urmat marele prooroc Ieremia, proorocul Urie (celălalt Urie, nu Heteul, ci cel ucis de iudei fiindcă nu le plăcea să audă adevărul cînd erau criticați), proorocul Ozeea, etc.

Ieremia îi amenințase pe iudei că dacă nu se vor întoarce la Domnul, vor cădea în robia babiloneană, Și, într-adevăr, au cazut! Dar în timpul robiei babiloniene, evreii au devenit cămătari, creditori ai stăpînilor lor! Prima firmă de cămătărie atestată istoric este firma „Murașu și fiii” (sec. V î.C), înființată în Babilon de robii evrei!”

Apoi, au venit alți evrei care au spus adevărul, apostolii. Cei 12 apostoli, au fost cu toții evrei. Dintre ceilalți 70, în imensa majoritate, au fost tot evrei. Dacă nu mă înșeală memoria, singurii care nu au fost evrei, erau cei 7 diaconi (în frunte cu Sf. Ștefan, arhidiaconul) care erau greci, apostolul și evanghelistul Luca (grec sirian) și apostolul Tit (cretan).

În scrisoarea deschisă adresată lui Klaus Iohannis anul trecut i-am adus la cunoștință (fiindcă nu cred că știa) faptul că în Evanghelia dupa Ioan (8.44), Mintuitorul le spunea fariseilor: “Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

Patima pentru aur și putere i-a condus pe mai marii evreilor la minciună și la crimă. Dar niciodată ca astăzi cînd, pentru a obține despăgubiri enorme în numele unui pretins holocaust  (nu stau acum să explic derapajele acestei definiții), mint de sting și, nu ar fi exclus, să îi prezinte ca uciși în așa zisul holocaust pe unii evrei care, foarte bătrîni, mai trăiesc bine-merci și astăzi. Iar conducătorii țărilor creștine, sînt ajutați să ajungă conducători fiindcă promit să susțină aceste minciuni.

În urmă cu aproape jumătate de veac am văzut un film pe care nu l-am uitat și nu pot să îl uit niciodată. Este vorba de filmul “Z” al lui Costa Gavras. Doar la Hollywood filmele se termină cu victoria binelui împotriva răului. Realitatea este confirmată numai de neo-realismul italian, în care Mafia învinge, sau de filmele lui Gavras, în care dictaturile înving. În filmul “Z”, un tînăr procuror incoruptibil strînge suficiente probe ca să poată acuza de crime politice cîțiva generali. Generalii sînt convocați la anchetă și, hărțuiți la intrare de ziariști, pătrund în biroul procurorului trîntindu-se pe scaun și așteptînd să li se ceară scuze pentru deranj. Dar tînărul procuror, în loc de compasiune sau scuze, cu un ton glacial și oficial , întreabă ”nom, prenom, profession”. După care, se instaurează dictatura militară, iar tînărul procuror cinstit și curajos pățește “buba”.

Klaus Iohannis are jenă să îl întrebe pe stăpînul lui Alexandru Florian, fiul unui boșevic evreu dușman al românilor, dar eu nu am nici o jenă – vorbești de 400.000 de evrei uciși de români? Atunci, prezintă pentru cei 400.000 ”nom, prenom, profession”. Și nu numai atît, mai trebuie să prezinți data si locul nașterii, data, locul și cauza morții – dar cu acte, nu pe baza declarațiilor mincinoase ale evreilor sioniști.

 

Dan Cristian Ionescu

 

Nota redacției: Ca de obicei, site-ul nostru este deschis tuturor punctelor de vedere prezentate decent și cu dorința de a se afla adevărul. Nu avem un criteriu de a identifica gradul de abatere de la adevăr sau de adecvare la adevăr…