28 IUNIE 1940 – ÎNCEPUTUL DEZMEMBRĂRII ROMÂNIEI MARI:
1. Pe 28 iunie au fost anexate de către URSS, întreaga Basarabie, Nordul
Bucovinei și Ținutul Herța ca urmare a ultimatului sovietic din 26 iunie
1940;
2. Pe 5 septembrie a fost anexat de către Ungaria hortistă Ardealul de
Nord ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940;
3. Pe 7 septembrie a fost cedat Bulgariei Cadrilaterul conform Tratatului
de la Craiova din aceeași zi.
Aceste teritorii românești răpite acum 77 de ani până astăzi n-au fost
recuperate de către ROMÂNIA. Mai mult: În urmă cu 20 ani, pe 2 iunie 1997,
la Neptun, a fost semnat de către cei doi președinți, un tratat dureros dacă nu
cumva și rușinos, cu privire la relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre
România și Ucraina. La 14 iulie 1997 a apărut deja și Legea 129, de ratificare
a acestui tratat.
Chiar dacă semnarea acestui tratat a fost una dintre condițiile puse României
pentru a fi primită în Alianța NATO ISTORIA NOASTRĂ nu va uita
niciodată că la data votării acestui act, președintele Senatului era Petre
Roman, ministrul de Externe – Adrian Severin, președinte al României – Emil
Constantinescu (cel care s-a născut la Tighina în 1939 și care a recunoscut la
sfârșitul mandatului de președinte că Sistemul l-a învins).
Prin acest tratat, România recunoștea dreptul de succesiune al Republicii
Ucraina asupra unor teritorii românești integrate anterior prin forță în fosta
URSS și la care nu va mai putea pretinde niciodată… Celor care dorec să
cunoască mai multe despre acest subiect le recomand o minunată carte:
“Istoria unei trădări naţionale: Tratatul cu Ucraina”, O carte-document de
Tiberiu Tudor, cu un Cuvânt înainte al regretatului academician și patriot
Florin Constantiniu.
Vă prezint doar un fragment din prefața semnată de căître marele patriot:
“În 1997, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern
român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea
(ca în 1940), sau fără a se gasi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și
1947). Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a
evenimentului. Cartea profesorului Tiberiu Tudor dezvăluie gravele erori
săvârșite de factorii decizionali ai țării în desfășurarea negocierilor și în
redactarea Tratatului, precum și de parlamentarii chemați să-l ratifice.
Românii trebuie să cunoască adevărul într-o problemă capitală, în care
cenzura, manipulările, propaganda și presiunile exercitate de Putere au
ocultat sensul real al negocierilor și al Tratatului” (Academician Florin
Constantiniu).
Nu am de zis nimic mai mult…

Vasile ȘOIMARU
28.06.2017