48. óu, pl. óuă, art. óuăle, gen. óuălor
*
De mai multe ori le-am cerut studenţilor, la seminar, să-mi răspundă cât mai prompt, mai repede, fără să se gândească prea mult, care este forma de genitiv plural de la ou. În marea lor majoritate, aceştia îmi răspundeau ouălelor : preţul ouălelor a crescut. După ce se mai gândeau puţin, după modelul case-caselor, reveneau : ouă-ouălor. Ce poate fi mai simplu ?!
Şi totuşi, de ce nu “sună” bine acest ouălor, în vreme ce ouălelor ne vine mai repede în minte, ca genitiv de la ouă ?
Mai întâi să observăm că acest cuvînt reprezintă o anomalie : formează pluralul cu -ă, fonem tipic pentru singular. Îl mai regăsim numai în două şi în nouă. În tustrele cuvintele, la origine a fost intenţia de a marca pluralul, în modul cel mai legiuit cu putinţă, prin -e, ceea ce ar fi dat naştere diftongului ue : *oue, *doue, *noue, diftong inacceptabil în limba română. Aşadar, raţiuni fonetice, de eufonie, au impus această aberaţie din perspectiva morfologiei româneşti : -ă ca semn al pluralului. De unde deducem încă o dată că eufonia (fonetica) prevalează în faţa morfologiei. Cu alte cuvinte, dacă ne “sună” mai bine ouălelor, atunci acesta este genitivul plural de la ou şi nu altul ! Mai rămâne întrebarea : de ce “sună” mai greoaie forma ouălor ? Credem că răspunsul este legat de aspectul celorlalte substantive româneşti la genitiv plural : caselor, fetelor, oamenilor, timpurilor etc. Indiferent de genul lor, aceste substantive exprimă pluralul genitiv printr-un morfem de genitiv plural, -lor, precedat însă de un e sau i, adică de o vocală anterioară. Ca sonoritate, pentru “ureche”, genitivul plural românesc este -elor sau -ilor, aşa “sună” româneşte. De aceea, de la ouă nu prea se poate pleca pentru a-i adăuga morfemul de genitiv plural -lor, fiind preferată forma articulată ouăle (+ -lor), prin care obţinem secvenţa -elor şi, în final, ouălelor, în vreme ce ouălor este stingher şi straniu pentru urechea românilor. Chiar dacă, stricto sensu, este conform regulilor morfologiei. Dar nu şi cu “sunetul limbii” (sic). Acesta, adică eufonia, fonetica, prevalând faţă de morfologie.
Nu e de neglijat nici soluţia dată de o persoană mai hâtră, mereu pusă pe şotii : să apelăm la forma diminutivată, după modelul listei de bucate, unde ciorba este neapărat de văcuţă, iar friptura de purcel. Şi să zicem aşadar ouşoarelor sau ouţelor. Din păcate, aceste diminutive ilistrează perfect zicala despre vorba românească, cea cu mereu două înţelesuri !
Sunteti si hatru si este bine….
ciorba-ciorbita,
mici-mititei,
friptura-fripturica, scaricica
vaca-vacuta,
gaina-gainusa, cocos/cococsel,
pui-puisor,
bebec-berbecut,
pastrama-pastramioara
ciuperci-ciupercute
vin-vinisor,
tuica-tuiculita,
palinca-palicuta
…..opere lingvistice ale bucatarilor romani! Si nici nu-i rau, caci efectul este garantat; deja „imi ploua in gura!”
*Si acum regret ca nu puteam viziona pana la sfarsit o emisiune de-a lui Radu Anton Roman, fie-i tarana usoara! Faceam ulcer garantat!
: … @[*(.) fiind preferată forma articulată ouăle (+ -lor), prin care obţinem secvenţa -elor şi, în final, ouălelor, în vreme ce ouălor este stingher şi straniu pentru urechea românilor. Chiar dacă, stricto sensu, este conform regulilor morfologiei. Dar nu şi cu “sunetul limbii” (sic). Acesta, adică eufonia, fonetica, prevalând faţă de morfologie.
Şi să zicem aşadar ouşoarelor sau ouţelor. (.)*]
…
-1) In copilarie, aproximativ „4-5 ani”, avand in curte „cuptor, pentru coacerea painii si turtelor, (si „turtoi” – coca din faina si malai,si putin zahar, coapte in foi de ştiulete crud / verde), …
…
la care veneu si alte femei din sat sa coaca paine, …auzeam deseori cuvantul „cenuşa”, care „nu-Mi suna bine”/”nu-l puteam accepta”, …fata de forma / definitia „cernuşa”, care i-Mi placea, si Ma intrebam de ce o fi stalcit lumea aceasta „definitie” (?!!!), …ulterior, neavand incotro, fiind nevoit sa Ma acomodez;
…
-2) In decursul timpului, am observat ca puisorii de gaina, „scosi la clocitoare artificiala”/(nu la „cloşca”), …
dupa ce erau scosi afara, la aer / la soare / caldura, …la vederea unor porumbei, ciori, sau alte pasari care zburau pe deasupra, prin apropiere, …
„in mod instinctiv”, deci fara sa fi avut parte de „educatie in limbaj pasaresc”, puisorii fugeau cautand sa se ascunda, …deci „stiind, anticipand ca este vorba de un posibil pericol”, …
fapt constatat si in cazul altor „vietuitoare”, …
…
ramanand oarecum nelamurit privitor la „de unde vin reactiile instinctive” (?!!!), …
…
ulterior, intelegand (cum sint sau nu sint acceptate unele „notiuni / forme de exprimare”, implicit de comportament /[despre care este scris si in prorocii, dar la nu mai fac trimiteri acum]), …
…
{[aici @ (notiuni / cuvinte, si acceptarea / neacceptarea, intelegerea / perceptia, potrivit precizarilor d-vs.: -*Dar nu şi cu “sunetul limbii” (sic). Acesta, adică eufonia, fonetica, prevalând faţă de morfologie.*]}, …
…
constatarea / concluzia fiind aceea ca „fenomenele”/ „comportament si fonetica / eufonie”, sunt implicite / memorate in „genetica”, (implicita acceparea sau neacceptarea), si bineinteles „transmise d’in /(prin) gene’ratie, in „generatie”, …inclusiv „acumularile, pr’in bucle / trepte, pe Scara Evolutiei, catre limita maxima superioara a „Rodului”/[„Spicul”/*Rodul Graului*],
…
de „Sus”/*Isus* _ Ioan 8/21,23,24,26-29; … & …
…
-3) Revenind la precizarea d-vs.: -*Şi să zicem aşadar ouşoarelor sau ouţelor.*, …
…
Eu zic ca este corecta exprimarea „ouşoarelor sau ouţelor.”, …si, la fel, corect „oualor”, …
…
comparativ cu „coaielor”, nu „coaielelor”, …adica referindu-Ma la *potcovirea cailor, cu cai’ele*.
…
– Cu stima.-„Mesia”.