Poate a venit “vremea prunilor”!

Gasesc in “De doua mii de ani” a lui Mihai Sebastian descrierea unei situatii, produse la mijlocul anilor ’30, deloc straine cu ce se intampla astazi:

“Nu stiam decat vag, din ziare, despre conflictele Exploatarii miniere Rice S.A. cu taranii fosti proprietari ai concesiunilor. In orice caz eram departe de a sti ce intindere aveau aceste conflicte. Poate nici Rice nu-si dadea seama de gravitatea lucrurilor, caci semnase o serie intreaga de cecuri si avea constiinta de a fi rezolvat totul. Americanul acesta osos nu va pierde niciodata groaznicul lui aer de om care poate spune oricand, oriunde, oricui: “platesc!”…

…i-am cerut lamuriri despre oamenii din Uioara.

-Nu i-am vazut niciodata, mi-a marturisit. Ei fug de mine si nici eu nu ma prapadesc de dragul lor. Le-am platit terenurile pana la ultimul ban, dupa rapoartele de expertiza. Ce mai vor? Sunt incapatinati si prosti.

-Prunii trebuie sa fie pricina…

-Care pruni?

– Prunii. Nu i-ati vazut? Sunt albi din varf pana in radacina. Nu stiu ce dracu a cazut pe ei: cenusa, scrum de tigara, praf de carbune, nu stiu ce-o fi.

– E spulung, ne-a lamurit Rice. Material intrebuintat la saparea sondei…

– Si nu se puteau cruta prunii?

– Copilarie, domnule…Astea sunt riscuri inevitabile. Si minime, de altfel. Ce e in definitiv un prun?

– Pai vezi, de aici vine cearta dumitale cu oamenii din Uioara, ca nu stii ce e aia un prun…

Rice nu intelegea nimic. “Oamenii astia sunt nebuni”, urla el. “intradevar nebuni, intareste maistrul, dar trebuie sa contezi pe nebunia lor”…”

Maistrul propune reevaluare terenurilor concesionate, distribuirea unui supliment de despagubiri, deplasarea satului din matca sa cu cativa kilometri, organizarea unei perdele de protectie pentru toate livezile si regenerarea lor pentru toate pagubele suferite, lucru cu care americanul nu este de acord.

Maistrul:

-…nu pot cladi o cetate de industrie intr-un sat de podgoreni. Si nici la dreapta nu o pot cladi, ca nu sunt nebun sa las intre sonde si cetate un brau de tarani, pe care o sa-I afumati si o sa-I otraviti un an sau doi sau zece, pe ei si prunii lor, pana ce, intr-o zi, o sa se sature si o sa va dea foc si voua, si sondelor cu care va judecati de-a petrolul.”

Cu toate insistetele maistrului, americanul nu ceda caci…”nimic nu ramane nemodificat unde descaleca Ralph T. Rice”!

O rezistenta in plus, in aceasta disputa a fost si pozitia profesorului Ghita Blidaru, personificarea profesorului Nae Ionescu, in opinia caruia “…Uioara trece dincolo de argumentele tehnice si economice. El gandeste din “punctul de vedere al prunilor”…si care se “indarjeste sa ramana in cugetarea lui un plugar”, pentru care “Europa este o fictiune” si “se intoarce invariabil la butucul de vita”.

Inevitabilul se produce si “la Exploatare era o fierbere groaznica”. “Oamenii de la sonda A 19 refuza sa lucreze”, iar “oamenii (taranii) facusera o mica demonstratie cu pietre”, taiasera fierele de telefon. “Primii au revendicari de salariu, ceilalti n-au nici un fel de revendicare, in afara de dorinta de a cobori spre vechea Uioara si a pune la pamant totul. Revolta sondelor si revolta prunilor…Zece ani au vorbit sondele si acum vorbesc prunii”!

E “vremea prunilor”!