Conducătorii Ungariei aşteaptă scuze de la preşedintele României, de la preşedinţii sârb şi slovac şi chiar de la Emmanuel Macron, proaspătul preşedinte al Franţei, pentru „nedreptăţile” îndurate de Ungaria în urma Tratatului de Pace de la Trianon!

*

Recent, János Lázár șeful de cabinet al Premierului Ungariei, Viktor Orban, a făcut o serie de declaraţii halucinante și revoltătoare în acelaşi timp:
„Nu ne dorim nicio modificare a graniţelor şi mai ales nu ne dorim tensiuni etnice, noi războaie in Europa… dar asta nu înseamnă că vom tolera provocările, încălcările repetate ale sensibilităţilor noastre naţionale pentru încă 100 de ani.
Da, putem spune chiar şi acum: „Dreptate pentru Ungaria!”, care a fost strigătul pentru revizuire după 1929.”
Presa din România a preluat informaţia după un articol publicat de Eva Balogh, fost profesor de istorie est-europeană la universitatea Yale pe blogul hungarianspectrum.org în limba engleză, articol care analizează evoluţiile iredentiste ale clasei politice de la Budapesta :
„Presupun că majoritatea oamenilor familiarizați cu istoria Ungariei moderne știu că Tratatul de la Trianon a fost tratatul de pace dintre Regatul Ungariei și puterile aliate și asociate.
A fost semnat oarecum târziu la 4 iunie 1920, la aproape doi ani de la sfârșitul primului război mondial.
Recent, organizaţia extremistă revizionistă Jobbik a propus instituirea în Ungaria a unei zile de comemorare a aşa zisei „nedreptăţi de la Trianon”, iar aceasta a fost adoptată cu promptitudine de guvernul Orbán.
În lumina anunțului oficial guvernamental al lui János Lázár, această Zi a Unității Naționale poate fi un punct de cotitură în gestionarea de către guvernul Orban a „problemei Trianon” …
Eva Balogh, scrie în continuare că lectura unor articole despre Trianon în presa din Ungaria este foarte necesară pentru a ne face o idee despre fascinantul portret sociologic și psihologic al regimului Fidesz şi ne poate ajuta să înțelegem gândirea mașinii de propagandă a lui Viktor Orbán.

Viktor Orban

Foto: Primul ministru ungar Viktor Orban

Prima problemă este fundalul istoric fals la care apelează autorii naționaliști de extremă dreapta prezenți cu diverse articole în publicaţiile din ţara vecină şi aliată, Ungaria..
Teza generală este că Ungaria a fost victima acelorași naționalități cărora conducătorii Ungariei au avut generozitatea de a le permite în diferite momente din istorie să se stabilească în Ungaria.
În interpretarea lor, naționalitățile din Ungaria aveau drepturi extinse,înainte de 1918, iar existența lor națională nu era în niciun fel amenințată.
De fapt, liberalismul blestemat al elitei politice maghiare a fost răspunzător de numărul tot mai mare de non-maghiari apărut în Ungaria în detrimentul maghiarilor.
În aproape toate aceste scrieri, jurnaliștii și politicienii descriu Ungaria de astăzi nici mai mult, nici mai puţin decât o „victimă”, care a fost dezmembrată de vecinii săi ostili în perioada 1918-1919.
Unul dintre acesti comentatori, ziaristul György Pilhál de la Magyar Idők, care îi etichetează pe membrii Micii Antante drept „hiene”, îi consideră vecinii de azi ai Ungariei la fel de antagoniști față de maghiari ca acum 100 de ani şi spune că Ungaria este încă asediată și tratată nedrept, ca şi în trecut.
Mai mult decât atât, Pilhál continuă, trecând în revistă catastrofele prin care au trecut ungurii până la Trianon: invazia devastatoare mongolă din 1241, bătălia de la Mohács din 1524, care a semnalat începutul a 150 de ani de dominație otomană și predarea de la Világos din 1849, după un război de independență pierdut, încheind acest rezumat istoric foarte distorsionat cu următoarele concluzii bizare:
„Vreţi să inundați cu migranți acest rămășiță mutilată, udată de sânge a patriei? Nu, nu, niciodată! „
Astfel, valul migranților din ultima vreme este ridicat la nivelul celor mai importante evenimente din istoria maghiară.
Așa cum maghiarii au trebuit să se confrunte cu mongolii, turcii, austriecii și rușii ostili, acum, dacă nu vor acţiona rapid, ar putea deveni victime ale atacului migranților, ceea ce ar echivala cu un al doilea Trianon.
György Pilhál, fiul lui Tamás, care lucrează în calitate de jurnalist la publicaţia Pesti Srácok, a scris și el o luare de poziţie care este într-un fel mai interesantă decât cea a tatăl său.
Şi el are cuvinte dure la adresa Micii Înțelegeri, dar în ochii săi adevărații făptași ai distrugerii Ungariei Mari au fost aliații occidentali :
„Vestul, cu majuscule, ne-a tăiat mâinile și picioarele și ne-a aruncat printre vecinii duşmani care în această zi au fost îngrășați cu părți ale trupului nostru.”
„Acești noi vecini urăsc maghiarii, pentru că ei știu că au fost zămisliți în păcat și au primit teritoriile ungurilor ca urmare a unei nedreptăți de neiertat. Prin urmare, ei nu se simt în siguranță în propriile lor granițe. Ei nu sunt numai tâlhari sau hoți „.
Criminalii adevărați sunt în mod evident puterile occidentale. „Vestul este Trianonul însuși. Ei nu și-au cerut niciodată scuze, nu au încercat niciodată să-și rectifice păcatele și să reducă pagubele „.
Cum poate Ungaria să își recâștige poziția anterioară de putere medie în Europa?
Așa cum a sugerat istoricul Muzeului Trianon, ungurii trebuie să „repopuleze Bazinul Carpatic”.
El a folosit expresia netranslatabilă „szeressük vissza Magyarországot!”, ceea ce înseamnă, mai mult sau mai puțin, renaşterea Ungariei Mari prin „iubire”.
Aceasta nu este o formulă foarte diferită de cea a vicepreședintelui Fidesz, Szilárd Németh, care a rostit cu ceva timp în urmă, ideea că lumea aparține națiunilor care o populează.
Așadar, singura modalitate de a recâștiga fosta glorie a Ungariei este prin „modificarea scării naționale”, iar scopul nu este reprezentat de „marginile false” ale Trianonului, ci de limitele bazinului carpatic, cel puțin .”
Reluând analiza discursurilor celui de-al doilea cel mai important personaj din guvernul Orbán, János Lázár, aflăm că într-un discurs recent el a trimis următorul mesaj la Bruxelles:
„Este timpul ca vecinii noștri și liderii Europei să recunoască și să-și adapteze politicile în consecință: națiunea maghiară este victima lui Trianon și nu originarul și făptuitorul său.”
„Națiunea maghiară ar trebui să primească, dacă nu o reparaţie materială, cel puţin repararea morală a celei mai mari nedreptăți din istoria lumii”.
Lectura discursului lui János Lázár, publicat pe pagina oficială de internet a Guvernului de la Budapesta, atras atenţia prin tonul său ofensiv şi jignitor la adresa veicnilor Ungariei, care sunt totuşi aliaţii acestei ţări în NATO şi UE !
Dl. Lázár ne dă şi lecţii de istorie, susţinând că în urma tratatului de la Trianon, peste noapte, din 320.000 km pătraţi şi 20 milioane locuitori, Ungaria a rămas doar cu 93.000 km pătraţi şi 7 milioane locuitori.
„ România a putut să obţină Transilvania şi Partium fără niciun merit şi niciun temei juridic”, statul slav din sud părţile sudice, iar Cehoslovacia din acea vreme partea de nord a ţării şi Transcarpatia.
„Astfel că în loc de state naţionale au fost create ţări multietnice pe ruinele Monarhiei” (traducere M.D.), notează istoricul Marius Diaconescu.

*

Evident, şeful de cabinet al premierului Viktor Orbán uită să spună că doar o treime din populaţia monarhiei maghiare era reprezentată de unguri, iar restul populaţiei erau români, slovaci, sârbi, ruteni etc.
Chiar şi între cele 7 milioane de unguri, doar o parte erau etnici unguri , pentru că în urma procesului de maghiarizare, devenit politică de stat după 1867, mulţi nemaghiari se declaraseră unguri la ultimul recensământ înainte de război.
Culmea obrăzniciei este însă faptul că Budapesta aşteaptă scuze din partea Europei şi mai ales a vecinilor, pentru „nedreptatea” de la Trianon !
„Prietenii şi cunoscuţii străini veniţi de departe au înţeles deja ei înşişi că Trianonul a fost de fapt o vendetă etnică făcută prin mijloace administrative, nu un tratat de pace.
Că Trianonul nu a distribuit învingătorilor adevărul istoric, ci mai mult pământ: mine bogate, păduri întinse şi câmpii roditoare ungureşti.
Judecând fără mânie şi părtinire, străinul venit de departe înţelege deja dintr-o simplă relatare că: Trianonul nu a stopat, ci a menţinut războiul. La urma urmei, a fost ultima mare luptă a primului război mondial.
Ultima bătălie, în care ungurii fără arme au trebuit să apere cu mâinile legate la spate împotriva celor mulţi ceea ce a fost al lor de secole, în faţa lui Dumnezeu şi a omului.
Că Trianonul nu a adus pace Europei – şi de fapt lumii, ci un nou război. A făcut să fie inevitabil un nou cataclism, care a fost chiar mai distructiv decât primul, mai dureros şi mai iresponsabil. Dictatul de la Trianon este fără îndoială o durere a Ungariei, dar este un păcat al întregii Europe şi o ruşine a întregii lumi occidentale.
A fost şi rămâne. Rămâne faptul că în ultimii 100 de ani nimeni niciodată nu a cerut scuze Ungariei pentru Trianon.
Nici nu vorbesc despre reparaţii. Dar de ce nu am vorbi despre reparaţii acordate chiar şi ungurilor, nu doar despre gesturi simbolice. Despre reverenţe şi despre scuze. Despre cuvintele spuse public de liderii ţărilor vecine, prin care în sfârşit cel puţin ei recunosc şi nu tăgăduiesc în continuare nedreptatea.
Acea nedreptate, pe care mai marii Europei de atunci au comis-o împotriva ungurilor, ai căror complici au fost în unele cazuri şi înaintaşii lor, dar, în orice caz, au fost beneficiarii.”
El vorbeşte despre scuzele aşteptate de la preşedintele României şi mai aşteaptă scuze de la preşedintele sârb şi chiar de la Emmanuel Macron, proaspătul preşedinte al Franţei!
Ungurii, la 100 de ani de la Trianon, suferă de o mare frustare şi continuă să se victimizeze. Au rămas cu aceeaşi mentalitate din secolul al XVI-lea, când, în urma înfrângerii Ungariei la Mohacs în 1526 şi mai apoi a împărţirii regatului, prin formarea paşalâcului de Buda, respectiv a principatului Transilvaniei.
În literatura maghiară a epocii apăruse ideea că ungurii sunt poporul ales de Dumnezeu, cu un destin asemănător cu cel al evreilor.
Nici atunci, în secolul al XVI-lea, nici acum, la 100 de ani de la încheierea primului război mondial, ungurii nu au înţeles sensul istoriei, continuând se considere nişte victime nedreptăţite.

Pe 26 Mai un coleg al şefului de cabinet al primului ministru ungur, Viktor Orban, având funcţia de secretar de stat, János Árpád Potápi, nu a ratat nici el ocazia să plângă din cauza „tragediei” provocate de Trianon Ungariei.
Aceste discursuri revizioniste sunt publice pe pagina de internet a Guvernului de la Budapesta şi nu sunt singurele declaraţii revizioniste ale politicienilor din Ungaria…
Contracarează în vreun fel propaganda revizionistă maghiară Guvernul de la Bucureşti sau preşedintele Iohannis? După cum putem vedea, nu …
La Budapesta se face deschis şi la nivel oficial propagandă anti Trianon, cu toate că această dispută veche de aproape 100 de ani, a fost tranşată în urma a două războaie mondiale.
Reacţiile politicienilor noştri la aceste provocări venite dinspre Ungaria sunt surprinzător de anemice…
Guvernul Orbán pare să fi decis să deschidă un alt front în războiul său împotriva Europei, de data aceasta pentru o reinterpretare a Tratatului de la Trianon.
Este o întoarcere serioasă la politici care subminează grav pacea în regiune.
Istoria ne-a arătat la 30 August 1940, când armata maghiară a lui Horthy a cotropit Ardealul de Nord, ce se poate întâmpla când iredentiştii maghiari tulbură apele politicii internaţionale !
Cine doreşte repetarea acelor vremuri pline de tragism ?

Surse:

A new declaration of war: Justice for Hungary!

http://adevarul.ro/news/politica/janos-lazar-seful-decabinet-viktor-orban-asteapta-scuze-klaus-johannis-presedinteleromaniei-nedreptatile-indurate-ungaria-trianon-

*

Text preluat de pe „CER ȘI PĂMÂNT ROMÂNESC”