Unde-s „sateliţii” sau o „lecţie deschisă” pentru alţii

 

Rusiei i-ar fi mult mai simplu să dea ordin armatei „Înainte, foc!”, să urce pe tancuri şi să treacă Nistrul. Dar problema e că nu o cheamă nimeni. Moscova nu are sateliţi serioşi dincoace de Nistru, iar în ultima vreme i-a pierdut şi pe cei pe care-i avea…

Planul preliminar de pace pentru Ucraina a eşuat, cel puţin nu a luat foc în varianta lui Poroşenko. Poate că asta a fost şi scopul? În tot cazul, condiţiile ultimative ale noului lider ucrainean — „mai întâi armele jos şi apoi negociem”, au fost respinse de rebelii secesionişti din estul Ucrainei. În replică, Kievul a tratat cu refuz cererea Rusiei de prelungire a armistiţiului. În situaţia care s-a creat, Poroşenko a acuzat Moscova că face export de „revoluţii populare” în Ucraina. Într-un interviu pentru CNN Poroşenko declară că rebelii, care nu se supun ordinii constituţionale în Ucraina, „sunt trupe ruse, în componenta lor intră cetăţeni ruşi, iar liderii lor sunt agenţi ai serviciilor secrete ruse”, spune Poroşenko, dând de înţeles că în aceste condiţii este un nonsens să discuţi cu ei, oricât de mult ar dura armistiţiul. Poroşenko, care a fost şef şi la Externele ucrainene, nu are cum să nu cunoască experienţa şi „rostul” negocierilor Chişinău — Tiraspol, care, dincolo de o mare formalitate diplomatică, nu sunt mai mult nimic. De aici, probabil şi declaraţia-avertisment, pe care o făcea, în ajun de a decreta încetarea focului, că nu va admite, în niciun caz, ca estul Ucrainei să se transforme într-o Transnistrie, pentru că, — zicea el, negocierile cu interpuşii Moscovei nu rezolvă nimic. şi nu putem să nu-i dăm dreptate. Ce a obţinut Chişinăul în cei 22 de ani de negocieri cu Tiraspolul (Moscova)? Singurul, poate, plus, din tot ce s-a întâmplat în aceşti ani, e că putem fi o ”lecţie deschisă” pentru alţii.

Moscova dă semne de nervozitate

Săptămâna ”fără foc” nu a schimbat nimic în relaţiile rebelilor cu Kievul. Fiecare a rămas pe poziţiile sale, iar în noaptea spre marţi, Poroşenko a cerut relansarea acţiunilor antiteroriste în regiunile din estul Ucrainei. Potrivit ştirilor de pe agenţiile de presă, în luptă au fost acţionate inclusiv blindate, artilerie şi aviaţie. În câteva zile, scrie Regnum.ru, frontul s-a extins şi a cuprins şi zonele periferice ale Doneţkului şi Luganskului. Presa ucraineană scrie că numărul morţilor, de o parte şi de alta, este de ordinul sutelor şi că Kremlinul dă semne de mare nervozitate. Preşedintele Vladimir Putin a convocat marţi, într-o reuniune de urgenţă, Consiliul de Război, la care a fost discutată situaţia din Ucraina, „care se înrăutăţeşte rapid” după încetarea armistiţiului, anunţă ITAR-TASS, cu trimitere la declaraţia lui D. Peskov, purtătorul de cuvânt al preşedintelui rus. Cu o zi înainte, Putin a mai ţinut o reuniune, de data asta cu participarea ambasadorilor ruşi acreditaţi peste hotare, la care a anunţat că Rusia va interveni în Ucraina, pentru a-şi apăra ”conaţionalii”. “Ţara noastră va apăra energic drepturile conaţionalilor din străinătate şi va uza de întreg arsenalul de metode: de la cele politice şi economice până la operaţiuni umanitare privind dreptul la autoapărare, prevăzute de dreptul internaţional”, a spus Putin, cu precizarea că ”de acum încolo preşedintele Poroşenko poartă întreaga responsabilitate pentru războiul din estul Ucrainei, după ce a dispus implicrea trupelor regulate împotriva rebelilor”. Deci, Rusia are pregătite argumentele sale pro-război, motivate cu tratate internaţionale, aşa după cum procedează, de obicei, şi alte ”puteri” în alte zone ale planetei şi sub acoperirea aceloraşi ”operaţiuni umanitare”. Rămâne să vedem dacă va merge Putin sau nu mai departe de declaraţii, deşi Moscova are de mult pe masă apelul celor doi

 

guvernatori din Doneţk şi Lugansk, Pavel Gubarev şi Igor Strelkov, care cer, deschis, Rusiei „să ia măsuri urgente şi decisive”, în caz contrar „vom fi scăldaţi în sânge”. Este mesajul liderului separatist din Lugansk, Igor Strelkov. De la o zi la alta, lucrurile se complică, iar cele 4 explozii de marţi din capitala Ucrainei ar putea fi un semnal că războaiele, în condiţiile de azi, sunt posibile nu doar cu tancuri şi avioane. Aşa sau altfel, tensiunile în Ucraina şi în jurul Ucrainei cresc. Agenţia de presă ”Interfax-Ucraina”, citată de RADOR, scrie cu referire la declaraţia generalului american Philip Breedlove, comandantul Suprem al Forţelor Aliate din Europa (SACEUR), că Federaţia Rusă a concentrat la graniţa cu Ucraina forţe militare considerabile, ceea ce sporeşte riscul unui conflict militar între Rusia şi Ucraina. Nu ste departe de acest gând nici preşedintele Poroşenko. Acum o săptămână, acesta declara că, dacă Rusia nu-şi retrage trupele de la graniţa cu Ucraina, riscăm să intrăm într-un „război adevărat”.

Comratul şi Taraclia, pe orbite reproiectate

Va ataca Rusia şi R. Moldova, dacă se va hotărî s-o facă în cazul Ucrainei? În primul rând, nu se ştie dacă o va face la modul direct şi în cazul Ucrainei, iar cât priveşte R. Moldova, e şi mai puţin probabil s-o facă, deşi şi-ar dori-o. Moscova s-a săturat de tot genul de jocuri diplomatice de-a negocierile în ”problema transnistreană”, sau „de-a Găgăuzia”, de-a „republica Bugeac”, „de-a comuniştii”, „de-a socialiştii”, „de-a patrioţii Moldovei”, de-a ”Sfânta Rusie”, care o costă bani grei, dar din care nu prea are folos. Rusiei i-ar fi mult mai simplu să dea ordin armatei „Înainte, foc!”, să urce pe tancuri şi să treacă Nistrul. Dar problema e că nu o cheamă nimeni. Nici socialiştii lui Dodon, nici comuniştii lui Voronin, nici „patrioţii” lui Garbuz, nici Comratul, iar dacă şi o fac (mai mult sau mai puţin voalat), nu au cu ce sprijini această chemare. Nici unul dintre ei nu sunt forţă. Nu au lume (”caravană”) în spate. R. Moldova nu e Ucraina, cu frontiere directe cu Rusia şi o asimetrie etno-identitară, pe care Rusia o poate pune în joc în orice zonă geografică a Ucrainei. Greu de crezut poate, dar Transnistria de azi nu va mai intra în tranşeie aşa cum a făcut-o îm 1992, iar Comratul nu e nici Doneţk şi nici Lugansk. Mitingurile lui Formuzal la Comrat nu adună nici 100 de găgăuzi. Comratul e tare în declaraţii, iar în spatele declaraţiilor nu are nimic. Poate doar nişte „referendumuri” trucate. Şi cam pe aici. Moscova nu are azi sateliţi serioşi dincoace de Nistru, iar celor, pe care-i avea, li s-a cam reproiectat orbita. Turcia (vizita preşedintelui parlamentului Turciei, Cemil Cicek) le-a cerut, părinteşte, „nacealnicilor” găgăuzi să-şi caute de treabă, să nu o mai facă pe ”gavroşii” şi să se lase de Putin, Bulgaria, la rândul ei, şi-a temperat şi ea cele câteva voci „rebele” de la Taraclia, SIS-ul, pare să se fi clarificat cu Antifa şi cu activităţile „ilegaliste” ale PS Marchel la Bălţi şi s-a cam zis cu „focarele”. E simplu să pui mâna pe microfon sau megafon, nu e atât de simplu şi să le poţi stâpâni. Dacă nu a reuşit Voronin, o primăvară întreagă, să provoace lumea la „revoluţie”, să ştiţi că Basarabia e bravo, iar dacă, cumva, Moscova ar încerca să ne ia pe ”sus” cu Transnistria (s-o recunoască oficial), asta ar fi, probabil, cea mai proastă mişcare la care s-ar decide Rusia. De ce? Pentru că, în conjunctura geo-politică de azi, Rusia nu ar face decât să grăbească unirea R. Moldova cu România. Iar asta înseamnă nu doar UE mai aproape de Rusia, ci şi NATO mai aproape de Rusia.

Petru Grozavu,

 ZdG. 3 iulie 2014

 

 

Nota Redacției: O analiză bine cumpănită, bine documentată, într-un stil de comentator lucid, ușor ironic, optimist. Încă un semn că meciul nostru cu Rusia va fi curând adjudecat prin abandonul adversarului. E timpul ca și Rusia să învețe ceva din istorie! Doar știu ei bine cum sunt moldovenii. Ai mai mult de câștigat de la ei prin respect și bună învoire.