Vineri, 13 iunie, orele 18, la CLUBUL ȚĂRANULUI ROMÂN, se lansează
Românii din jurul României.
Vom fi martori!
O carte-statuie a românismului
Există cărţi-monumente.
Dar iată şi o carte-statuie.
E vorba de volumul „Românii din jurul României” de Vasile Şoimaru.
Are 376 de pagini şi e o lucrare crescută pe verticală, precum Coloana Infinită a lui Constantin Brâncuşi.
Despre tipăriturile deosebite, de regulă, se spune: o carte ca aceasta apare una la un an, sau una la zece ani, sau una la o sută de ani.
Despre astă operă unică se poate afirma că asemenea cărţi apar o dată la două mii de ani.
De ce?
Albumul lui Vasile Şoimaru prezintă, pentru prima dată în istorie, mărturii scrise şi imagini fotografice despre marele popor al dacilor, despre care Herodot spunea că se întinde din munţii Moraviei şi până la apele Niprului.
Această carte de circa 3 kilograme e o carte grea. În primul rând – de sensuri şi frumuseţi.
Am mai putea-o denumi: un sfert de milion de kilometri într-o mie de imagini.
Atâţia kilometri a făcut Vasile Şoimaru pentru a aduna cele o mie de imagini din carte. Alte câteva sute de mii de fotografii i-au rămas în afara acestei Enciclopedii a Daciei refăcute simbolic. Dacă Decebal ar putea-o răsfoi, şi-ar regăsi lesne ţara toată între filele ei.
Precum arheologul care reconstituie după un os dinozaurul preistoric, Vasile Şoimaru reconstituie cu un peisaj, cu ruinele unei catedrale sau licăririle din privirile unor consângeni – o epocă, o ţară, un neam.
Imaginile volumului respectiv sunt ca un comentariu la cartea de istorie.
Această Cazanie a neamului românesc trebuie să fie predată în şcoală ca o anexă la manualul de istorie.
Îl întreb pe Vasile:
– Cum ai găsit subiectul?
– Nu eu l-am găsit. El m-a găsit. Trebuia cineva să facă acest lucru. Îi sunt recunoscător Celui-de-Sus că m-a binecuvântat să-l realizez anume eu.
Vasile Şoimaru are un suflet care i se zbate ca apa-n vad. Când îl sun pe posesorul lui fără de astâmpăr, îmi răspunde ba de la Bitolia, ba de la Uzdin, ba de la Martanoșa, ba de la Cornova Italiei, locuri nu unde românii au fost risipiţi de intemperiile istoriei, ci – pe unde au mai rămas: rămăşiţe din vechiul Imperiu al Dacilor, care, la două mii de ani de la suprimarea lui de către romani şi barbari, mai dau semne a nu fi dispărut de tot.
Răspândiţi în cele patru zări, ei se mai încăpăţânează să vorbească limba lor, să-şi păstreze tradiţiile, să ţină la vetrele moşilor şi strămoşilor de care nu s-au despărţit, ele fiind situate în chiar leagănul civilizaţiei multimilenare al acestora.
Vasile Şoimaru a mers pe urmele lupilor daci. Formula: valah-voloh-volh-volk desemnează o posibilă ascendenţă a valahilor (românilor) identificaţi cu lupii, puşi pe drapelele Daciei.
Sate ascunse în munţi sau pe şesuri ca nişte lupării. Femei cu ochi de lupoaice. Bărbaţi cu mers de lup pus la pândă. Copii cu hârjoneli de lupuşori, scoborâţi de pe steag dacic. Pe toate le surprinde Vasile Şoimaru.
El reconstituie basme şi vise. Doruri şi nădejdi.
Un reporter de la un post de radio bucureştean, aflând că basarabeanul Vasile Şoimaru vizitase câteva zeci de ţări, i-a pus acestuia ceva mai demult următoarea întrebare:
– Ce ţară aţi mai dori să vedeţi, domnule Şoimaru, după ce aţi văzut, s-ar părea, toate ţările de pe glob?
Cel întrebat a răspuns în felul următor:
– Unica ţară pe care aş dori mult s-o văd se numeşte…
Şi aici Vasile a făcut o pauză, ca mai apoi să adauge:
– …România Mare.
Pe ea încearcă s-o refacă cu aparatul său de fotografiat ilustrul călător şi om de cultură.
A găsit localităţi, altădată româneşti, în care azi doar morţii din cimitire mai au nume româneşti. Celor mai mulţi dintre urmaşii lor li s-au furat numele, graiul, memoria.
Se ştie: un popor care nu are memorie încetează să mai existe.
Norocul nostru a fost limba română: cuvintele ei nu ne-au uitat. Acolo unde mai e vorbită limba noastră, memoria este vie.
V. Şoimaru s-a deplasat unde a auzit că ni se mai vorbeşte graiul. Şi s-a găsit pe sine.
În Ucraina de dincolo de Transnistria, între râurile Tiligul şi până dincolo de Bug, până în 1956 funcţionau circa 500 de şcoli româneşti.
În acel an, acestea au fost închise delaolaltă. De ce? Argumentul a fost hilar: acestea îi românizau pe ucraineni şi ruşi. Dar – Basarabia a făcut parte din Rusia ţaristă 106 ani, iar din URSS – alţi vreo 50 de ani, şi nu le-a românizat. Dimpotrivă, ea s-a lăsat rusificată. Acolo unde nu s-a reuşit timp de sute de ani să fim asimilaţi, rusificaţi, deznaţionalizaţi a poposit Vasile Şoimaru.
Toate satele de acolo îl cunosc pe Vasile. El le-a amintit limba noastră, le-a dus costume populare, cărţi, CD-uri cu melodii de-ale noastre şi de-ale lor.
Nicolae Bobeică, sosit la lansarea albumului de la Martanoşa, sat de dincolo de Bug, care în 1956 mai avea 20 000 de români, îmi povesteşte:
– Când l-am auzit pe Vasile Şoimaru vorbindu-ne în limba noastră la întâlnirea cu consătenii mei, tot satul a început să plângă. De bucuria de a auzi tot ce spune şi de durerea de a nu înţelege tot ce spune.
În toate satele româneşti din teritoriul vast de la ţărmurile Mării Negre pe care Ecaterina a II-a îl botezase „Moldova Nouă”, pentru că în 1740 majoritatea locuitorilor de acolo vorbeau în „valahă”, azi şcolile sunt ruseşti. Şi moldovenii rusificaţi de acolo se vor cu Rusia. În localităţile unde mai există şcoli cu predare în limbile tătară, armeană, acestea se doresc în Ucraina. Iată ce n-a înţeles până azi puterea de la Kiev, că cei rusificaţi – ca şi minorităţile din Republica Moldova – se vor dori veşnic cu cei care i-au rusificat.
Poate nu-i târziu ca politicienii din ţara vecină să revină la deciziile aberante ale celora de la 1956.
Îl ştiu pe Vasile Şoimaru de mult (am fost colegi de parlament în câteva rânduri), dar nu l-am cunoscut deloc.
Abia când a scos prima ediţie a cărţii „Românii din afara României” l-am cunoscut cu adevărat ca pe una dintre marile personalităţi ale Basarabiei, care nu se bate cu pumnul în piept că face, dar face şi face bine ceea ce face.
Mă miră entuziasmul lui permanent şi faptul că pune mai presus de toate iubirile – dragostea de Neam.
Vasile Şoimaru ar fi cel mai bun director al Departamentului Românilor de Pretutindeni, care sponsorizează la nimereală programe care n-au nici în clin, nici în mânecă cu promovarea identităţii româneşti, şi care, acum câţiva ani, era în căutare de români pe insulele Maldive, prin Singapore şi Noua Guinee, în loc să treacă Prutul, Tisa sau Siretul şi să-l ia drept călăuză pe Vasile Şoimaru, cel mai bun cunoscător al vetrelor româneşti din afara actualelor frontiere ale României.
Când s-ar putea să dispărem, Doamne fereşte!, în gulagurile Uniunii Euroasiatice, care ia naştere în aceste zile, pe fundal de rafale de mitraliere în Ucraina de răsărit sau în globalizări negândite până la capăt, cartea lui Vasile Şoimaru va fi o mărturie şi o dovadă că am fost…
Această carte e mai mult decât o carte. E un pomelnic al unui neam decimat. O mărturie. Şi un vis.
E ca o catedrală ridicată pe ruinele unei catedrale care a fost. E ca o albie de râu cu apele mutate în alte albii, care aşteaptă nişte ploi să le umple.
Când răsfoieşti volumul lui Şoimaru, simţi aer proaspăt ca stârnit de aripi de şoimi.
Această carte
e din viaţă şi moarte,
e din nopţi şi din zile,
Vasile, Vasile…
Nicolae DABIJA,
poet, membru de onoare al Academiei Române
(Literatura si Arta, 29 mai 2014)
http://www.romaniidinjurulromaniei.ro/articole-blog/1489/o-carte-statuie-a-romanismului/
Cum se poate procura albumui?Multumesc!
Dacă am avea institutii serioase – parlament, guvern, presedintie – dl Vasile Soimaru ar fi numit Ministrul Românilor de Pretutindeni fara concurenta.
În acest post de o importanta pe care miopii nu o vad e numita însă o reprezentanta a OTV.
La nivelul parlamentului, guvernului, presedintiei.
In timp ce un roman adevarat face, cu sacrificii la propriu, cu daruire si talent, fie si simbolic, unirea a chiar tuturor romanilor, de pe oriunde ar fi ei risipiti pe vastul teritoriu al dacilor, vine un tambalagiu si o tine una-intruna: „razboiul dacilor cu românii”…
De la zbieretele tot atat de agasante ale Mariei Sarapova (ii transcriu numele din rusa nu din engleza) n-am mai auzit ceva atat de disgratios.
STIMATI PACIENTI IN BELGIA PEDOFILII VIOLATORI DE COPII DE 13 ANI POT FACE SEX LEGAL CU EI,SI VOR FI ELIBERATI DIN PUSCARII PRIN NOUA LEGE! STIMATI PACIENTI HOMOSEXUALII POT ADOPTA COPII IN FRANTA PEDOFILA,CA SA-I SODOMIZEZE! STIMATI PACIENTI BORDELURILE SUNT LEGALE IN GERMANIA,CU CHITANTE PROSTITUATELE LUCREAZA CU CARTE DE MUNCA SI CU HIV SIDA MAI JOS! DOAMNE PAZESTE TURMA TA!! – See more at: http://vox.publika.md/politica/pentru-ce-dati-voi-bani-stimati-americani-514080.html/comment-page-2#comment-3094138
AMERICA E CONDUSA DE TERORISTI BOLNAVI PSIHICI PORCI OBEZI PE MEC DONALDS!
DRACU SA IA AMERICA!!
DOWN WITH TERRORIST AMERICA!
DOWN WITH VICTORIA NULAND!
FUCK YOU AMERICA!
FUCK YOU SOROS!
FUCK YOU NATO!
FUCK YOU EUROPEAN GAY ISLAMIC UNION!
FUCK YOU BILDERBERG!
FUCK YOU IMF!
FUCK YOU LEANCA,FILAT PLAHO!
GO TO HELL AMERICAN SWEIN!!!
Vreau să particip Vineri, 13 iunie, orele 18, la CLUBUL ȚĂRANULUI ROMÂN, unde se lansează cartea „Românii din jurul României”, autor Vasile Şoimaru, românul moldovean care ar fi cel mai bun director al Departamentului Românilor de Pretutindeni.
Se putea si romanii de la munte.
– Sariti, sariti, vine lupul!
Taranii, speriati, si-au lasat treburile si au plecat in fuga sa-l salveze pe ciobanas.
Cand au ajuns, nu au gasit niciun lup. L-au vazut in schimb pe Ion, care se prapadea de ras si le spunea:
– Ha, ha, ha! V-am pacalit!
Foarte suparati, taranii s-au intors la treaba.
– Ar trebui sa-i dam o lectie, ca sa se invete minte si sa nu-si mai bata joc de nimeni! spuse o femeie.
– Nici chiar asa! exclama sotul acesteia. Care dintre noi nu a facut macar o gluma in copilaria sa?
Dupa ce au mancat, taranii s-au hotarat sa se odihneasca putin. Deja dormeau bustean, cand, deodata, s-au auzit niste strigate:
– Sariti, sariti, vine lupul!
Toti s-au trezit ingroziti.
S-au ridicat repede, au apucat niste furci si au fugit sa-l ajute pe ciobanas.
Cand au ajuns, si-au dat seama ca ciobanasul ii pacalise din nou. Dar de aceasta data, taranii s-au suparat foarte tare si s-au intors mahniti la treburile lor.
Dar, pe cand soarele incepuse sa apuna, niste tipete au cutremurat linistea din jur.
– Lupul, lupul, vine lupul. Ajutati-ma. De data asta nu glumesc!
Ion plangea fara sa se opreasca. Insa nimeni nu venea sa-l ajute.
Dacii nu mai vor să tacă – Războiul dacilor cu românii
Cu ceva ani în urmă, prezentam şi eu, ca şi alţi nebuni cu iubire de neam, unele cazuri legate de istoria acestui popor care, după din ce în ce mai multe surse – culmea – din afară, pare să fie albia de formare a popoarelor Europei.
Dacii nu mai vor să tacă – Războiul dacilor cu românii dosare ultrasecrete exclusiv zv
Dacii nu mai vor să tacă – Războiul dacilor cu românii
Ştiu că vor sări în sus toţi cei sătui de “propaganda comunistă” de “îndoctrinarea exagerată”, unii poate sinceri în scepticismul lor, alţii însă pur şi simplu ignoranţi sau şi mai grav, rău intenţionaţi. Pe cei din urmă nu ai cum să îi convingi pentru că ei nu vor să fie convinşi. Când însă astfel de specimene se află în fruntea ţării sau a diferitelor ministere, organe şi organisme ale statului cu atribuţiuni în păstrarea unităţii, suveranităţii şi identităţii neamului, problema devine în mod clar de competenţa organelor care se ocupă acuma de copii din licee, ca cele mai mari ameninţări la adresa securităţii statului.
Nu ştiu ce urmăresc structurile abilitate să se ocupe de securitatea independenţa acestui stat, dar ştiu cu ce nu se ocupă şi ar trebui să se ocupe:
Dacii nu mai vor să tacă – Războiul dacilor cu românii dosare ultrasecrete exclusiv zv Subiecte îngropate – Istorie călcată în picioare, un articol scris tot de mine, scotea în evidenţă pentru a nu ştiu câta oară şi tot inutil, imensele date istorice care se află sub Grădiştea, practic un alt oraş de mărimea Bucureştiului, oraş descoperit pe vremea lui Ceauşescu. S-au început cercetările au fost demarcate săpături, obiectivul a fost sub atenţia istoricilor şi specialiştilor militari. Cum însă serviciile secrete ale Ruşilor erau direct interesate, informaţiile au ajuns şi unde nu trebuia. Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite de echipa speciala de cercetatori, a fost multiplicat în patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetăţile pe listele UNESCO. Urma să se iniţieze o amplă campanie de săpături arheologice şi să se realizeze un centru turistic exceptional. Programul a fost însă stopat, iar copii ale dosarului cu hârtile siturilor au ajuns la ruşi, apoi mai recent după revoluţie la căutători de comori şi aşa au fost înstrăinate celebrele brăţări dacice despre care unii spun că ar avea proprietăţi radionice. Lumea cu adevărat cultă este interesată de caz, BBC vine cu aparatură de ultim moment şi scanează toată zona, pretinzând că vor să facă un film despre daci. Ce film au făcut, e mai puţin important, mai ales că au răsucit istoria cum au vrut ei ca să îi scoată pe daci rudimentari şi sălbatici, uitând că celţii cei cu care se laudă ei sunt veniţi din această zonă, fiind urmaşi ai tracilor. Important este că nu au dorit să pună la dispoziţia statului roman rezultatul cercetărilor spunând că o vor face după ce vor realize filmul. Ce ne poate spune domnul Maior despre acest subiect? Ce date au fost descoperite de britanici sub Sarmisegetuza, cum a fost posibil să se acorde unui stat străin dreptul să scaneze teritoriul românesc şi să plece cu datele investigaţiei?
Dacii nu mai vor să tacă – Războiul dacilor cu românii dosare ultrasecrete exclusiv zv În august 2012, în timp ce se lucra la autostrada Sibiu-Nădlac este descoperit un alt oraş subteran, aparţinând culturii Turdaş oraş care se întindea pe o suprafaţă de 100 de hectare datând din 4500-5000 Î.Hr. Odată cu acest oraş a fost descoperită şi o piatră care conţinea o scriere asemănătoare celei de la Tărtăria, dar mai veche decât aceasta. În mod normal odată cu descoperirea acestor situri ar fi trebuit sistată automat lucrarea la această autostradă şi declanşată cercetarea arheoligică, declararea zonei ca zonă de interes naţional, inclusă în patrimonial naţional, luate măsuri de pază şi securizare a zonei, sau dacă lipsa fondurilor nu permitea, conservarea şi paza zonei. Apoi era normal să se studieze variant întreruperii sau anulării construcţiei şoselei în zona respectivă, făcute cercetări suplimentare scanaraea zonei, aşa cum au făcut englezii la Sarmisegetuza şi crearea unui şantier arheologic pentru a proteja descoperirea. Ce face însă guvernul român? Domnul Şova, ministrul fără minister şi fără obiectul muncii, prietenul de afaceri al premierului Ponta, declară că din toate autostrăzile pe care România le are în plan, cea mai urgentă este Sibiu Nădlac, care este prioritatea 1. Pentru această porţiune de autostradă, sau mai bine zis Sibiu – Orăştie se alocă în regim prioritar suma de 700 milioane lei. De ce această urgenţă? De ce această porţiune de autostradă din toată România, cine are interes să bage sub asfalt această descoperire arheologică unică? Ce interese serveşte domnul Şova şi regimul pe care îl reprezintă, cine doreşte îngroparea istoriei românilor? Domnul Maior, poate să scoată capul din dosarele elevilor de la liceul Bolintineanu sau din filmele cu profesoara Costică şi să privească un pic descoperirile de pe autostradă, sau nu a fost încă informat ?
Dacii nu mai vor să tacă – Războiul dacilor cu românii dosare ultrasecrete exclusiv zv În septembrie 2012, în localitatea Hândrești, comuna Oteleni, profesorul Mihai Vasilencu face o descoperire pe care media se grăbește să o califice descoperirea anului. Între piesele descoperite se găseau și unele care aveau gravate unele semne ce au fost imediat etichetate ca asemănătoare cu scrierea tăblițeor de la Tărtăria. Este imatur nu numai prematur să se facă astfel de aprecieri mai ales la câteva zile de la descoperire, mai este mult drum de parcurs până vom afla ce epocă reprezintă piesele descoperite, dar nimic nu este exclus. Să sperăm doar că specialiștii nu vor proceda cum s-a procedat cu tăblițele de la Sinaia sau cuiele dacice și cu cine știe câte alte artefacte. Dincolo de toate acestea trebuie mentionat ca, la inceputul anului 2012, Vasilencu a mai facut o descoperire de senzatie. Atunci, gasirea unei serii de vestigii, vechi de peste 5.000 de ani, arata ca in zona Handresti – Oteleni exista dovezi ale civilizatiei umane ce ajung pana in Epoca Bronzului (4.500 – 5000 de ani i.Hr. – n.r.)
Dacii nu mai vor să tacă – Războiul dacilor cu românii dosare ultrasecrete exclusiv zv Plăcutele din plumb de la Sinaia sunt nişte piese ce se găseau în subsolul Muzeului Naţional de Antichităţi (actual Institutul de Arheologie) încă de la infiinţarea acestuia, “mai multe sute de astfel de plăci”, după unele surse. Se spune că ar fi fost turnate în ultimul sfert de veac XIX (1873-după anumite surse) din ordinul regelui Carol I, după originalele de aur, descoperite într-un tezaur în Poiana Văcăriei, unde urma să se sape fundaţia Castelului Peleş. Despre acestea au stiut o multime de istorici, pornind de la Grigore Tocilescu, Ion Nestor, Vasile Pârvan şi până la Alexandru Suceveanu şi Alexandru Vulpe. Ce s-a intamplat cu tezaurul descoperit nu prea se pomeneşte, probabil regele Carol I avea nevoie de bani şi le-a vandut sau le-a topit. Aşa a si dispărut dovada autenticităţii acestui izvor istoric deosebit.Conform opiniilor doamnei Aurora Peţan, specialist în lingvistică, fost cercetător principal în cadrul Academiei Române, timp de un secol, nimeni nu a scris un rând despre existenţa acestor inscripţii, nimeni nu le-a cercetat. Singura contribuţie o constituie cartea dlui ing. Dan Romalo, apărută în anul 2003 şi reeditată în 2005 la editura Alcor. Dl Romalo este “părintele” acestui subiect: lui i se datorează scoaterea la lumină a pieselor, salvarea, prin fotografiere, a multora dintre plăcile dispărute astăzi, precum şi prima transcriere, analiză şi propunere de decriptare metodică a lor.Doamna Aurora Peţan, care, sesizând importanţa acestor artefacte şi mai ales a mesajului pe care îl transmit peste generaţii, şi-a canalizat energia în scopul studierii şi mediatizării lor, atrăgându-şi adversitatea celor care se luptă să ţină adevărul ascuns cât mai adânc şi fiind nevoită în final să demisioneze şi să renunţe la carieră. Totuşi, deşi în ţară subiectul a reuşit să fie deocamdată înăbuşit, a trezit atenţia străinilor, care se interesează de el, inclusiv prin intermediul serviciilorde informaţii. Adrian Bucurescu, autor al cărţii „Tainele tăbliţelor de la Sinaia”, în care a încercat o traducere a acestora, afirmă: „Tăbliţele de la Sinaia sunt de o importanţă covârşitoare pentru istoria şi cultura noastră, fiind prima oară când aflăm ce spun Dacii despre ei înşişi şi despre duşmanii lor cei mai crunţi, Romanii. Importanţa lor constă nu numai în informaţiile istorice deosebit de valoroase ci şi în frumuseţea artistică, de multe ori la treapta de capodopere, literare şi plastice. În momentul de faţă nu există nici un program oficial de studiere, sau cel puţin deprotejare a pieselor, care sunt, în continuare, neinventariate şi prost păstrate. Lipsa deinteres a oamenilor de ştiinţă, fie ei lingvişti ori istorici, şi a instituţiilor în grija cărora ar trebui să se afle studierera acestei arhive, este dublată de entuziasmul unor”traducători” fantezişti, lipsiţi de o minimă pregătire în domeniu, care discreditează în mod regretabil subiectul. Chiar dacă buna credinţă a acestora nu trebuie pusă la îndoială, rezultatele lor intoxică opinia publică, compromit subiectul şi îi îndepărtează şi mai mult pe specialişti. Ce face domnul Maior, dacă tot e interesat de carte de educaţia românilor ca problemă de interes naţional strategic, de ce nu se aplecă şi asupra acestor scrieri pe care iată unii se grăbesc să le piardă, alţii să le distrugă, unii să le bagatelizeze, alţii să le “traducă” aiurea.
Dacii nu mai vor să tacă – Războiul dacilor cu românii dosare ultrasecrete exclusiv zv Insula Şerpilor. Un subiect care a făcut obiectul unor dispute diplomatice aprige între România şi fosta Uniune Sovietică, apoi Ucraina. Trecând peste faptul că a reprezentat un teritoriu românesc luat cu japca de prietenii de la răsărit, Insula, chiar şi aşa nelocuită are şi alte puncte care o fac dorită. Pe lângă poziţia strategică în Marea Neagră, pe lângă faptul că se află în platforma de exploatare a gazelor şi petrolului din Marea Neagră, mai sunt şi alte interese care ţin de .. istorie, cultură, care face în ultimul timp obiectul interesului şefului SRI. Pe Insula Şerpilor (pe care fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, a „dăruit-o” complet nejustificat Ucrainei) se mai găseau încă, în secolul XIX, ruinele unui imens templu antic, despre care N. Densuşianu ne spune că era închinat lui Apollo. În secolul XIX, acest templu a fost practic „demontat” şi transportat la Moscova, unde a dispărut cu desăvârşire. Se vorbeşte că şi acolo s-ar fi aflat un centru energetic al culturii trace. Iată deci o altă problemă de culţură care l-ar putea interesa pe domnul Maior, dacă cele legate de teritoriu, zăcăminte energetice, puncte strategice nu îl interesează.
Dacii nu mai vor să tacă – Războiul dacilor cu românii dosare ultrasecrete exclusiv zv Cel mai nou subiect, despre care am mai vorbit, dar nu este deloc cel mai lipsit de importanţă, este cel legat de munţii Bucegi. Lumea îşi mai aminteşte celebrul caz al elicopterului israelian prăbuşit în Bucegi undea în zona numită Colţii Ţapului. Am scris în articolul “Până unde merge „amabilitatea” guvernelor?” dspre implicaţiile sau îmbârligăturile subiectului Bucegi, despre interesul israelienilor pentru Bucegi, Varful Omu, Babele şi zona cunoscută din antichitate drept “ centrul sacru “ al lui Zalmoxe. Poate mulţi vor spune că e o prostie, dar dacă e aşa de ce se intersează cu atâta sârg evreii de el şi de ce au reuşit să primească de la statul roman dreptul de “exploatare turistică “ a zonei, exact acolo unde de veacuri, românii spun că se întâmplă ceva ciudat? Nu poate fi o simplă coincidenţă acest interes al străinilor faţă de zonele “caudate” ale României, cum nu poate şi de loc doar “ignoranţă” sau lipsă de informare, atitudinea autorităţilor române care se fac că nu văd, nu aud, nu ştiu, nu îi interesează, nu vor să protejeze aceste comori ale culturii, istoriei, care sunt dorite, studiate, cercetate, exploatate, de alţii. Dacă este atât de intereasat de cultură şi educaţie, de ce nu se implică domnul Maior şi în acest caz?
Cum se poate interpreta acordul Ministerului Apărării Naţionale dat unor organizaţii străine de a cerceta arhiva MApN ? Cum poate fi interpretată indiferenţa autorităţilor române faţă de toate aceste cazuri şi multe altele, indiferenţă care duce la dispariţia, distrugerea, scoaterea României din istoria Europei care – alţii o spun, nu eu – se pare că îşi trage seva de aici din fosta Tracie, din Dacia preistorică. În loc să intercepteze mailurile şi chaturile incomozilor, SRI ar trebui să se ocupe de problemele supravieţuirii acestui stat hăituit în ultimul timp mai mult de proprii cetăţeni decât de străini. Se pare că românii, nu romanii sunt adevăraţii şi cei mai periculoşi duşmani ai Dacilor, adevăratele războaie de distrugere a Daciei nu s-au dat acum 2000 de ani, se duc în zilele noastre, nu Romanii ci Românii vor duce la dispariţia regatului dac. Mai este cineva în Dacia care să nu vrea să îşi omoare străbunii ?
Ne mai miră că în timpul acesta românii, sau mai bine spus urmaşii vechilor daci plecaţi “la muncă” pe alte pământuri acum mii de ani, care trăiesc pe alte meleaguri, în Serbia, Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, Elveţia, Spania, Germania, sunt trataţi cu indiferenţă de guvernul României? Păi să fiţi voi sănatoşi fraţi daci, în voi ne e speranţa, voi aţi reuşit să vă păstraţi limba şi obiceiurile mii de ani, nu v-a exterminat nimeni, nu v-a trădat nimeni, nu v-a urât nimeni, nu v-a călcat nimeni în picioare, nu v-a impus nimeni pe cine să aveţi preşedinte, nu v-a minţit nimeni, nu v-a înşelat nimeni. Ce se întâmplă cu noi acuma, voi nu aţi păţit în 4000 de ani, voi aţi fost lăsaţi să vă duceţi traiul aşa cum aţi vrut şi aţi supravieţuit Noi, Dacii de aici din Dacia suntem decimaţi cu Codex Alimentarius, cu Chevron, cu Gold Corporation, cu închiderea spitalelor, cu reducerea salariilor şi pensiilor,cu impozitări succesive, cu taxe pe respirat, cu închiderea şi falimentarea intreprinderilor prin “privatizare”, cu lipsa medicamentelor din farmacii, cu servicii secrete şi procurori dând buzna în biserici şi în licee după marii şpăgari ai ţării, cu cu nesimţirea şi indiferenţa guvernanţilor. Rămâneţi acolo, în voi ne e salvarea.
Scris de : Marin Neacșu 2013-07-13
Si un anumit comentariu:
<>
Superb articol,atit de crud de adevarat si de dramatic…Chiar daca totul e impotriva romanilor,de la statul anticrestin,antinational infiltrat la virf de alogenii dintr-un anumit neam,sa se fi uitat intr-o asa masura ce ascendenta viteaza sta la originea noastra,intr-un asa hal a putut ajunge romanimea noastra incit sa nu mai iesim sa zdrobim napircile astea?
…Insa „stapinii”vor face si greseli luind romanului totul,poate asta va declansa curajul lui a nu mai avea nimic de pierdut…Ce vremuri nenorocite,marcate de lasitate…D-zeu cu mila…