Valuri de ură împotriva Bisericii
3 noiembrie 2025 de Rost Online

Foto: Ziarul Lumina
Dragostea cu care Catedrala Mântuirii Neamului a fost înconjurată, la propriu, de aproape 200.000 de credincioși veniți să se închine în Sfântul Altar a stârnit un adevărat cuib de duhuri de ură împotriva Ortodoxiei și a Patriarhiei Române.

Sub diferite pretexte- Sfinți pictați pe pereții Catedralei sau versuri care deranjează- atacurile au curs necontenit în ultimele zile.

Nici măcar după ce Patriarhia Română a transmis un comunicat lămuritor cu privire la unul dintre subiectele de care s-au agățat contestatarii Bisericii- anume versurile melodiei „Avem o țară”- valurile de ură nu s-au mai domolit. Dimpotrivă.

Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, reclamă propaganda extremistă din Catedrala Națională, acolo unde se găsesc „sfinți a căror viață a fost legată de legionarism” și așteaptă autosesizarea instituțiilor abilitate să deschidă un dosar de cercetare.

Vasile Bănescu, fost purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, spune despre Arhidiaconul Mihail Bucă, fondatorul Grupului Psaltic Tronos al Patriarhiei Române, că este „dirijorul unui cor bisericesc”, iar pe măicuțele de la Mănăstirea Diaconești le acuză de ultranaționalism.

Tot el se arată deranjat de poezia „Avem o țară”, despre al cărei text spune că este „o piatră de poticnire (scandal) deloc lipsită de o tentă ideologică transparentă, fie ea și citită într-o forțată cheie martirologică.”

Exemplele pot continua, dar ne oprim aici. Redând doar versurile „Avem o țară”, lăsând fiecăruia libertatea de a reflecta și de a-și forma propria concluzie:

„Avem o ţară unde au stăpânit odată

Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.

Şi unde stau de veacuri laolaltă,

Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

Avem troiţe sfinte, altare şi icoane

Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;

Avem atâtea lacrimi şi prigoane

Că ne e plin pământul de martiri.

Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul

Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;

Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,

Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare,

Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;

Ca să păzească fără de schimbare

Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,

Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;

Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,

Pe Horia tras pe roată pentru neam.

Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,

Ardeal cu trei culori împodobit;

Scriind deasupra vina ta cu sânge,

Aceea că, ortodoxia ai iubit.

Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte

Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;

Dar astăzi dând pământul la o parte

Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.

E jertfa lor de veacuri mărturia

Ce strigă din morminte pân’ la noi:

Să apărăm cu râvnă Ortodoxia

Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!”