Valter Roman, erou sau asasin laș?
Articolul despre „Asasinul de la Majadahonda” a prilejuit și comentariul dlui Nicu Cohen, care mă învinuește că am făcut „dintr-un erou un asasin”!… Iată punctul de plecare din care țin să fac o dezbatere mai amplă pe un subiect teoretic inedit, după știința mea:
„În tranșeele din față, W. Roman a auzit vorbind românește; a comunicat imediat coordonatele bateriei de artilerie celei mai apropiate.
În bombardamentul ce a urmat, au pierit Ion Moța și Vasile Marin. Ei au devenit eroi ai Mișcării Legionare și li s-a ridicat un monument la Majadahonda pentru că vorbeau românește și pentru că Walter Roman era vigilent.”
Așa arată informația care ne parvine de la Titus Popovici. Se pare că a fost prieten cu Walter Roman și de la acesta a aflat cum s-au petrecut lucrurile la Majadahonda, în februarie 1937… Moment extrem de important pentru istoria noastră. Se știe bine că funeraliile celor doi eroi legionari s-au desfășurat cu participarea a sute de mii de români, legionari sau simpatizanți legionari. Atât numărul mare, cât mai ales ordinea și disciplina participanților, o adevărată demonstrație, involuntară, de forță și coerență, a pus pe gânduri autoritățile. Așa ceva nu se mai văzuse în România! Era clar că legionarii nu erau un partid politic, ci o mișcare națională care putea oricând să scoată în stradă sute de mii de oameni și să ia puterea politică prin forță!… Legionarii aveau această foță!
Urmare a acestor funeralii, autoritățile au luat decizii importante, radicale, privind Mișcarea Legionară, privind necesitatea, din punctul lor de vedere, a lichidării legionarismului… Operă malefică, nici azi încheiată!
Revenim la gestul de erou / de asasin al lui Valter Roman, cu două mici întrebări: (1) dacă ar fi murit nu doi legionari, ci doi dintre românii comuniști aflați în tabăra republicană, controlată de Komintern, cum ar fi arătat funeraliile acestora?!… Dacă Valter Roman ar fi murit în Spania, ar fi stârnit o reacție publică cât de cât asemănătoare?
Și mai ales mă întreb, (2) dacă Moța sau Marin ar fi auzit vorbindu-se românește în tranșeele inamicului, ar fi procedat la fel ca W(V)alter Roman? Ar fi ținut cu tot dinadinsul să-i ucidă pe românii aflați printre combatanții adverși?
Cu alte cuvinte, cred că gestul lui Valter Roman ne pune înaintea unei interesante probleme de etică militară, de etică a războiului. În războiul modern mai ales, de regulă adversarul asupra căruia arunci din avion bombele ucigașe sau îndrepți tirul artileriei îți este complet necunoscut. O mulțime de anonimi, fără identitate, fără chip, fără biografie… Statul te trimite pe front să ucizi, iar tu, om normal, care n-ai da o palmă cuiva, poți să îndrepți arma ucigașă spre cel din tranșeea din față deoarece nu-l cunoști pe cel care, și el, te țintește!
W(V)alter Roman, aflăm de la același Titus Popovici, era comisar politic în războiul civil din Spania. Nu era un combatant propriu zis, precum cei șapte legionari, aflați în tranșee. În tranșeea cea mai apropiată. După unele informații, deseori în timpul luptelor interveneau perioade de încetare a focului din ambele părți ale frontului, pentru a fi adunați morții și răniții dintre linii. Într-un asemenea moment te puteai apropia suficient de mult de linia adversă ca să auzi vocile și vorbele adversarilor. Se pare că într-un astfel de moment Walter Roman s-a apropiat atât de mult de linia adversă încât i-a putut identifica pe români, în ce loc se află în liniile adverse! Mă întreb cât de moral era ca într-un moment de încetare a focului Walter Roman să se ocupe de spionarea adversarului, de culegerea de informații!..
Altă întrebare: ce căuta un comisar politic, militar necombatant, între liniile frontului? Cumva îi căuta chiar pe românii din armata republicană, de a căror prezență e foarte probabil că nu avea cum să nu știe? Își asumase sau chiar i se încredințase sarcina să-i identifice? Sau a fost o pură întâmplare?
Și întrebarea întrebărilor: în acele momente de încetare a focului, destinate ridicării răniților și a morților, ai dreptul moral să culegi informații despre inamic, adică, în fapt, să nu încetezi starea de beligeranță, ci să profiți de încetarea focului pentru a continua lupta pe asuns, într-un moment când adversarul, crezându-te om de cuvînt, renunță la gardă, nu se mai apără?!… Este gestul lui Walter Roman un gest eroic sau un gest laș, dezonorant, dezgustător?! Adică un asasinat?!
I-a auzit vorbind românește și nu le-a adresat un salut sau o înjurătură amicală?!… Eu așa mă văd reacționând. Și-i întreb pe cititorii acestor rânduri ei cum văd aceste lucruri, cum categorisesc isprava lui Walter Roman.
Din nefericire, o judecată asupra lui Walter Roman e de natură să afecteze imaginea publică și a fiului său, domnul Petre Roman, care nu o dată și-a mărturisit cultul pe care îl are pentru tatăl său, pentru faptele acestuia. Nu mi se pare drept, dar așa se petrec lucrurile. Petre Roman a avut multe avantaje în viață pentru că era fiul lui Valter Roman. Dacă există și dezavantaje de pe urma acestei paternități, trebuie asumate și acestea! În cazul unui personaj controversat cum e Petre Roman, antecedentele politice din familie trebuie luate în seamă cu multă atenție! Mai ales atunci când nu-i sunt favorabile!
Aceste antecedente, în cazul de față, se referă, pentru mine, în primul rând la teza dezvoltată cu documente de regretatul Gheorghe Buzatu, documente potrivit cărora la sfârșitul războiului al Doilea Mondial, când soarta Transilvaniei era încă incertă, s-au găsit niște tovarăși care, simțind sau știind că Ungaria nu va mai stăpâni Transilvania, au lansat o campanie de dezinformare a Moscovei, pe ideea că cea mai justă soluție ar fi ca Transilvania să devină un stat independent! În fruntea acestei diversiuni clar anti-românești s-a aflat (și) Valter Roman. Așa susține Gheorghe Buzatu, în urma unor cercetări de arhivă la Moscova, după 1990. Din câte știu, Petre Roman nu a contestat concluziile la care a ajuns marele istoric, nu a cerut să verifice documentarea invocată. De ce? Știe că acuzațiile marelui istoric sunt întemeiate?…
Eu am dezvoltat o teză apropiată, dar nu pe documente bazată, ci pe interpreatarea unor informații pe care ni le dă însuși Valter Roman, în memoriile sale. Această interpretare a mea duce la aceeași concluzie: Valter Roman a fost un ins care a încercat să aducă mari beneficii Ungariei, în dauna României. A acționat în favoarea Ungariei când se afla la Moscova, în apropierea lui Litvinov, în timpul războiului, și după aceea. Ca ardelean, ca evreu ardelean, Valter Roman a fost, la urma urmelor, solidar cu majoritatea / mulțimea evreilor ardeleni, care au rămas legați de nostalgia după Ungaria Mare, de refuzul de a accepta un destin românesc pentru Ardeal. Un subiect care îi desparte și azi pe evreii din Ardeal de evreii din Regat. După cum îmi povestea cu mult haz colegul Ștefan Cazimir, evreii români din Israel se ceartă și azi pe acest subiect! Subiect de comedie!…
Revin la subiectul nostru: a fost loial Valter Roman față de români, față de România, atunci când i-a „turnat” pe legionarii din Spania și i-a expus tirului de artilerie? Ne-a iubit sau ne-a urît pe noi, românii?! Și mă mai întreb: avem nevoie de un răspuns corect la această întrebare? La ce ne mai folosește?…
Evident, un răspuns negativ va fi un blam pentru Petre Roman! Un blam în plus!… Iar un răspuns favorabil lui Roman-tatăl va fi util fiului care se confruntă de douăzeci și cinci de ani cu acuzații dintre cele mai grave în spațiul public, inclusiv pe site-ul nostru. Aș fi bucuros dacă le-aș putea infirma, dar nu mă ajută nimeni, nici Petre Roman, care nu răspunde acestor acuzații, nici Mioara Roman, fostă colegă de catedră, care încearcă, la telefon, într-un mod onorabil și emoționant, dar nu și convingător, să le ia apărarea fostului soț și fostului tată socru… Cu argumente tare subțiri!…
…Voi reveni asupra acestei chestiuni după ce voi primi și comentarile colegilor de pe site-ul omonim cu subsemnatul: www.ioncoja.ro
Ion Coja
Cred ca Walter Roman l-a manipulat pe Titus Popovici ca sa-si scoata in evidenta curajul ( era in linia intai daca putea auzi voci) si cat de mult ii ura pe legionari ( deci era un comunist de nadejde).
Postez un text mai vechi, cu multumiri autorului Adrian Grigoriu •
Vai de capul meu, cum adică să se mai înroleze şi în armată ? Întregul popor evreu, existent la timpul respectiv dar şi venit din URSS, deja se sacrificau cu toţii pentru poporul român. Este foarte nedrept să le fi cerut să se sacrifice şi mai mult.
Poporul evreu se ocupa cu toată stăruinţa pentru salvare poporului înrolându-se pe capete în miliţie, securitate, justiţie, Partidul Comunist (Muncitoresc după cum i se zicea atunci), conducerea economiei, diplomaţie, presă, numai şi numai înspre binele Poporului Român, pentru a salva Poporul Român de marile necazuri în care se zbătea de milenii. Poporul evreu se ocupau zi de zi, ceas de ceas să scape Poporul Român de legionari, de toţi naţionaliştii interbelici, de burghezi, de boieri, de preoţi, de păcatul averii private, să aducă prin astea atâtea şi atâtea binefaceri Poporului Român. Poporul evreu a venit să ne lumineze şi să ne salveze şi noi nu părem de loc recunoscători, dimpotrivă boscorodim tot timpul nemulţumiţi. De grabă să observăm că înspre binele Poporului Român, Poporul Evreu a naţionalizat întreaga avere privată de la duşmanii Poporului Român. Anterior, prin nespuse sacrificii, poporul evreu reuşise să preia în grijă Statul Român, având o viziune genială ca peste o generaţie, copii lor să aibă ce să privatizeze că nu cumva poporul român să mai sufere în cauza capitaliştilor băştinaşi şi Doamne fereşte, să cadă în pactul lăcomiei de proprietate.
Ca să ne ajute şi mai bine s-au sacrificat şi şi-au luat identitate de români că nu cumva, puţintei la minte cum suntem, să ne trebuiască să ne obosim cu pronunţarea unor nume străine nouă.
Pentru întreaga noastră protecţie, de atunci până în ziua de azi, nu au lăsat nici o clipă conducerea efectivă a Statului Român pe mâna românilor întrucât aceştia şi-au dovedit incompetenţa de a se apăra de duşmanii poporului crescuţi din interiorul Poporului Român. Poporul Evreu s-a sacrificat făcându-ne bine chiar cu forţa când a fost nevoie. Şi noi ce am făcut pentru Poporul Evreu ? Doar l-am criticat şi în prostia şi lăcomia noastră am perceput binele făcut drept rău.
Poporul român, în prostia şi lăcomia lui, nu a ştiu, nici atunci şi nici azi, care îi este binele şi nici azi nu înţelege cât de recunoscători trebuie să fie poporului evreu salvator.
Între timp, după anii 1958 s-a ridicat un alt grup naţionalist de români împotriva Poporului Evreu rezident în România dar evreii s-au mobilizat exemplar pentru a apăra din nou Poporul Român de el însuşi. În cursul unui efort lung, de foarte mulţi ani, i-au calomniat pe naţionalişti drept duşmani ai poporului şi simultan au compromis din interior sistemul naţionalist pentru a susţine şi concret calomnia antinationalista.
Când poporul evreu a reuşit să lămurească poporul român că naţionaliştii sunt duşmanii adevăraţi ai Poporului Român, românii s-au arătat de acord să fie salvaţi încă o dată în 1989.
Astfel poporul evreu a adus din nou libertate şi prosperitate poporului român eliberându-l de povara proprietăţii de stat prin privatizare către membri Poporului Evreu exclusiv iar ceea ce nu ar fi fost de interes, au distrus spre eliberarea totală a Poporului Român de munca sclavagistă în uzine şi fabrici dar şi eliberarea teritoriului de povara munţilor de fiare vechi numite uzine şi fabrici ceauşiste pe care le-au înlocuit cu hale de vânzare de produse dintre cele mai minunate şi despre a căror utilitate urmează să fim luminaţi în viitor.
Iluminarea poporului român s-a concretizat şi prin zeci de posturi de radio şi televiziune care luminează permanent conştiinţele întunecate ale romanilor cu divertisment colorat şi minunat de informative din care doar din vina românilor aceştia nu pot desluşi nimic.
Păi cum ar putea un popor prost, lacom şi puturos ca Poporul Român să înţeleagă măreţia operei Poporului Evreu de salvare a Poporului Român de la pierzania autoindusă ? Iată trăim timpuri minunate în care măreţia aceşti opere este culminata şi încununată cu înrolarea Poporului Român într-un program confortabil de lent de eliberare finală şi externare în masă din viaţă către plaiurile lui Dumnezeu, desigur totul intru binelui Poporului Român, al bunăstării şi libertăţii care, doar Poporul Evreu poate înţelege dar nu şi Poporul Român, că este cu mult mai mare în Ceruri decât pe Pământ.
Văzând sacrificiul Poporului Evreu pentru binele Poporului Român, sacrificiu concretizat prin preluarea poverii conducerii statului, al sistemului economic, al sistemului financiar, al sistemului politic, al culturii, al scrierii istoriei, al epurării societăţii de elementele care se opun primirii binelui oferit de Poporul Evreu către Poporul Român, elemente retrograde, contrarevoluţionare precum naţionalişti de orice fel, legionari şi securişti, activişti de diverse orientări, văzând sacrificiul făcut de poporul evreu de a aduce de pe întreg globul minunate produse de tot felul pentru consumul Poporului Român, văzând sacrificiul de a asigura continuă distracţie, securitate continentală, un loc în lumea civilizată a Măreţei Uniuni Europene, mă întreb cum este posibil să vă permiteţi ca în condiţiile în care Poporul Evreu a adus atâtea binefaceri Poporului Român în cei peste 200 de ani de când s-a implicat în viaţa Poporului Român, să mai îndrăzniţi să criticaţi ceva la Poporul Evreu ?
Unii vor întreba : dar cine a invitat Poporul Evreu să se implice în viaţa Poporului Român ? Răspunsul este clar : Poporul Român este un popor de proşti, lacomi şi hapsâni care nu îşi cunosc interesul deci nu pricepe ce e bun pentru el, nu se poate discuta cu el. Binele Poporului Român se poate face numai cu forţa şi cine nu îl primeşte aşa cum este cu generozitate dat de Poporul Evreu, trebuie eliminat fizic pentru a nu sta în calea fericirii Poporului Român neştiutor şi nerecunoscător.
Ce ne-am fi făcut fără ca Poporul Evreu să se fi ocupat de noi ? Nici nu vreau să mă gândesc : ne păştea pericolul de a avea o conducere naţionalistă care ne-ar fi pus să muncim, să împărţim produsul naţional echitabil la tot poporul şi nimic să nu se risipească către străini, să luptăm pentru suveranitatea ţării, să apărăm tradiţiile strămoşeşti, să fim respectaţi de întreaga Europă nevoită să recunoască că ne datorează însăşi existenţa sa, zeci de state pe planetă pline de resurse ar fi fost dependente de România pentru independenţa lor economică şi politică, am fi fost respectaţi pe întreaga planetă şi chiar temuţi, şi colac peste pupăză, ne-ar fi pus să reîntregim teritoriul naţional cu Basarabia, Bugeag, Tranistria, Bucovina de Nord, Crisana, Timoc, Tribalia.
Poporul Evreu ne-a făcut un mare bine : am aflat cât de bine se ocupă străinii de noi.
După cum strămoşii au transmis şi noi trebuie să băgăm la cap” STRĂINUL NU TE CREŞTE !”
Domnul Adrian Gutuescu (Dumnezeu sa-l tina) e un fost partizan, sau asa cum îmi place mie sa spun, războinic in munți. A facut puscărie vreo 11 ani. Locuieste si acum prin Berceni, il mai vizitez uneori mai ales atunci cand vine herr Fredi in tara. Intr-o zi ne-a povestit, spus si lui de un camarad care făcuse prizonierat in Rusia, cum intr-o zi a venit un ofițer care dorea sa recruteze soldati si ofițeri români din lagăr,pentru divizia Tudor Vladimirescu. Printre românii selecționați, din întâmplare , au fos luati si doi ofițeri rusi. Cel care făcea recrutarea i-a intrebat de ce sunt arestați. Cei doi au raspuns ca dezertasera la nemti! La aflarea răspunsului ofițerul a scos pistolul si i-a împuscat in cap pe amândoi. Cel care i-a împuscat se numea Walter Roman! Relatat de d-nul Adrian Gutuescu din Bucuresti str.Covasna nr…..
http://lonews.ro/politici/22740-turcia-se-razbuna-sfanta-sofia-din-constantinopol-functioneaza-de-ieri-ca-moschee.html
Turcia se razbuna: Sfanta Sofia din Constantinopol functioneaza, de ieri, ca moschee
iata adevarata fata a turcilor, iata cui permitem sa construiasca cazarmi si baionete pe pamantul nostru, dupa ce au ocupat prin varsare de sange pamant crestin, biserici crestine vechi de un mileniu si jumatate.
sa nu uitam de miile de feciori si fecioare turcite, spalati pe creier, care au fost mutilati psihic prin ruperea de familii, sclavie si pervertire sexuala.
valter roman a fost un parazit extrem de toxic pentru Neamul Romanesc (ca si ana p. si alti nenorociti ai caror descendenti continua lucrarea lor si in ziua de azi – petre r., razvan ungureanu etc.) tot ce a facut a fost antiromanesc (nu are importanta ca lucra pt unguri, io personal nu cred asta de fapt lucra pt „internationala”) si nu a avut nici un moment de mila sau de pauza in munca sa de a distruge tot ce e romanesc; daca a ramas in tara dupa 64, a facut’o la ordin ca sa pastreze controlul planului si retelor care au continuat distrugerea iar nu din alt motiv…
Nu e niciun subiect controversat sau mai stiu eu , atat de mare importantă încât sa i se acorda atenție. A fost o iscoada , un spin in spinarea poporului roman , un nenorocit de om ca si urmașul sau s.a.m.d. . Nici vorba ca ar fi făcut ceva bun pentru România , poate daca nu s-ar fi născut .
Oameni de speța lui ii putem găsi peste tot de-a lungul timpului privind istoria cat si trecutul poporului roman , mai ales prezentul ( câți pot fi considerați oameni cinstiti sau eroi) … poate o femeie bătrâna trecuta de 80 de ani sau un bărbat bătrân trecut tot de 80 de ani ; care nu au făcut rau nici măcar unei insecta dar nu tot felul de specimene care erau folosiți de străini pentru a dărâma sau a ajutat la dărâmarea poporului român ( practic la vânzarea lui ).
Ăștia , nici n-ar trebui pomeniți ( eventual ca un exemplu negativ … așa ceva sa nu faci nici daca ți se pune ștreangul de-a jurul gâtului ) ; dar mai ales cand ăștia o fac special pentru interese proprii si al stăpânilor … unde se mai pomenești ca ar fi adus poporului român beneficii sau ca au reprezentat interesul poporului român . Ăștia ar trebui ștersi din istorie iar mai mult de atat urmașii lui sa nu aibă privilegii sau mai grav , sa nu acces aibă la acele funcții de unde sa tragă de sfori ( cum de obicei se întâmpla ) … pai, n-ar fi mai bine așa!
….in ultimii doua sute de ani avem numai „salvatori”, numai „binevoitori”, numai „eroi” si „elite” gata sa se sacrifice pentru a salva Lumea…… dupa steaguri false, faradelegi, haos, tulburare, razboi, provocari „bine” facute, apar „salvatorii”…dupa „revolutia” franceza, apare Comitetul Salvarii Publice….dupa „revolutia” din 1917, a aparut omul nou comunist, ateu, care salveaza lumea din ghearele hotiei capitaliste….dupa al doilea razboi mondial a aparut „European Recovery Program”, cunoscut ca Planul Marshall, pentru redresarea si salvarea Europei, pentru a arata „bunavointa” si „parfumul” capitalismului….dupa caderea comunismului, pentru a fi salvati din „nepriceperea” omului nou comunist, a aparut Frontul Salvarii Nationale, a aparut „integrari” in ue, „parteneriate” strategice, privatizari, liberalizari si investitori……comunismul si capitalismul, se completeaza armonios, brucan si soros isi dau mana in ianuarie 90 ca niste adevarati frati, si ca niste adevarati „eroi”, salvatori, se sacrifica pentru a ne „salva”…..pentru a arata faptul ca numai satisfacerea tuturor poftelor, lacomia, profitul cu orice pret salveaza tara, pentru a ne arata ca numai strainii ne salveaza, numai privatizarea totala salveaza România, salveaza lumea…..acum, dupa 26 de ani, dupa atitia „straini” binevoitori ca niste ingerasi….dupa atita „integrare” occidentala, dupa atitea „parteneriate” strategice, dupa atitea privatizari si „profit”…. se vede treaba ca mai trebuie sa fim „salvati” odata, prin noi „uniuni” care sa salveze Bucurestiul….România….astfel ca, oile dorm, ametite si zapacite de atatia straini, de atita „profit” si lacomie, de atita stat de „drept” si „valori” occidentale…….iar lupii le „salveaza”……
Superba rasturnare de pozitie, prin contraargument!
Doar asa se pune intrebarea , si nu cum stipuleaza Nicusor Cohen, croncanitorul comunist de serviciu pe acest blog!
Bine o spuneti, lasandu-l in shah matt pe Nicusor:
„Și mai ales mă întreb, (2) dacă Moța sau Marin ar fi auzit vorbindu-se românește în tranșeele inamicului, ar fi procedat la fel ca W(V)alter Roman? Ar fi ținut cu tot dinadinsul să-i ucidă pe românii aflați printre combatanții adverși?”
Nu stiu cat de adevarata este istoria aceasta. Dar, sa nu uitam ca lupta ideologica in numele comunismului a despartit familii, nu numai o natiune. Lupta ideologica a dus la lagarele si temnitele comuniste din Romania construite si conduse nu de straini, ci de romani-comunisti. Practic, acesti „romani” s-au identificat in primul rand ca fiind comunisti.
Stiu doar un singur caz, de „dizidenta”, cel al lui Lucretiu Patrascanu care, in 1946 la Cluj, a declarat ca: „Inainte de a fi comunist, sunt roman”. Pentru asta a platit cu viata fiind invinuit de nationalism burghez si sovinism, judecat si condamnat dupa cel mai lung proces de tip stalinist intentat unui lider comunist.