UNGARIA ȘI FALANGA SA U.D.M.R. = REVIZIONISM
Mesaje primite

UNGARIA ȘI FALANGA SA U.D.M.R. = REVIZIONISM

ByRedactia Patria Romana
iulie 31, 2022

Am publicat ultimul Editorial din Jurnalul nostru despre “Marele Show Mediatic“ al Ungariei de la Tușnad și discursul Premierului Viktor ORBAN privind:
-Decadența Societății Occidentale Europene în fața Ofensivei “Noii Ordini Mondiale” și a Curentului LGBTQ+ și Trans Gender;
-Invazia Imigrației Afro-Asiatice la care se adaugă natalitatea de mai multe ori superioară față de natalitatea “ negativă” a populației europene, autohtone;
-Războiul din Ucraina ca o provocare de mult organizată, planificată și executată de SUA, NATO și Uniunea Europeană pentru a slăbi regimul Autoritar de la Moscova.

Am fost în mare parte de acord cu demonstrația politică a acestor subiecte.

Acordul nostru s-a oprit la atât !!!
În prima parte a Editorialului am arătat că este inadmisibilă acordarea permisiunii unui Stat Vecin de a veni, cu Tot Guvernul Său și a face propagandă și a incita o minoritate națională contra ROMÂNIEI.
Publicăm mai jos acum un Articol Excelent, bine Documentat și cu probe de netăgăduit despre acțiunea Șovină, Dușmănoasă și din păcate, Eficace, de dezmembrare a Statului Unitar ROMÂN și de “re-ocupare” a Pământului Strămoșesc ROMÂN care este TRANSILVANIA, de către Statul Maghiar Iredentist.

Stimați Cititori, răspândiți și faceți cunoscut peste tot acest acest Manifest ROMÂNESC al lui Domnului Romică Adrian VLAD

Gral. Bg ( r) Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Directorul Jurnalului

Sursa: amosnews.ro Romică Adrian VLAD

De ani de zile afirm că pericolul cel mare pentru România îl reprezintă revizionismul pe care și-l dorește Budapesta . Această chestiune este o problemă spinoasă care în timp s-a acutizat , iar recent s-a cronicizat . Intențiile Ungariei cu privire la Ardeal sunt foarte clare … prin multele acțiuni pe care le-a întreprins împotriva Statului Român care nu reacționează in niciun fel , care tace și acceptă niște jigniri nepermise nicăieri în lume . Putem crede că Statul Român ori este complice la aceste jocuri/manevre/acțiuni batjocoritoare la adresa românilor , ori este cumpărat , ori este trădător, ori… ori… sau este profund anesteziat și incapabil sa articuleze un gest , o impotrivire , măcar un gând … Normal ar fi ca după implicarea vădită a UDMR.ului din ultimul timp în aceste jocuri ostile la adresa României , să fie demiși toți miniștrii, secretarii de stat si alți funcționari de rang înalt ai acestei organizații antiromânești , care nu este partid politic și care nu are ce căuta în mod permanent în guvernele Țării începând cu anul 1990 și până astăzi . Ce mai caută în guvern Hunor și miniștrii mediului , sportului , dezvoltării și alți acoliți de-ai lor ?!? … Până când intenționează Statul Român să mimeze că nu este nimic grav ?… Până când mai dorm autoritățile române în bocanci ?… Sau cumva este o înțelegere ocultă și un plan de trădare națională?… Nu se vede clar astăzi de intențiile Ungariei plăsmuite de prin 1984÷1986 cu privire la Ardeal ?… Nu se vede clar că Victor Orban a venit în România, ca și președintele Ungariei Katalin Novak , ca și eternul antiromân și dușman al românilor Laszlo Tokes , cu evidente intenții de ațâțare a etnicilor maghiari la ură împotriva românilor și a autorităților Statului Român ?!… care ar trebui să decreteze imediat pe câțiva maghiari persona non grata pe teritoriul României iar pe alții să ii treacă pe ,,linie moartă” și sub observație atentă . Serviciile de informații românești stiu cum stă chestiunea , cunosc problema… au raportat mereu dar decizia este una politică și ea este in detrimentul românilor și favorabilă alogenilor , veneticilor și străinilor . Vă fac o destăinuire , ceva ce am auzit de la un fost membru Mossad , ca fiind un plan secret făurit de ALȚII cu privire la zona geografică din care face parte România . Planul ar fi cam în acești termeni : după ce se vor termina ,,exercițiile militare rusești ” în Ukraina , aceasta va fi împărțită în două teritorii , cel de vest și cel de est ( Donețk , Lugansk , Harkov , Mariupol , Odessa , Zaporojie , canalul Bîstroe + Transnistria) . Acest Teritoriu de Est ar urma să fuzioneze mai târziu cu Republica Moldova și apoi toată această mare formațiune sa fie populată cu evrei . Mai târziu , ar urma o fuziune cu România si noua rezultantă să se numească Romukra , care ca nouă formațiune statală înființată ar avea o nouă conduce care ar avea misiunea de a ceda fără luptă Ardealul către Ungaria și Banatul către Serbia . În viziunea făuritorilor acestui plan diabolic , Serbia ar trebui recompensată după agresiunea militară a SUA din timpul președintelui iugoslav Miloșevici , iar Ungaria ar fi și ea mulțumită , împăcată și liniștită . Astfel , harta Europei ar fi modificată prin jocurile și interesele marilor puteri care hotărăsc în această parte de lume . Dacă ar fi să dăm crezare unui astfel de scenariu/plan secret ( perfect plauzibil) , nu ar însemna că Statul Român are deja trasate niște sarcini pe termen scurt si mediu ?!? Problema este dacă Statul știe acum , sau urmează să primească mâine/poimâine notificarea respectivă ?!…

Cercuri guvernamentale din Ungaria visează la falsa şi ridicola “frontieră de 1000 de ani” şi doreşte o reeditare a celui de-al doilea Diktat de la Viena, drept pentru care face un lobby intens. Agitaţiile şoviniste create de adepţii aşa-zisului “Ţinut Secuiesc” privind autonomia acestuia sunt sprijinite pe faţă de autorităţile de la Budapesta. Dezmembrarea României a fost şi este visul ultranaţionaliştilor deghizaţi în democraţi, aflaţi la conducerea Ungariei. Aceştia mizează şi pe faptul că intelectualii români s-au grăbit să declare “decesul naţionalismului”, fiindcă n-au înţeles că nu se poate pune semnul egalităţii între “naţionalism” şi “extremism”. Orice om rational poate observa că la Budapesta se doreşte dezmembrarea României, acest scop fiind urmărit cu obstinaţie de către iredentişti, care vorbesc “cu mare durere în suflet” despre Tratatul de la Trianon.

Ungaria, stat membru NATO şi UE, nu emite în mod oficial pretenţii asupra unor teritorii din România care au aparţinut odinioară regatului medieval al Ungariei sau Imperiului austro-ungar, dar a elaborat şi a început să aplice o strategie care utilizează toate tipurile de resurse şi scenarii posibile pentru realizarea obiectivului propus: partide extremiste, care să facă agitaţie şi să sensibilizeze forurile europene, formaţiuni paramilitare care să bage groaza în românii ardeleni şi planuri secrete de ocupare paşnică, fără violenţă, a Ardealului.

Grupări extremiste
Democraţia ungară permite funcţionarea unor partide extremiste, care propagă idei şi desfăşoară acţiuni cu caracter extremist-iredentist. Între acestea se află Alianţa Tinerilor de Dreapta – Mişcarea pentru o Ungarie mai bună (Jobboldali Ifjúsági Közösség-Jobbik Magyarországért Mozgalom), pe scurt “Jobbik”. Acesta este un partid de extremă dreaptă, care afirmă că militează, printre altele, pentru apărarea identităţii istorice maghiare, creştinismului şi culturii maghiare. Însă, din ideile proferate şi acţiunile desfăşurate, rezultă că “Jobbik” este un partid antiimigraţie, antisemit şi Eurosceptic. Chiar oponenţii săi din Ungaria îl califică drept partid xenofob, acţiunile sale fiind îndreptate mai ales contra ţiganilor (Sinti şi Roma) şi contra evreilor.

În anul 2007, “Jobbik” a înfiinţat “Garda Maghiară” (Magyar Gárda), cu denumirea completă: Magyar Gárda Hagyományörzö és Kulturális Egyesület, adică Asociaţia Garda Maghiară pentru Protecţia Tradiţiilor şi Culturii. De la începutul existenţei sale, “garda” a fost o organizaţie de extremă dreapta, a folosit simboluri din recuzita formaţiunilor fasciste din Ungaria interbelică şi s-a manifestat violent la adresa Tratatului de la Trianon. “Garda” a fost considerată moştenitoarea Partidului Crucilor cu Săgeţi datorită uniformei negre, a jurământului de credinţă, precum şi a utilizării drapelului alb striat cu roşu, emblema legendară a ducelui Árpád. Liderii Gărzii Maghiare au declarat că doresc “să apere Ungaria pe plan fizic, moral şi intelectual”. Însă, datorită retoricii rasiste şi xenofobe folosite de aceştia, precum şi a reacţiilor venite din spaţiul comunitar european, în decembrie 2008 Tribunalul Budapesta a scos Garda Maghiară în afara legii. Decizia a fost confirmată în mod definitiv şi irevocabil, la 2 iulie 2009, de către Curtea de Apel Budapesta.

Garda Maghiară a avut ecou şi în România. În Harghita, tineri maghiari mai exaltaţi au făcut demersuri, încă din anul 2007, pe lângă liderii acesteia pentru a înfiinţa o subunitate, numită Plutonul Secuiesc. Garda Maghiară şi-a mai făcut cunoscută prezenţa la 1 decembrie 2009, când un grup de tineri maghiari s-au comportat în mod provocator în Cluj-Napoca, cu ocazia împlinirii a 91 de ani de la înfiinţarea Batalionului Secuiesc, purtând însemne ale Ungariei Mari chiar de ziua naţională a României.

Plan secret de dezmembrare a României
Autorităţile ungare sunt conştiente că în condiţiile actuale anexarea Ardealului prin mijloace politico-militare este imposibilă. De aceea, au schimbat tactica, trecând la aplicarea unui “Plan secret pentru anexarea Ardealului”: recucerirea pe cale paşnică a Ardealului. Procedura principală este: intabularea dreptului de proprietate obţinut de către unguri sau organizaţii, fundaţii ale acestora, pe calea împroprietăririlor ilegale şi a retrocedărilor de terenuri arabile, păduri şi imobile bazate pe acte false. În acest război asimetric, atipic, împotriva României, statul ungar are drept aliaţi formaţiunile politice cu caracter etnic maghiar din România, precum şi bisericile maghiare. Astfel, sub privirile nepăsătoare ale clasei politice româneşti, intabularea Ardealului de către unguri se face atât pe cale laică, în beneficiul unor indivizi ori fundaţii, cât şi pe cale religioasă, în favoarea bisericilor maghiare (romano-catolică, reformată, unitariană şi luterană).

Cu imobilele care aparţin de drept statului român este împroprietărit ilegal Statusul romano-catolic, respectiv biserica romano-catolică, adică Ungaria. Unii lideri extremişti maghiari, precum Laszlo Tőkes, susţin că, la momentul potrivit, Ardealul se va duce cu pământ cu tot la Ungaria. Aceştia scontează pe laşitatea politicienilor români, pe neputinţa autorităţilor politico-militare române, dar mai ales pe ajutorul prietenilor lor din Occident. Deocamdată agenţii Ungariei acţionează subversiv, la limita sau prin încălcarea legislaţiei statului român, pe următoarele direcţii principale:

Acordarea rapidă şi gratuită de către Ungaria a dublei cetăţenii pentru românii get-beget;
Dobândirea dreptului de proprietate asupra a peste 60% din bunurile (clădiri, terenuri Agricole şi păduri) din Transilvania de către Ungaria, prin persoane juridice si persoane fizice ungare;
Falsificarea istoriei poporului român, a istoriei Ungariei şi, mai ales, a istoriei Transilvaniei, dând prioritate ungurilor şi prezentându-i pe români ca “venetici”, primiţi din milă pe moşiile nobililor ungari;
Intensificarea lobby-ului unguresc împotriva României şi pentru anexarea Ardealului, în capitalele importante ale lumii: Washington, Berlin, Londra, Paris, Moscova, Roma, Viena, Bruxelles, şi, mai ales, la Vatican;
Pregătirea paramilitară a tinerilor unguri din Ardeal şi existenţa depozitelor cu armament şi muniţii.
Presa din Ungaria a scris cu sârg despre împroprietăririle şi retrocedările reuşite de unguri în Ardeal. De pildă, în anul 2007, presa din Ungaria aprecia că 1/3 din Ardeal era revendicat de nepoţii grofilor unguri, în numeroase procese de retrocedare. În acelaşi timp, mass-media din România, dar mai ales publicaţiile româneşti din Ardeal au semnalat numeroase cazuri de împroprietăriri nelegale ale Statusului romano-catolic şi de retrocedări ilegale de imobile către bisericile maghiare, pe bază de acte false. Însă Parchetul şi Direcţia Naţională Anticorupţie nu s-a implicat decât în foarte mică măsură, accidental, pentru a curma ilegalităţile comise în Ardeal pe tema retrocedărilor în natură.

Planuri şi scenarii care implică minoritatea maghiară din România
Pentru dobândirea Ardealului fără război cu România şi încorporarea lui la Ungaria, autorităţile ungare acţionează uneori la vedere, dar de cele mai multe ori ocult, prin intermediul formaţiunilor sau partidelor politice create în România pe baze etnice maghiare, precum şi a unor formaţiuni paramilitare formate mai ales din tineri maghiari care s-au născut şi trăiesc în România şi sunt cetăţeni ai statului român.

Acţiuni ale formaţiunilor politice cu caracter etnic maghiar
În avangardă sunt doua formaţiuni politice, una moderată, de largă “respiraţie” democratică, numită Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR, în limba maghiară Romániai Magyar Demokrata Szövetség), alta violentă, asumată sau renegată de comunitatea maghiară, în funcţie de conjucturi, intitulată Partidul Civic Maghiar (PCM), care şi-a construit şi o formaţiune paramilitară intitulată Garda Maghiară. Acestea se sprijină pe mass-media de limbă maghiară, precum şi pe organizaţii şi fundaţii cu caracter social, care protrivit legislaţiei româneşti se manifestă slobod în toată România după dorinţă şi voinţă.

Uniunea Democrată Maghiară din România este o organizaţie politică, fondată în 25 decembrie 1989 (după căderea regimului Ceauşescu) pentru a reprezenta interese ale comunităţii maghiare. În anul 2007, aceasta a devenit membră a Partidului Popular European, deci se autodefineşte partid de centru-dreapta.

UDMR este o organizaţie cu o platformă culturală, dar face politică, nefiind însă înregistrată în mod legal ca partid politic (conform Legii nr. 14/2003, cap. IV). Aceasta participă la alegerile locale şi generale în virtutea articolului 62 (2) al Constituţiei României şi în conformitate cu prevederile art. 4, al. 2 al Legii nr. 68/1992, care asimilează organizaţiile minorităţilor naţionale partidelor politice din punctul de vedere al procesului electoral. Are reprezentare parlamentară din anul 1990, iar europarlamentară din 2007.

UDMR se consideră reprezentatul comunităţii maghiare din România şi al intereselor secuimii, acţionând atât pentru descentralizarea României, cât şi pentru crearea de autonomii teritoriale, cu toate că acest lucru este interzis de Constituţia României. De asemenea, liderii săi susţin autonomia culturală, precum şi autonomia “Ţinutului Secuiesc”. Pentru a-şi realiza scopurile, UDMR a candidat la Parlamentul European, fiind membru-asociat al Partidului Popular European (EEP) şi al grupului acestei organizaţii (EPPG) în Parlamentul European.

Partidul Civic Maghiar (PCM) funcţionează în România din ianuarie 2008, fiind un partid de dreapta, care are înscrisă în program autonomia “Ţinutului Secuiesc”, precum şi obţinerea de drepturi mai generoase pentru minorităţi. Acest partid a fost înfiinţat de organizaţia Uniunea Civică Maghiară (UCM), înfiinţată, la rândul ei, în iulie 2003. Este un adversar declarat al statului naţional unitar român, prin susţinerea separatismului territorial pe criterii etnice, concret, al realizării autonomiei teritoriale a aşa-zisului “ţinut secuiesc”. De la înfiinţare, PCM s-a situat în plan doctrinar pe linia segregaţiei, exclusivismului şî separatismului etnic, subordonându-şi acţiunile dezideratului înfăptuirii autonomiei teritoriale a comunităţii maghiare. În ultima vreme, manifestările cu caracter antiromânesc, separatist, autonomist şi neorevizionist s-au intensificat şi s-au diversificat. PCM eludează nedisimulat şi deschis legislaţia statului român, asumându-şi postura de port-drapel al separatismului teritorial secuiesc prin care atentează la integritatea teritorială a României! Deviza PCM este: “Vrem autonomia teritorială a ţinutului secuiesc!”, liderii săi mizând pe faptul că statul român este slab şi că în România nimeni nu le poate face nimic.

În 15 septembrie 2011, la Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrat Partidul Popular Maghiar din Transilvania, fondat de europarlamentarul Laszlo Tőkes. Aceasta este o formaţiune de dreapta care se ghidează după principii creştin-conservatoare şi autonomiste şi îşi modelează ideologia politică în sânul familiei partidelor europene de centru-dreapta. Se revendică din Partidul Naţional Maghiar, o formaţiune care a activat în România în perioada interbelică.

Laszlo Tőkes a declarat că “Centrul partidului nostru va fi în Ardeal şi nu în Bucureşti, cum este cel al UDMR-ului. Noi niciodată nu vom da explicaţii de la Bucureşti, că de ce nu se poate asta sau aia. Obiectivul nostru este reconstrucţia Ardealului, incluzând aici şi Ţinutul Secuiesc. De aceea, sloganul partidului nostru va fi: Ardealul este al ardelenilor, Ţinutul Secuiesc este al secuilor.” Însă acesta eludează sau nu cunoaşte faptul că la ultimul recensământ nici măcar 1000 de persoane nu s-au declarat secui. Nu se ştie unde a văzut Laszlo Tőkes o ţară cu mai puţin de 1000 de locuitori! Despre acest partid cu caracter etnic, părerile sunt împărţite: unii spun că se află în slujba stăpânilor de la Budapesta (aşa cum au declarat reprezentanţii UDMR!) iar alţii susţin că este doar o “sperietoare” folosită de puterea politică de la Bucureşti pentru a-i controla pe ungurii din guvernul României.

Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) a solicitat, într-un comunicat transmis Parlamentului, Preşedenţiei şi Guvernului, ca în perspectiva modificării Constituţiei să interzică funcţionarea partidelor şi formaţiunilor politice constituite pe criterii etnice, iar cu ocazia viitoarei reîmpărţiri administrativ-teritoriale a ţării să nu cedeze “presiunilor” interne şi externe din Ungaria, de formare a unor regiuni constituite pe baze etnice, “care să conducă la renaşterea experimentului Stalinist de tristă amintire al Regiunii Autonome Maghiare”.

Entităţi politico-administrative preconizate
“Ţinutul Secuiesc”
Ţinutul Secuiesc este, în acţiune istorico-etnografică, ţinutul din sud-estul Transilvaniei, locuit în majoritate de secui (subgrup etnic cu o conştiinţă istorică aparte, cu un anumit specific etnografic, respectiv de dialect) şi care cuprinde teritoriile fostelor “scaune” secuieşti. Teritoriile respective se găsesc incluse în momentul de faţă în judeţele Alba, Bacău, Cluj, Covasna, Harghita şi Mureş. Astăzi, sub aspect etnico-politic, sub denumirea “Ţinutul Secuiesc” se înţelege teritoriul format din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu centrul la Târgu Mureş. Acest oraş a fost, pe rând, reşedinţa Scaunului Mureş, apoi a Comitatului Mureş-Turd, apoi a Regiunii Autonome Maghiare, iar în prezent este reşedinţa judeţului Mureş. Privind harta României şi amplasarea “Ţinutului Secuiesc” în inima României readuce în memorie spărtura din “tricolorul românesc”, adulată din ignoranţă de către “poporul din stradă” la “zavera” din decembrie 1989.

Prima menţiune documentară privitoare la secui datează din anul 1116, în vremea regelui Ştefan al II-lea al Ungariei (1116-1131), când, alături de pecenegi, au format avangarda cavaleriei regatului Ungariei în bătălia de la Olsava. Deci, de la început, secuii au fost un neam distinct de unguri! În anul 1146, secuii, alături de pecenegi, au făcut parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind implicaţi în luptele de pe Leitha împotriva Markgraf-ului Heinirich al II-lea de Austria.

Ulterior secuii au primit misiunea de a consolida şi apăra fortificaţiile de graniţă (ung. Gyepű, aproximativ “palisadă”) numite şi “prisăci”. În consecinţă, comunităţile secuieşti au fost deplasate treptat, din câmpia Tisei şi Bihor, concomitent cu avansarea hotarelor regatului Ungariei, spre estul şi sud-estul Transilvaniei. Astfel, secuii au fost colonizaţi în sistemul de prisăci medieval de-a lungul graniţei de sud-est a voievodatului Transilvaniei.

În secolul al XVI-lea a fost creată Dieta Transilvaniei, în care au intrat reprezentanţii stărilor celor trei naţiuni privilegiate – ungurii, saşii şi secuii – precum şi ai religiilor recepte – romano-catolică, evanghelic-luternaă, reformată şi, mai târziu, cea unitariană. Dietele ardeleneşti au fost ţinute în mai multe localităţi, de cele mai multe ori în oraşe sau ţârguri situate în zona centrală a Transilvaniei, pe lângă cele mai importante drumuri, în centre demografice şi economice importante. În acest sens, oraşul-cetate Târgu Mureş a ocupat un loc de frunte. Locul de adunare a stărilor s-a stabilizat într-o oarecare măsură la Alba Iulia numai la sfârşitul secolului al XVI-lea.

Unităţile de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania au fost scaunele secuieşti, menţionate începând cu deceniul al treilea al secolului al XIV (initial şapte, apoi cinci, prin contopirea a Trei Scaune în unul singur). Acestea s-au întins pe mare parte din actualele teritorii ale judeţelor Covasna şi Harghita, precum şi în partea de mijloc a actualului judeţ Mureş. În afara acestei zone, scaunele secuieşti au cuprins şi câteva localităţi din judeţele Alba şi Cluj (între Turda şi Vinţu de Jos, cau au ţinut de Scaunul Secuiesc al Arieşului), trei comune din judeţul Neamţ (Bicaz-Chei, Bicazu Ardelean şi Dămuc), precum şi o comună din judeţul Bacău (Ghimeş-Făget), incluse prin reforma administrativ-teritorială din anul 1968 în cele două judeţe moldovene. În anul 1764, secuii s-au împotrivit încorporării în nou înfiinţatele regimente grănicereşti secuieşti ale graniţei militare, fiind masacraţi de trupele imperial habsburgice la Siculeni (numit şi Siculicidium).

La 1 ianuarie 1845 a fost desfiinţat judeţul Săcuieni din Ţara Românească, a cărui reşedinţă s-a aflat iniţial la Urlaţi. Numele judeţului s-a tras de la populaţia secuiască venită din Ardeal, care s-a amestecat cu românii localnici. Judeţul Săcuieni a fost împărţit între judeţele Prahova (cea mai mare parte) şi Buzău (partea de est).

În anul 1876, odată cu reforma administrativă a Regatului Ungariei, scaunele secuieşti au fost desfiinţate, iar în locul lor au fost înfiinţate patru comitate (vármegyék). În Proiectul de reorganizare a Austro-Ungariei, intitulat “Statele Unite ale Austriei Mari”, publicat în anul 1906 de Aurel C. Popovici, s-a prevăzut că “Scaunele secuieşti” urmau să contituie una din cele 15 “ţări” alcătuitoare ale confederaţiei.

În prezent, teritoriul fostelor scaune secuieşti nu are un statut administrativ deosebit de mulţimea de ţinuturi istorice româneşti, deci are administraţie publică de tip judeţean.

Refacerea “Ţării Secuilor” este o himeră, întrucât la recensământul efectuat în perioada 18-27 martie 2002, doar 532 de persoane s-au declarat că aparţin minorităţii secuilor din România. Pentru a spori numărul secuilor, la recensământul din 2012, etnicii maghiari au fost îndemnaţi să se declare secui şi nu maghiari. Rezultatele ultimului recensământ nu prezintă care este numărul declarat al secuilor, ci doar al maghiarilor.

Din anul 2003, există o mişcare pentru a crea o regiune autonomă secuiască în această zonă, afiliată la Consiliul Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic (KMAT) al minorităţilor maghiare din Slovacia, Serbia, Ucraina, România şi Croaţia, fondat în anul 2004 şi condusă de pastorul László Tőkés.

În februarie 2007, Consiliul Naţional Secuiesc – organizaţie care promovează drepturile secuilor din România – a organizat un sodaj de opinie în vederea obţinerii autonomiei fostelor scaune secuieşti, desfiinţate de autorităţile regale ungare în anul 1867. În presă, acest sondaj de opinie a fost uneori prezentat în mod greşit drept “referendum”, fără să fi fost referendum real. Autorităţile române au declarat că acest fapt nu ar fi ilegal, dar este “la limita extremă a legii” (organizarea şi desfăşurarea referendumului putând fi reglementate doar prin legi organice, conform Constituţiei României). Aceeaşi poziţie a avut-o toată aşa-numita clasă politică din România, inclusiv UDMR.

La 1 iunie 2011, în Bruxelles s-a deschis Biroul de Reprezentanţă al Scaunelor secuieşti, cu sediul în “Casa Regiunilor Maghiare”. La 2 iunie 2011, europarlamentarii UDMR au organizat o recepţie în clădirea Parlamentului European din Bruxelles. Ministrul român de externe, Teordor Baconschi, a explicat că la Bruxelles se înregistrează numai unităţi territorial-administrative existente şi recunoscute ca atare. El a reamintit că MAE român a cerut ca niciun oficial ungar să nu participe la evenimentul de inaugurare a Reprezentaţiei “Ţinutului Secuiesc” şi a convocat ambasadorul Ungariei, căruia i s-a transmis un mesaj, astfel încât autorităţile de la Budapesta să ia notă de rezerva fermă a părţii române.

Poziţia mai hotărâtă a autorităţilor române a determinat trecerea în defenşivă a iniţiatorilor proiectelor vizând “Ţinutul Secuiesc”, explicând că ei nu îşi doresc independenţă, ci doar autonomie. Presa a informat că, la ultimul mars pentru susţinerea autonomiei, “Marele mars al secuilor” (octombrie 2013), au participat peste 100000 de persoane, printre mesajele transmise numărându-se: “Vrem autonomie, nu independenţă”, “Ţinutul Secuiesc, cealaltă faţă a României”; “România este şi ţara noastră”, “Autonomia nu înseamnă independenţă, înseamnă eficienţă”.

UDMR, prin Kelemen Hunor, fost şi actual vicepremier şi fost ministru al culturii în guvernul României, a prezentat oficial guvernului român proiectul de autonomie pentru “Ţinutul Secuiesc”. Potrivit proiectului, ţinutul va avea preşedinte şi propriul patrimoniu. În art. 1 al proiectului se stipulează: “Ţinutul Secuiesc se constituie ca o regiune autonomă având personalitate juridică în cadrul statului unitar şi indivizibil România şi va cuprinde judeţele Covasna, Harghita şi Mureş”.

Partium
Partium (Partium Regni Hungariae, în traducere “partea regatului Ungariei”) se referă la teritoriul din afara Transilvaniei propriu-zise, recunoscut în anul 1541 de sultanul Soliman Magnificul ca aparţinând principelui Ioan Zapolya, pretendent al coroanei regale a Ungariei în contra împăratului Ferdinand.

În anul 1570, prin Tratatul de la Speyer, fiul lui Ioan Zapolya, Ioan Sigismund Zapolya, a renunţat la pretenţiile regale şi s-a numit în continuare “Transilvaniae et partium regni Hungariae princeps”, adică principe al Transilvaniei şi al părţii din Regatul Ungariei. Titlul de principe i-a fost recunoscut deopotrivă de sultan şi de împărat.

Partium a fost contituit iniţial din comitatele Maramureş, Solnocul Interior, Crasna, Bihor, Ţara Chioarului, Banatul de Severin şi Zarandul de est. Regiunea Partium a fluctuat în timp şi a fost ocupată în mare parte de trupele Imperiului Otoman în anul 1660, dar a revenit la Transilvania la sfârşitul secolului. În secolul XVIII (în Marele Principat al Transilvaniei) zona Partium s-a redus la comitatul Solnocul Interior, comitatul Crasna, ţinutul Chioar şi o porţiune din comitatul Zarand. Prin reorganizarea administrativă a Regatului Ungariei de la mijlocul secolului XIX, teritoriul numit Partium a fost încorporat în regat.

Prin Tratatul de la Trianon din anul 1920, regiunea Partium a fost divizată între Regatul României, Cehoslovacia şi Ungaria. Astăzi, denumirea de Partium se referă la teritorii din actualele judeţe Arad, Bihor, Caraş-Severin, Maramureş, Satu Mare, Sălaj şi Timiş din România, din judeţul Hajdu-Bihar din Ungaria şi din regiunea Transcarpatia din Ucraina.

Pentru înfiinţarea regiunii “Partium” a strâns semnături Partidul Popular Maghiar din Transilvania. În concepţia liderilor acestui partid, regiunea respectivă ar urma să cuprindă judeţele Bihor şi Satu Mare, dar şi o parte din judeţele Sălaj şi Maramureş.

Deputatul UDMR Attila Cseke a susţinut că regiunea “Partium”, cu centrul la Oradea, ar trebui să apară pe noua hartă a României, întrucât este o entitate cu cultură şi istorie, cu criteriul geographic foarte clar, despărţită de Cluj prin Piatra Craiului. De altfel, la sfârşitul lunii ianuarie 2013, filialele bihorene ale celor cinci partide parlamentare au semnat o declaraţie comună în care au acceptat să acţioneze unitar pentru o regiune cu capitala la Oradea.

Caii troieni “mânaţi” din Germania şi Ungaria

În Germania există indicii privind reactivarea unei “Coloane a V-a” în ţările cu minoritate germană, iar pe forumurile de comunicare circulă mesaje transmise în scopuri propagandistice, secesioniste. Cercuri din această ţară ajută Ungaria în realizarea pretenţiilor ei revizioniste şi sprijină de la distanţă divizarea României. Din nefericire, pe lângă etnicii germani sau unguri sunt şi români care nu se sfiesc să pună umărul la dezmembrarea României.

Pe coordonatele separării Transilvaniei şi Banatului de România au fost create mai multe organizaţii, ligi, dintre care se evidenţiază: Liga Transilvania-Banat, Liga “Transilvania Democrată” şi Asociaţia “Drum Nou” (Neuer Weg).

Liga Transilvania-Banat
Această “ligă” a fost creată în martie 2002 de către Sabin Gherman (absolvent al facultăţii la Craiova, în capitala Olteniei!) autodeclarat “român”, dar duşman al românilor de dincolo de Carpaţi. Acest individ a ieşit în lumina reflectoarelor prin articolul “M-am săturat de România”, fiind folosit de către cei interesaţi pentru a argumenta că dezmembrarea României este cerută nu numai de către minorităţile etnice din Transilvania, ci şi de către românii neaoşi de acolo.

Înfiinţarea mişcării a fost contestată de mai multe partide politice, pe motiv că Sabin Gherman ar dori separarea Transilvaniei de România. La jumătatea lunii octombrie 2002, Sabin Gherman a depus, la Tribunalul Municipiului Bucureşti (TMB), actele de înregistrare a “Ligii Transilvania-Banat” ca partid politic, însă a fost refuzat de instanţele bucureştene şi a chemat în judecată statul român la CEDO. În martie 2004, Liga Transilvania-Banat a fuzionat cu Partidul Popular Creştin (în acel moment Liga avea 28000 de membri!).

În prezent, Sabin Gherman face propagandă antiromânească, secesionistă, la posturile de televiziune “Transilvania life” şi “Look TV”, patronate de Arpad Paszkany. Pentru el, doar românii ardeleni (de fapt “ardelenii români”, fiindcă în viziunea lui, “ardelenii reprezintă un popor”) sunt de calitate superioară, românii din alte zone fiind “resturi”, în sensul de deşeuri. Conform teoriilor acestui “ardelean”, oltenii, moldovenii, dobrogenii şi bucureştenii (numiţi zeflemitor “mitici”) sunt inferiori celor din Ardeal şi Banat, fiindcă nu au avut cinstea să se “civilizeze” sub ocupaţia austro-ungară şi nici onoarea să slugărească ungurilor care-i umileau şi persecutau pe românii transilvăneni.

Liga “Transilvania Democrată”
Liga a fost înfiinţată, potrivit fondatorilor acesteia, pe fondul îngrijorării resimţite privind pierderea treptată a identităţii de “transilvănean”, precum şi ca o consecinţă a aplicării unei asimilări şi omogenizări cu urmări nefaste asupra rânduielilor locale multiseculare. Principalul scop al Ligii este “de a păstra cât a mai rămas din identitatea membrilor ei, legitimate în mod evident de multiculturalismul local, religii, tradiţii, istorie şi geografie regională foarte diferite de restul ţării”. Printre fondatori se numără şi un anume Mircea Dăian, maghiaro-sas, fost tâmplar din Mediaş, care a stat mai mulţi ani în Germania, apoi s-a întors în Transilvania, aducând cu el un steag al “Transilvaniei independente”, cu care face propaganda secesionistă şi revanşardă.

Membrii Ligii percep “transilvanismul” ca un fenomen cultural, economic şi social, întrucât o mare parte a societăţii din “regiunea transilvană” resimte o presiune continuă din partea “centrului”. Aceştia şi-au propus să promoveze o perspectivă asemănătoare şi pentru alte regiuni din România, respectiv Banat, Oltenia, Dobrogea, Bucovina şi chiar Moldova şi Muntenia. Ei cred că autonomia nu va putea fi obţinută doar de secui, sau de maghiari, iar la obţinerea autonomiei ar trebui să se implice şi românii, alături de unguri şi saşi.

Mircea Dăian, care se pretinde om de afaceri fiindcă are o firmă minusculă care construieşte case de lemn, administrează o pagină de Facebook unde propagă “transilvanismul” prin diverse obiecte promoţionale (brelocuri, tricouri, steaguri, autocolante), iar lozinca lui este “Autonomie pentru Ardeal!”.

Acesta este prezent la acţiuni cu caracter revizionist, alături de iredentiştii unguri. De asemenea, propagă în mod violent “independenţa” Transilvaniei, agitând la competiţiile sportive la care participă ca spectator aşa-zisul “steag transilvănean”, confecţionat în Germania, precum şi alte însemne cu mesaje “transilvaniste”, secesioniste. Pe “Steagul Transilvaniei” culorile Tricolorului românesc sunt inversate, iar vulturul german domină centrul (semantic sinonim controlului). Cele 7 oraşe transilvane, vizate de secesionişti sunt simbolizate de 7 turnuri/cetăţi (precum în stema principilor din familia Bathory)

Asociaţia “Drum Nou”
În luna martie 2013, în Făgăraş a luat fiinţă “Asociaţia Neuer Weg” (Verein Neuer Weg). Aceasta are drept scop declarat protecţia mediului înconjurător, a patrimoniului construit, a drepturilor civile, a valorilor regionale şi europene. În conducerea asociaţiei se află câţiva saşi veritabili, precum şi doi saşi încuscriţi cu români, Willy Schuster (jumătate maghiar, jumătate sas) şi Erwin Albu (amestecat). Ascociaţia patronează site-ul “Neuer Weg” (“Drum nou”), urmaş al cotidianului apărut în 13 martie 1949 la iniţiativa Comitetului Antifascist German. Publicaţia respectivă susţine aşa-numita doctrină a “transilvanismului”, deci dezmembrarea României, publicând articole cu tentă antiromânească şi regionalist-extremistă.

Aşa-zişii “transilvanişti” agită spiritele pentru desfacerea României în “regiuni istorice”, la loc de frunte punând Transilvania. Ultima întilnire publică a acestora a avut loc la Sibiu, în 28 decembrie 2013, iar româno-ungarul Willy Schuster a adoptat următorul slogan cu referire la Transilvania: “Ne luăm ţara înapoi!” (Visszavesszük az országot!!! / Wir hole nuns unser Land zurück!!!). Acest slogan apare şi pe pagina de Facebook a lui Sabin Gherman, precum şi pe alte pagini revizioniste, care au instituit titlul de “ardeleanul anului” pentru autonomişti, revizionişti sau secesionişti. Cei doi româno-germani, Erwin Albu şi Willy Schuster, promovează la vedere o politică având drept ţintă dezmembrarea României, întrucât poartă cu ei acelaşi steag pe care-l poartă si reprezentantul Ligii “Transilvania Democrată”.

Observăm că mulţi îşi doresc ca România să aibă soarta Iugoslaviei. Dacă nu suntem vigilenţi şi ne pierdem energia în tot felul de dispute politice interne ineficiente şi inutile, dorinţele inamicilor României s-ar putea îndeplini cândva… Raţiunea trebuie să fie trează… nu adormită. Altfel, apar monştrii…

Romică-Adrian VLAD