Sorin5780
34 aprobate
.
.
Solidaritate, comunitate, credință ortodoxă.. astea nu se produc așa, ca prin minune, trebuie să muncești de două ori mai mult ca să mai vezi așa ceva. Dacă nu-s cazuri de nevoie majoră și nu avem persoane care să coalizeze poporul în jurul lor nu vom avea nimic din acestea trei.

Până la ultimul război mondial am fost foarte bătuți de soartă, de războaie, foamete și ocupații care ne-au îngrădit libertatea. Comunitatea, preotul, educatorul sătesc și credința formau un liant trainic, necesar. După 1948 s-a pierdut treptat totul, comunitățile au suferit un atac distrugător prin colectivizare și urbanizare forțată, solidaritatea a fost constant subminată de statul comunist și securist, iar credința, cu toți sfinții ei din perioada asta, și-a pierdut enoriașii. Revirimentul de după 1989 n-a fost unul pe care Biserica să-l gestioneze cum trebuie.

Un vechi coleg de școală e și preot oficiant și agent de circulație. Numai el știe cum poate jongla cu ambele, dar nevoia de bani îl împinge de la spate. Nu cred că-i un exemplu de urmat pe plan profesional, altfel om cinstit, așezat.
Eu am o imagine a preotului în minte. Dacă n-are barbă, măcar cât a mea, și nu poartă sutană, n-are respectul meu. Al doilea e să fie înfipt și mai puțin iertător cu ignoranța celor mulți. Lângă biserică ar putea foarte bine să ridice o sală de studiu biblic și școlar. În Iași era un preot foarte bun care, ani la rând și numai pe bază de voluntariat, aducea profesori să țină lecții copiilor nevoiași din oraș și împrejurimi înainte de BAC și examenul de intrare la facultate. Rezultatele acelor copii au fost foarte bune și astfel au devenit mai apropiați de biserică. Exemplul propriu și educația fac diferența în astfel de vremuri.

Alți doi de care-mi aduc aminte acum aduceau orfani din toată țara, unii cu boli debilizante, și le asigurau un viitor prin grija și exemplul propriu. Donațiile veneau și în mod aproape miraculos. Asta ca să vezi că există un Dumnezeu.

Solidaritatea și comunitatea se formează astfel, nu oricum. Cu asemenea oameni ești inspirat și tu să-ți schimbi felul de a gândi și a acționa, dar sunt atât de puțini că n-ajung pentru toți.

Acum, legat de acele comunități muribunde din așa zisa secuime și din afara țării. Ca să oprești dispariția lor, trebuie să le aduci în primul rând oameni de soi care să-i conducă cinstit și să-i inspire. Fără sacrificii multe nu obții nimic, iar exemplu propriu este primordial. În al doilea rând, să gândești o strategie de dezvoltare care să le susțină economic supraviețuirea și creșterea. Nu cred că turismul este soluția, ci producția, adică agricultura bio, albinărit, creșterea animalelor sau ceva bizar și inovator, cum ar fi creșterea melcilor, struților sau adunarea trufelor. Ca să crești în ziua de azi trebuie să gândești ceva original și să te diversifici.
M-am gândit mult în trecut și pentru mine la ceva similar. M-am plictisit de oraș, de aglomerație și nici nu cred că viitorul va fi prea iertător cu civilizația urbană. Chestia este că trebuie să ai curaj și optimism. Cine e în putere și mai stă în ziua de azi cu mâna întinsă sau așteaptă să i se spună ce să facă sau doar să primească ajutor, nici nu merită acel ajutor.