Emil Cioran către Constantin Noica:
„Atitudinea ta părtinitoare față de popoarele Occidentului, ale căror defecte nu le distingi prea clar, este efectul distanței: eroare de optică sau nostalgie a inaccesibilului. […] . Faptul că – privitor îndepărtat – ai asupra ei o viziune fantasmagorică e cît se poate de firesc: cum eu o cunosc îndeaproape, este de datoria mea să risipesc iluziile pe care ți le-ar putea întreține. Nu vreau să spun că o detest în mod absolut – știi doar că am o slăbiciune pentru monstruos […] . E prea puțin spus că nedreptățile abundă în această societate; e chiar chintesență a nedreptății.
De bunurile pe care le etalează, de opulența cu care se împăunează – delicii și belșug de suprafață – se bucură doar trîntorii, profitorii, experții în mîrșăvie, ticăloșii mai mari sau mai mici. Sub lustrul aparent se ascunde o lume a dezolării, de ale cărei detalii am să te cruț.”
(Istorie și utopie, Paris 1960 și București 1992, pg 15-16)
Mulțumim colaboratorului nostru necunoscut Călin pentru acest text pus pe site la Comentarii. Vom reveni la acest text cu comentariul nostru. i.c.
Emil Cioran descrie bine Occidentul: o chintesenta a nedreptatii. in Occident doar o patura infima are tot ce-si doreste. restul munceste din greu sa plateasca chiria, credit cardurile si alte angarale, iar daca mai ramane ceva mai face cate o vacanta undeva din cand in cand. in schimb, sant de accord cu ce spune Doamna Gabriela ca aici sant si lucruri bune care ar fi bine ca si romanii sa le adopte. romanii plecati din Tara au multa experienta si daca s-ar intoarce ar putea schimba fata Romaniei. Din pacate, mai nimeni nu-i doreste acolo. o mare tragedie de care nu ne dam seama.
aceasta teama sau distanta fata de romanii plecati a aparut in forta dupa 1989 (voi n-ati mancat salam cu soia). Iliescu si gasca lui de complotisti stiau bine ce spun.
se poate vorbi enorm pe aceasta tema daca ar avea cine sa asculte.
Grozav text, scris de un geniu literar cu talentul de rigoare. Am simtit exact la fel de cand traiesc aici. Nu m-am adaptat si nu intentionez sa raman „pentru vecie” – vorba copilului meu. Dar daca nu as fi venit aici as fi suferit de acelasi miraj si m-as fi considerat ghinionista ca nu am plecat si nu am incercat. Eu personal cred, si am mai afirmat-o aici, ca majoritatii romanilor le-ar trebui o cura din asta. Din doua motive: exista si lucruri bune aici pe care romanii le-ar putea imprumuta si duce cu ei inapoi in Romania; al doilea motiv este destramarea iluziilor, sa nu ne mai inchinam la un model gaunos, in care nimic nu este ce pare a fi. Sa ne multumim cu ce avem acasa (dar sa ne straduim sa prezervam si infrumusetam) si chiar cu zicala care pare retrograda: „sarac si curat”. Nu de alta, dar eu nu prea am vazut oameni si bogati si curati, ca inteleptul ala din popor care a spus-o pe a noastra, a stiut el ce spune…
Sa ne multumim sa ne facem o viata decenta in Romania, fara iluzii desarte!