Aug 22 at 9:44 AM

„În vara anului 1917, în inima Pindului, la Samarina a fost proclamată existenţa unei ţări româneşti, aşa cum reieşea şi din telegramele pe care reprezentanţii aşezărilor româneşti le trimeteau atât lui Ion I.C. Brătianu, cât şi miniştrilor de externe ai Franţei, Angliei, Italiei, Rusiei, S.U.A. Tentativa de creare a autonomiei româneşti cu centrul în munţii Pindului a eşuat”.

„Primul război mondial a fost purtat şi în numele principiului naţionalităţilor, idee de care nu puteau rămâne străini nici militanţii naţionali dintre românii de peste Dunăre. Ei au acţionat în diverse modalităţi pentru a-şi face cunoscută în continuare situaţia şi chiar pentru a-şi crea forme proprii de organizare. Semnificativă a fost din acest punct de vedere tentativa de creare în zona românească a Pindului a unei autonomii statale sub protectoratul Italiei. În iulie 1917 trupele italiene venite din sud au eliberat zona muntoasă a Pindului, fiind întâmpinaţi acolo cu mult entuziasm de o populaţie conştientă de originea sa latină. Cu acea ocazie fruntaşii din o serie de sate au convocat la Samarina un congres naţional, al 27 iulie. Au decis organizarea sub forma unei republici a românilor din Pind şi Zagor. Au fost informaţi despre aceasta diverşi factori ai Antantei, prin telegrame trimise la Paris, Roma, Londra, Petersburg, Washington. Prima telegramă a fost expediată la Iaşi premierului
român I.I.C. Brătianu. Era semnată de primarii şi delegaţii a o serie de sate precum Samarina, Abela, Perivole, Aminciu, Băiasa, Turia, Breazna, Dobrinova, Laca etc.

Între altele în telegramă se arăta: «O mare întindere de pământuri ocupate de popoare străine ne despart, însă inimile noastre bat la fel cu ale voastre… pentru aceleaşi aspiraţii şi pentru acelaşi ideal».

La 30 iulie 1917 o nouă adunare a avut loc la Abela unde s-a manifestat şi un Consiliu al delegaţilor poporului român format din 23 de membri, între care G. Papapericle, Z. Araia, G. Zdrula, C. Mihadas, G. Papatanasi ş.a.

Simbolul noii realităţi politice ce o doreau românii era steagul tricolor cu lupoaica romană.

Republica românească a Pindului a avut o scurtă existenţă. Odată cu plecarea trupelor italiene din zonă, ea a luat sfârşit prin venirea unităţilor militare greceşti. Reprezentanţii Atenei au luat măsuri împotriva participanţilor la o acţiune naţională, unii fiind arestaţi şi chiar condamnaţi sub acuzaţia de trădare. O serie de fruntaşi au fost nevoiţi să părăsească zona, ajungând ulterior în România.”

EVENIMENTELE DIN IULIE-AUGUST 1917 ÎN REGIUNEA MUNŢILOR PIND ÎNCERCARE DE CREARE A UNEI STATALITĂŢI A AROMÂNILOR.

DOCUMENTE INEDITE ŞI MĂRTURII.

STUDIU ISTORIOGRAFIC ŞI ARHIVISTIC

STOICA LASCU

http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Dorul&optiune=Balcanii

Cu respect,

Valentin-Nicolae Bercă

„România Magnifică” – www.romaniamagnifica.ro – un proiect cultural pentru unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni

– On Mon, 8/21/17, Romania Magnifica wrote:

> From: Romania Magnifica
> Subject: Republica romaneasca a Pindului
> To: virgilciuca2002@yahoo.com
> Date: Monday, August 21, 2017, 11:31 PM
>
>
> „În vara anului 1917, în inima
> Pindului, la Samarina a fost proclamată
> existenţa unei ţări româneşti,
> aşa cum reieşea şi din telegramele pe care
> reprezentanţii aşezărilor româneşti le trimeteau atât
> lui Ion I.C. Brătianu, cât şi miniştrilor de externe ai
> Franţei, Angliei, Italiei, Rusiei, S.U.A. Tentativa de
> creare a autonomiei româneşti cu centrul în munţii
> Pindului a eşuat”.
> „Primul război mondial a fost purtat
> şi în numele principiului
> naţionalităţilor, idee de care nu
> puteau rămâne străini nici militanţii naţionali dintre
> românii de peste Dunăre. Ei au acţionat în diverse
> modalităţi pentru a-şi face cunoscută în continuare
> situaţia şi chiar pentru a-şi crea forme proprii de
> organizare. Semnificativă a fost din acest punct de vedere
> tentativa de creare în zona românească a Pindului a unei
> autonomii statale sub protectoratul Italiei. În iulie 1917
> trupele italiene venite din sud au eliberat zona muntoasă
> a
> Pindului, fiind întâmpinaţi acolo cu
> mult entuziasm de o populaţie conştientă de originea sa
> latină. Cu acea ocazie fruntaşii din o serie de sate au
> convocat la Samarina un congres naţional, al 27 iulie. Au
> decis organizarea sub forma unei republici a românilor din
> Pind şi Zagor. Au fost informaţi despre aceasta diverşi
> factori ai Antantei, prin telegrame trimise la Paris, Roma,
> Londra, Petersburg, Washington. Prima telegramă a fost
> expediată la Iaşi premierului
> român I.I.C. Brătianu. Era semnată
> de primarii şi delegaţii a o serie de sate precum
> Samarina, Abela, Perivole, Aminciu, Băiasa, Turia, Breazna,
> Dobrinova, Laca etc.
> Între altele în telegramă se arăta:
> «O mare întindere de pământuri
> ocupate de popoare străine ne despart,
> însă inimile noastre bat la fel cu ale voastre… pentru
> aceleaşi aspiraţii şi pentru acelaşi ideal».
> La 30 iulie 1917 o nouă adunare a avut
> loc la Abela unde s-a manifestat şi un Consiliu al
> delegaţilor poporului român format din 23 de membri,
> între care G. Papapericle, Z. Araia, G. Zdrula, C. Mihadas,
> G. Papatanasi ş.a.
> Simbolul noii realităţi politice ce o
> doreau românii era steagul tricolor cu lupoaica romană.
> Republica românească a Pindului a
> avut o scurtă existenţă. Odată cu plecarea trupelor
> italiene din zonă, ea a luat sfârşit prin venirea
> unităţilor militare greceşti. Reprezentanţii Atenei au
> luat măsuri împotriva
> participanţilor la o acţiune naţională, unii fiind
> arestaţi şi chiar condamnaţi sub acuzaţia de trădare. O
> serie de fruntaşi au fost nevoiţi să părăsească zona,
> ajungând ulterior în România.”
>
> EVENIMENTELE DIN IULIE-AUGUST 1917 ÎN
> REGIUNEA MUNŢILOR PIND
> ÎNCERCARE DE CREARE A UNEI
> STATALITĂŢI A AROMÂNILOR.
> DOCUMENTE INEDITE ŞI MĂRTURII.
> STUDIU ISTORIOGRAFIC ŞI ARHIVISTIC
> STOICA LASCU
>
> http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Dorul&optiune=Balcanii
>
> Cu respect,
> Valentin-Nicolae Bercă
> „România Magnifică” –
> www.romaniamagnifica.ro – un proiect cultural pentru
> unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni