|
11:06 (acum 35 de minute)
|
![]() ![]() |
||
|
Pe cand domnul Dumitru Prunariu (astronaut) era ambasador la Moscova, a fost contactat de „anumite autoritati rusesti” sa analizeze impreuna cu acestea situatia tezaurului romanesc.Marele ” M.R.U ” cel care a facut cadou si mostenirea Godju de la Budapesta prietenilor sai „ungureni”, i-a interzis categoric sa abordeze aceasta tema, sub amenintarea ca ” va fi rechemat imediat in Tara „.Nici actualul sef al diplomatiei romanesti nu este mai „patriot” !Iata de ce am ajuns unde suntem acum! (M.R,U = Mihai Razvan Ungureanu).
EXCEPȚIONAL! UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ȘI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA!
SERGHEI GOLUBIȚKI – AURUL ROMÂNESC (РУМЫНСКОЕ ЗОЛОТО)
Serghei Golubițki, scriitor, filolog și jurnalist, specialist în internet-trading de la Moscova. S-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diplomă roșie) facultatea de litere a Universtității de Stat din Moscova în 1984, iar în 1989 și-a susținut teza de doctorat cu tema “Mitologia socială și nomenologia filosofică în lirica romanescă contemporană”, la aceeași universitate. Posedă limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză și română. În 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez și terminând cu cazul Enron. Este autor al cursului multimedia “TeachPro Internet Trading”, care, potrivit revistei de bursă “Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe piața americană. În clasamentul celor “100 de creatori din spațiul postsovietic”, stabilit de “Global Intellect Monitoring” în anul 2009, a fost plasat pe locul 30, “pentru gândirea creatoare asupra realităților în transformare dinamică”.
FRAGMENTE TRADUSE ÎN ROMÂNĂ DIN ARTICOLUL LUI SERGHEI GOLUBIȚKI:
(….) Așadar, despre ce alegere a grâului de neghină este vorba? Dragi colegi, cred că v-ați dat seama deja că este vorba despre tema scoasă în titul postării de astăzi. (…)
Cu alte cuvinte, în ceea ce ține de „drepturile omului” avem o alegere. Cu totul aparte stă chestiunea „aurului românesc”, care nu permite în nici un chip, sub nici o formă, sub nici un fel interpretătări ambigue. Și vreau să subliniez încă o dată că această chestiune are o importanță principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, și într-o măsură cu mult mai mare, decât pentru România și, cu atât mai mult, pentru Moldova, ai cărei parlamentari, apropo, au și intervenit pentru includerea chestiunii în rezoluția APCE.
De ce are această chestiune o importanță principială anune pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur și simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi nu recunoaștem această chestiune, noi îi spunem nu atât străinătății, câte ne spunem nouă înșine că, da, noi suntem niște HOȚI! Noi recunoaștem conștient, în deplinătatea facultăților mintale, că suntem urmașii și continuatorii de drept ai unei hoții bolșevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troțki.
Doar așa și nicidecum altfel. Și niciun fel de inepții de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruși despre faptul că, adicătelea, tema „aurului românesc” ține de timpurile demult apuse, este o chestiune istorică, fără nici o tangență cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binenului și a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaștem obligațiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic și impertinent.
Presupun că atât colegii mei, cât și marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea “aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu atât mai mult, să se lanseze în acuzații de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă faptele la cunoștința cititorilor săi, voi încerca, pe cât îmi stă în putință, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Rețelei Naționale a Oamenilor de Afaceri.
În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate: politica țărilor mici este o chestiune complicată și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici și cum, nu mă interesează România, pe mine mă interesează doar Rusia.
Demersul României a avut consecințe foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printro contraofensiva, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Română.
Guvernul României a fost evacuat în grabă de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel încât cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp.
În noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare temporată, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt, îi oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziția dominantă pe care o aveau submarinele germane în spațiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută în favoarea Imperiului Rus.
La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor Unite ale Americii.
Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentu Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat în România.Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a și garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât și pe întreaga durată a ulterioarei lui păstrări.
Trebuie să spun că în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile băncilor private românești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Românească, colecțiile muzeistice aparținând instituțiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur.
Întrucât toate aceste comori au fost descrise în cel mai amănunțit mod cu putință în procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepția valoarii pur istorice a exponatelor de muzeu): 2 miliarde 800 milioane de dolari.
“Aurul românesc” a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conținut în valoare de 314 580 456 lei și 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei.
În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eșalon cu părți ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917.
Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolșevică de teroriști a acaparat puterea sub directa conducre a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțki, a declarat public cu cinism: „Activele românești plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își asumă obligația de păstrare a acestor active, ca și pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român“.
Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult și-a răsturnat regii, așteaptă și în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost însoțite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică: “În toți acești ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului român”.
E frumos, nu-i așa? E nobil. E onest. Cum i se și cuvine oricărei țări cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericești, am înapoiat până și rămășițele pământești ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemir. Am uitat însă un mizilic colea: să restituim 93,4 tone de aur. Acest mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolșevicilor de solidaritate de clasă cu poporul român. După cum nu a făcut nici obiectul obligațiunilor de restituire a ceea ce nu-ți aparține.
România nu a încetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceaa ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spre păstrare în anii Primului Război Mondial. Din toate declarațiile publicate în presa sovietică reieseclar și univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de proprietate al României asupra Tezaurului său.
Și atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice și monstruoase fraze ale oficialilor ruși privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARȚINE! Și ne-au făcut pe toți ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetățean al unei țări care săvârșește pe față și cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creștine: înșelarea celor care ți-au dat încredere?
La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua – ultima – treaptă a Iadului: pe lacul înghețat Cozit dracii le sfârtca capetele.
Pentru orice creștin nu există o crimă mai oribilă decât înșelarea celor care ți-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele și țopăiturile celor de la Pussy Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor.
Din păcate însă, nimărui nu-i pasă de “aurul românesc”. De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii. Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredințat toată averea sa, e așa, un fleac, „o chestiune istorică”.
Razboiul din Ucraina e un razboi pentru masacrarea populatiei locale albe in care sute de miii de ,,masculi” albi sunt pusi sa se masacreze unii pe altii in deliruul mediei evreiesti . Dupa terminarea razboiului va avea loc metisarea si inlocuirea masculilor locali morti in razboi cu cei din Orientul Mijlociu pentru crearea unei rase mixte care sa se raspandeasca in tot estul Europei pentru care caravanele cu ,,refugiati” ai lui Merkel nu au fost decat o repetitie generala .
SUA si Soros au dat trei lovituri: prima lovitura e pregatirea marii metisari din est si colonizari atat sub ,,administratie” ucrainiana cat si rusa si a doua e federalizarea Romaniei in care ne vom tezi cu o clona ucrainiana a UDMR -ului in care un milion de voturi ucrainiene va face jocurile ambasadei SUA in Parlamentul Romaniei prin acordarea cetateniei in masa. A treia lovitura e transformarea statului national monoetnic Polonia intr-un stat multietnic la fel prin acordarea cetateniei in masa ucrainienilor.
Putin arată o nouă armă care atinge „de nouă ori viteza sunetului” și poate atinge ținta la mai mult de „1.000 de kilometri”
traducere mecanica din flamanda – originalul are video
Președintele rus Vladimir Putin a trimis o fregată în Oceanul Atlantic, care transportă o nouă generație de rachete de croazieră hipersonice. Potrivit ministrului rus al Apărării, Serghei Şoigu, Zirconul poate atinge de nouă ori viteza sunetului (11.000 km/h) şi poate atinge o ţintă aflată la mai mult de o mie de kilometri distanţă. Armata norvegiană a urmărit cu atenție nava implicată – amiralul Gorșkov – tot weekendul.
KVDS 09-01-23, 17:06 Ultima actualizare: 10-01-23, 06:33
Amiralul Gorshkov este prima navă rusească echipată cu noul sistem de rachete. A părăsit Rusia miercuri și ar trebui probabil să arate lumii că Rusia – în ciuda eșecurilor din Ucraina – este încă un adversar formidabil.
Citeste si
Afirmația Rusiei că a ucis 600 de soldați ucraineni se dovedește a fi falsă: iată ce au găsit jurnaliștii la fața locului
Afirmația Rusiei că a ucis 600 de soldați ucraineni se dovedește a fi falsă: iată ce au găsit jurnaliștii la fața locului
UITE. Acest videoclip arată de ce zirconul rusesc este atât de periculos.
00:35
00:00 / 00:55
Cea mai mare rezervație de pământuri rare descoperită în Suedia
Soldații ruși arată o poziție mizerabilă în presă
Putin îl umilește pe vicepremier în timpul unei întâlniri înregistrate
KU Leuven și clubul de fotbal OH Leuven semnează.
Talibanii dezvăluie primul supermașină afgan
Pasagera filmează cum este blocată într-un tren la Gouda ore în șir
Cine sunt mercenarii ruși Wagner?
Casa îngheață complet când pompierii sting incendiul casei
„Peste 100 de soldați ruși” mor la Soledar
Influencer crede că se poate strecura înainte: „Sunt uluitor!”
Cracker între Antwerp și Union în semifinala Croky Cup
„Sunt sigur că aceste rachete puternice vor proteja în mod fiabil Rusia împotriva posibilelor amenințări externe”, a spus Putin în timpul unei întâlniri de săptămâna trecută, la care a participat și ministrul Șoigu. „De asemenea, nu au egal în nicio țară din lume”.
00:33
Putin propune o nouă „rachetă Zirkon” hipersonică
Potrivit lui Shoygu, amiralul Gorshkov ar naviga spre Oceanele Atlantic și Indian, precum și spre Marea Mediterană. El a subliniat că noul sistem de rachete poate lovi foarte precis și puternic, atât pe mare, cât și pe uscat, și că poate depăși orice sistem de apărare antirachetă.
RV/Forsvaret
© RV/Forsvaret
Potrivit unui serviciu de cercetare al Congresului SUA, rachetele hipersonice rusești (și chineze) sunt concepute pentru a fi utilizate cu focoase nucleare. Ținta unei rachete hipersonice este, de asemenea, mult mai dificil de calculat datorită manevrabilității armei.
Armata norvegiană a declarat vineri că l-a zărit pe amiralul Gorshkov în largul coastei norvegiene, unde se îndrepta spre sud. „Nava se află în mod legal în apele internaționale, dar, ca întotdeauna, monitorizăm îndeaproape toate mișcările și vom face acest lucru atâta timp cât fregata se află pe teritoriile noastre”, se arată în comunicat.
Aseară, Marina Norvegiană a anunțat că nava rusă – din nou legitimă – navighează în apele internaționale de-a lungul coastei norvegiene, dar de data aceasta s-a îndreptat spre nord. A fost escortat de două nave militare norvegiene. „Gorshkov este probabil în drum spre baza sa de la Kola ( o peninsulă în nord-vestul îndepărtat al Rusiei, ed. )”, au spus norvegienii, care au mai spus că nu au fost incidente.
Pentagonul american a spus deja că îl monitorizează pe amiralul Gorshkov, dar nu îl consideră o amenințare serioasă. Este puțin probabil ca nava să fie dislocată în Ucraina. Turcia nu permite trecerea navelor militare active prin strâmtoarea îngustă dintre Marea Mediterană și Marea Marmara/Marea Neagră. Tragerea unei rachete cu rază lungă de acțiune din Marea Mediterană ar duce la un incident internațional, deoarece ar încălca spațiul aerian al statelor membre NATO.
Președintele Putin a anunțat în iulie anul trecut că flota rusă va fi echipată „în următoarele luni” cu noua rachetă de croazieră hipersonică Zircon care „nu are obstacole”. Prima lansare a unui Zircon a avut loc în octombrie 2020.
sursa:
https://www.hln.be/buitenland/poetin-showt-nieuw-wapen-dat-negen-keer-snelheid-van-geluid-haalt-en-doel-kan-raken-op-meer-dan-1-000-kilometer~abe71f5b/
Poetin showt nieuw wapen dat „negen keer snelheid van geluid” haalt en doel kan raken op meer dan „1.000 kilometer”